Mulţi străini care ne vizitează ţara se întreabă de ce românii au o viziune sumbră asupra existenţei.
Prin urmare, hai să nu-i mai contrariem și să avem o altă abordare a vieţii.
Să ne închipuim, așadar, că în urma alegerilor din această lună, clasa politică românească își va schimba radical comportamentul. Să ne spunem că, din decembrie, vom avea în Parlament, în Guvern, doar oameni interesaţi, zi și noapte, de binele obștii, și nu de propria lor căpătuială.
Hai să ne imaginăm că tinerii care s-au avântat în politică au uitat la umbra căror „modele“ au crescut și nu se vor transforma în niște „lupi tineri“, și mai lacomi, și mai lipsiţi de caracter, decât predecesorii lor.
Ce ne costă să fim încrezători de acum înainte în verticalitatea oamenilor noștri politici, care nu se vor mai pleca slugarnici, după cum bate vântul, de la Est, de la Vest?
E prea greu să sperăm că, ori de câte ori vom avea de-a face cu un funcţionar al statului, ni se va vorbi pe un ton politicos și vom fi ajutaţi în orice problemă am avea, deoarece se află în slujba cetăţenilor care-i plătesc salariul?
Dar la câte n-ar trebui să visăm pentru ca surâsul să ne revină pe buze și ochii noștri să scruteze cu seninătate realitatea din jur!
Scriu aceste rânduri într-un apartament dintr-un bloc „anvelopat“ de curând. Motiv de bucurie, nu-i așa? Însă când privesc la geamurile zgâriate și murdărite cu un adeziv care nu se va mai lua niciodată, când văd mizeria lăsată de „vrednicii“ muncitori în orice ungher au trebăluit, când constat deficienţele costisitoarei lucrări, mai pot să fiu optimist?
Dar nu, nu trebuie să mă las copleșit de tristeţe și pesimism. Dimpotrivă, trebuie să-mi impun să am o mină veselă, să-mi bombez pieptul, să pășesc sprinten pe trotuare. Străinii sunt tot timpul cu ochii pe noi. Dacă mă va întâlni vreunul pe stradă vreau să exclame încântat și invidios: „Ce tonic arată omul ăsta! Ce energie pozitivă emană! Ferice de el c-a văzut lumina în cea mai bună dintre lumile posibile!“