Oricine îşi poate dori să bea un rom la Havana. Dacă acesta nu este unul oarecare, ci Havana Club, savurat pe plaja însorită, senzaţia este de neuitat.

Când spui Havana, probabil că prima dată te gândeşti la trabucuri. Însă nu despre asta aş dori să vă vorbesc, ci despre Havana Club, o băutură devenită emblematică pentru Cuba, dar mai ales pentru capitala sa. Poate că la auzul acestor cuvinte vă veţi gândi la Hemingway. Scriitorul intra adesea în La Bodeguita del Medio din Havana ca să se răsfeţe cu băutura sa preferată Mojito, care avea în compoziţie 3 părţi rom alb, 12 frunze de mentă, 1/2 lămâie verde, 2 picături de Angostura, sirop de zahăr normal şi gheaţă pisată.

Povestea spune că originile Mojito-ului datează din secolul al XVI-lea, părintele său fiind un cocktail numit El Draque, în cinstea lui Sir Francis Drake, care avea, însă, la bază nu rom, ci pe strămoşul acestuia, tafia sau, în versiune spaniolă, aguardiente. Tehnica producerii acestuia a fost desăvârşită după apariţia recipientelor de distilare din aramă şi a conceptului de maturare. Această idee genială a avut-o Pedro Diego, considerat părintele romului cubanez, care s-a gândit să îngroape în pământ cazanele.

Havana Club este unul dintre romurile cele mai cunoscute în lume. Când spui rom, spui Cuba, patria trestiei de zahar, adusă aici de spanioli încă din sec. XVI. Introducerea tehnicilor de distilare moderne permit apariţia romului aşa cum îl cunoaştem azi. Havana Club se obţine prin distilarea unor melase de înaltă calitate, mai puţin vâscoase.

Cuba este de secole cel mai mare producător de rom graţie combinaţiei rezultate din trestia de zahăr de foarte bună calitate, climă şi solul fertil pe de o parte, iar, pe de altă parte, din ştiinţa extraordinară a celor pe care englezii îi numesc Master Blenders, dar care pe plan local sunt cunoscuţi drept Cuban Maestro Roneros. Havana Club a intrat în cultura locului şi de aceea oamenii sunt foarte mândri de ceea ce ei cred că este un simbol naţional. Mai mult chiar, o consideră cel mai bun ambasador al lor în întreaga  lume. Numele băuturii a fost ales astfel încât alătură tradiţia producerii acestei băuturi în Cuba şi atmosfera unică din capitala ţării, Havana, cu care împarte şi emblema Giraldilla.

Înainte de a gusta, trebuie să ştiţi că există mai multe sortimente. Havana Club Añejo Blanco este varianta de bază. Perfect pentru mixuri, uşor de băut şi amestecat, dar şi aromatic, acest rom are o tentă proaspătă, cu note de vanilie şi cireşe coapte. Gustul este fructat şi este o bază perfectă pentru Mojito sau Cuba Libre. Petrecerile anilor ’70-’80 de la mare sau din discoteci din România erau de neconceput fără acest cocktail. Cu o nuanţă aurie şi făcând parte din categoria premium, Havana Club Añejo Especial este un amestec de romuri vechi şi noi, dar nu mai puţin de cinci ani, maturate în bu­toaie de stejar. Are o aromă reminiscentă de zahăr de trestie, cu accente de miere, vanilie şi scorţi­şoa­ră. De culoarea mahonului, după minimum şapte ani de învechire, romul capătă un buchet intens şi voluptuos, o căldură plăcută şi aromată, cu note de cedru şi tabac şi finish de fructe caramelizate. Havana Club 7yo este esenţa romului cubanez, iar calităţile sale au fost recompensate cu medalii de aur la competiţiile la care a participat.

Toate sortimentele Havana Club sunt învechite în butoaie de stejar, în cel mai pur stil cubanez, apoi atent selectate de Master Blender pentru a produce un rom de o excepţională calitate şi aromă. Şi ce plăcere pentru simţuri atunci când gustăm dintr-un pahar în care s-a turnat din licoarea aceasta la vreun party, mai ales în serile de vară. Te simţi bine şi parcă ai face câţiva paşi pe ringul de dans.

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie - februarie 2010 Tweet

Friday, January 1st, 2010 at 12:33 pm, LIFESTYLE, RSS feed