Ilie Șerbănescu: „Învățământul românesc e un păduche“
April 8th, 2012, Alice-Claudia Gherman
Comenteaza
Tweet
Piața muncii din România are o mare nevoie de profesioniști în diverse domenii. Angajatorii, însă, se plâng că nu-i găsesc nici printre absolvenții de școli profesionale, nici printre cei cu diplomă universitară. Numărul absolvenților de facultate a crescut în ultimii ani, fiindcă universitățile de stat și-au dublat numărul locurilor, iar universitățile particulare scot studenți pe bandă rulantă.
Ne-am adresat economistului Ilie Şerbănescu pentru a vedea dacă perspectiva sumbră asupra necorelării dintre pregătirea şcolară şi necesarul de profesionişti de pe piaţa muncii este reală sau aparentă şi cât de gravă este situaţia din acest domeniu.
„Nu am studiat atât de mult problema corelării sau necorelării şcolarizării cu nevoile reale ale angajatorilor încât să mă consider un expert în acest domeniu, dar chiar şi la o simplă privire asupra acestui aspect al pieţei muncii constat că în momentul de faţă nu există o corelare între cerinţele pieţei muncii şi ceea ce pregătesc şcolile româneşti. Şi nu mă refer numai la universităţi, aceasta e doar o faţetă a problemei, ceea ce este mai grav e că în România nu mai avem meserii, în general. În trecut, ţara asta avea o structură de meserii calată pe tipul de economie practicată în acele vremuri, abandonarea acestui tip de economie – economia de tip comunist (n.r.) – a dus la abandonarea corelării noilor necesităţi din piaţă cu ceea ce pregăteşte şcoala românească, în ansamblu. Învăţământul de toate gradele s-a acomodat greu la noul tip de economie spre care s-a îndreptat România, după 1989, sau nu s-a acomodat deloc. De aici rezultă această discrepanţă. Nu mai avem sudori, muncitori în diferite domenii, nu mai avem mineri. Da, nu mai avem mineri, dacă se descoperă, prin cine ştie ce minune, acum în România, un filon de cărbune, nu poate fi dezvoltat cum trebuie domeniul fiindcă nu mai avem mineri. Nu mai avem petrolişti! De ce am mai avea nevoie? Ce a creat România în ultimii ani? Bănci şi bodyguarzi. Pe ici, pe colo comercianţi, unii cu har, alţii fără, dovadă că au dat faliment. Ca să existe o corelare a necesităţilor de pe piaţa muncii cu şcolarizarea ar trebui să avem un program naţional care să facă acest lucru. Naţiunea nu poate exista fără acest plan, iar el nu există!
Avem prea mulţi şomeri cu diplomă? Ei sunt efectul colateral al lipsei unui plan naţional, unui program de promovare.
România în acest moment nu vrea nimic. Nu are nici o strategie. A! Spunem că avem o strategie de privatizare? Păi, s-a cam terminat cu privatizările, poate doar sufletul să ni-l privatizăm, deşi am impresia că şi pe acesta l-am privatizat deja. Toată această privatizare e o băşică răsuflată. Nu ai cum să vrei corelare a şcolii cu munca, dacă nu ştii ce vrei să dezvolţi. Mă întreb: mai avem nevoie de atâţia economişti, pregătiţi de numeroasele facultăţi de stat şi particulare? Avem nevoie de atâţia absolvenţi de drept care sunt cu toții consultanţi juridici? România nu mai există ca stat. Cine sunt angajatori în România? Nişte companii străine, cum e Dacia, care poate spune la anul precum Nokia că-şi ia jucăriile şi pleacă! Statului i-am cântat prohodul! Statul nu mai are pârghiile pentru a crea strategii care să vizeze învăţământul. Învăţământul românesc e un păduche care, dacă mai găseşte păr trăieşte, dacă nu mai găseşte păr moare.
„Trebuie să fii bou (ca stat) să mai școlarizezi serios, fără să ai pârghiile de a-i aduce pe profesioniști în țara ta, când ei pleacă la alții.” (Ilie Șerbănescu)
România e o ţară care nu mai aparţine românilor. La noi angajatorii, mulţi dintre ei străini, nu vor face niciodată contracte ca în SUA cu şcolile pentru a-şi recruta din şcoală viitorii angajaţi. Angajatorii vor apela la Harvard, Princeton din SUA că acolo sunt absolvenţi serioşi, acolo există bănci serioase. Cei care sunt angajatori aici au preluat ţara, dar nu şi administrarea ei, care a rămas în mâna statului român rămas fără pârghiile de control. De aici disfuncţionalităţile. Trebuie spus adevărul: vom merge din ce în ce mai prost. Ţara nu mai aparţine românilor.
nr. 4 / aprilie 2012 Tweet
7,009 afisari
