xanax health anxiety generic xanax xanax for flight fear

ambien sleeping pill effects buy ambien online buy zolpidem Newport News

buy phentermine reviews phentermine 37.5 mg phentermine reviews amazon

ativan as recreational drug buy lorazepam online can i take ativan with benadryl

ambien poor sleep quality buy ambien do you take ambien with food

can i take singulair and xanax together buy xanax is xanax ok to take with ibuprofen

sova p¥ valium buy valium online volume-mix-price/cost budget variance analysis

cuanto es una sobredosis de valium valium no prescription needed can u freebase valium

what makes klonopin stronger klonopin medication buy klonopin online

is it safe to take ultram with methadone buy ultram can ultram raise blood sugar

DOSAR

Ilie Șerbănescu: „Învățământul românesc e un păduche“

April 8th, 2012, com Comenteaza

Piața  muncii  din România  are  o mare  nevoie  de  profesioniști  în diverse domenii. Angajatorii,  însă, se plâng  că nu-i găsesc nici printre  absolvenții de școli  profesionale, nici printre cei cu diplomă universitară. Numărul absolvenților de facultate a crescut în ultimii ani, fiindcă  universitățile de stat  și-au dublat  numărul locurilor, iar universitățile particulare scot  studenți pe bandă rulantă.

Ne-am  adresat economistului Ilie Şerbănescu pentru  a  vedea dacă  perspectiva sumbră  asupra  necorelării dintre  pregătirea şcolară şi necesarul de profesionişti de pe piaţa muncii este reală  sau  aparentă şi cât de gravă este situaţia din acest domeniu.

„Nu  am studiat atât de mult  problema corelării  sau  necorelării şcolarizării cu nevoile reale ale angajatorilor încât să mă consider un expert în acest domeniu, dar chiar şi la o simplă privire asupra acestui  aspect  al pieţei  muncii constat că în momentul de faţă nu există o corelare între cerinţele pieţei muncii şi  ceea ce pregătesc  şcolile româneşti. Şi nu mă refer numai la universităţi, aceasta  e doar  o faţetă a problemei, ceea ce este mai grav  e că în România nu mai  avem  meserii,  în  general. În  trecut,  ţara asta avea o structură de meserii  calată pe tipul de economie practicată în acele vremuri, abandonarea acestui tip de economie – economia de tip comunist (n.r.) – a dus la abandonarea corelării noilor  necesităţi din  piaţă  cu ceea ce pregăteşte şcoala românească, în ansamblu. Învăţământul de  toate  gradele s-a  acomodat greu   la  noul  tip  de  economie spre  care  s-a îndreptat România, după 1989, sau nu s-a acomodat deloc.  De  aici  rezultă această   discrepanţă. Nu mai avem  sudori, muncitori în diferite domenii, nu mai avem  mineri.  Da, nu mai avem  mineri,  dacă  se descoperă, prin  cine ştie ce minune, acum  în România, un filon de cărbune,  nu poate  fi dezvoltat cum trebuie domeniul fiindcă nu mai avem mineri. Nu mai avem petrolişti! De ce am mai avea nevoie? Ce a creat România în ultimii ani? Bănci şi bodyguarzi. Pe ici, pe colo comercianţi, unii  cu har,  alţii fără, dovadă că au dat faliment. Ca să existe o corelare a necesităţilor de pe piaţa  muncii cu şcolarizarea ar trebui să avem  un program naţional care să facă acest lucru. Naţiunea nu poate exista fără acest plan, iar el nu există!

Avem  prea  mulţi  şomeri  cu  diplomă? Ei sunt  efectul  colateral al lipsei  unui plan  naţional, unui program de promovare.

România în acest  moment nu  vrea  nimic. Nu  are nici o strategie. A! Spunem că avem  o strategie de privatizare? Păi, s-a cam terminat cu privatizările, poate  doar  sufletul să ni-l privatizăm, deşi am impresia că şi pe acesta l-am privatizat deja.  Toată  această  privatizare e o băşică  răsuflată. Nu  ai cum  să vrei  corelare  a şcolii cu munca, dacă nu ştii ce vrei să dezvolţi. Mă  întreb:   mai  avem   nevoie   de  atâţia   economişti, pregătiţi de  numeroasele facultăţi de stat şi particulare? Avem  nevoie  de atâţia absolvenţi de  drept care  sunt  cu toții consultanţi  juridici?  România nu  mai  există  ca stat. Cine sunt angajatori în România? Nişte companii  străine, cum  e Dacia, care  poate  spune la anul  precum Nokia că-şi ia jucăriile  şi pleacă! Statului i-am  cântat  prohodul! Statul  nu  mai are  pârghiile pentru a  crea  strategii care  să vizeze învăţământul. Învăţământul românesc e un păduche care, dacă mai găseşte  păr trăieşte, dacă nu mai găseşte  păr moare.

„Trebuie să fii bou (ca stat) să mai școlarizezi serios, fără să ai pârghiile de a-i aduce pe profesioniști în țara  ta, când ei pleacă la alții.” (Ilie Șerbănescu)

România e  o  ţară   care  nu  mai  aparţine românilor. La noi  angajatorii, mulţi  dintre ei străini, nu  vor  face  niciodată contracte ca în SUA cu şcolile  pentru a-şi recruta din  şcoală viitorii  angajaţi. Angajatorii vor apela la Harvard, Princeton din SUA că acolo sunt absolvenţi    serioşi,  acolo  există  bănci  serioase. Cei care sunt  angajatori aici au preluat ţara, dar nu şi administrarea ei, care a rămas în mâna  statului român rămas fără pârghiile de control.  De aici disfuncţionalităţile. Trebuie  spus adevărul: vom merge  din ce în ce mai prost.  Ţara nu mai aparţine românilor.

Taguri:

Comenteaza