Edith Kneiffl. Cea mai bună autoare de mystery&thriller din Austria. Când nu scrie, oferă consultanţă în calitate de psiholog. Sau călătoreşte prin lume, invitată la întâlniri cu cititorii. E dificil s-o întâlneşti pentru un interviu.
Există o tradiţie a romanului poliţist în Austria?
-
În Austria am avut mai demult nişte autori de romane poliţiste foarte buni, dar pe care i-a uitat toată lumea. Era, de pildă, în 1900 o scriitoare foarte cunoscută, pe nume Auguste Groner, care avea cărţile traduse în engleză. Acum scriu prefaţa unei noi ediţii a cărţilor ei.
Dar un specific al literaturii poliţiste austriece?
-
Singurul element recurent în literatura poliţistă din Austria este umorul negru. E specialitatea noastră! E imposibil să scrii un roman poliţist cu acţiunea la Viena fără umor. Viena, Austria… Un spaţiu prea amabil, prea curat, prea perfect, nu avem probleme serioase cu criminalitatea, trebuie să inventăm mult.
De ce aţi ales genul poliţist ca romancieră?
-
Cred că scriu thrillere pentru că sunt eu însămi o persoană agitată şi pentru că sunt uşor agresivă. Îmi suprim agresivitatea şi teama scriind thrillere.
Sunteţi cea mai bună scriitoare de mystery&thriller din Austria. Care sunt subiectele dumneavoastră favorite?
-
Eu scriu thrillere psihologice şi comedii poliţiste, nu romane poliţiste în sens strict. Temele mele preferate sunt iubirea, ura, lăcomia, invidia… Clasicele. Cele mai multe cărţi au ca puncte centrale relaţii, nu numai între bărbaţi şi femei, ci relaţii între prieteni sau în cadrul familiilor. În afară de psihologia personajelor mele, mă interesează condiţiile sociale în care trăiesc ele, dar nu scriu romane care să critice societatea, ci o descriu aşa cum e. Şi încerc mereu să scriu cu umor. Cititorilor le place umorul meu negru.
Există deosebiri între literatura poliţistă scrisă de către femei şi cea scrisă de către bărbaţi?
-
N-aş putea să vă spun dacă există diferenţe între literatura poliţistă scrisă de femei şi cea scrisă de către bărbaţi. Poate femeile descriu personaje mai realiste, eroii sau eroinele nu sunt lupi singuratici, ci femei sau bărbaţi obişnuiţi, cu probleme cotidiene. Poate că scriitoarele sunt mai interesate de natura protagoniştilor decât scriitorii. Personal prefer romanul hard-boiled american, cred că acţiunea decurge perfect, îi admir pe autori pentru asta.
Cum e privit acest gen literar în Austria? Are popularitate?
-
În Austria, policier-ul e în floare în acest moment. Acum 15 ani, abia dacă erau trei-patru autori care scriau acest gen. Acum suntem peste 60. Toţi cred că pot scrie romane poliţiste, dar, evident, nu toţi au succes. În afară de mine, cred, doar trei autori pot să trăiască numai din ceea ce câştigă din scris.
La această întrebare trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Acum, în România, sunt câţiva foarte buni scriitori de roman poliţist. Din păcate, aceştia sunt total necunoscuţi în afara graniţelor noastre. Ce ar trebui să facă aceşti scriitori pentru a avea succes şi în străinătate?
-
Scriitorii români ar trebui să încerce să ia contact cu alţi scriitori de literatură poliţistă din Europa şi de peste Ocean. Există, de exemplu, o organizaţie internaţională a autorilor de literatură poliţistă, AIEP. Următoarea întâlnire va avea loc în iunie la Zurich. Şi, bineînţeles, editorii români ar trebui să viziteze târguri internaţionale de carte din toată Europa, la Londra, Frankfurt, Leipzig etc. pentru a intra în contact cu editorii străini.
