- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Infracţiuni în virtual

Calculatorul şi internetul au revoluţionat accesul la informaţie în ultimii ani. Astăzi, printr-o simplă tastare a unei adrese de net şi un enter ridicăm rapid vălul asupra informaţiei. În acelaşi timp, netul a deschis calea către aşa-numitele infracţiuni on-line, semn că în orice spaţiu ne-am afla – real sau virtual – nu există siguranţă absolută.

Luna trecuta, procurorii DIICOT şi poliţiştii au reţinut 50 de români, membri ai unei reţele de fraudă informatică. Aceştia au intrat pe site-uri de comerţ şi au păcălit aproximativ 1.000 de persoane din SUA.

Unii cred că apariţia Google şi, în general, a internetului ne-ar face mai cuminţi, mai griju­lii în comportament fiindcă oricând există, de pildă, cineva gata să ne surprindă pe o cameră video şi să posteze apoi filmuleţul pe You tube. Alţii cred, însă, că internetul reprezintă o cale mai uşoară şi mai rapidă de fraudă. Altfel spus, nu mai e cazul să te duci la locul faptei şi să comiţi o infracţiune, poţi face aceasta de la tastatura computerului, stând cuminte în casă şi aflat la mii de kilometri distanţă de victimă. Cel mai recent exemplu este cazul reţelei de criminalitate informatică depistată de ofiţerii IGPR şi DIICOT la mijlocul lunii trecute, când au fost ridicate 50 de persoane de origine română, care erau specializate în fraude infor­matice prin intermediul site-urilor de comerţ electronic şi care au făcut aproximativ 1.000 de victime, pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii. Potrivit Poliţiei Române, cu acest pri­lej au fost confiscate 85 de calculatoare, 350 de carduri bancare, 350 de unităţi de stocare de date, 120 de telefoane, precum şi sume impor­tante de bani, în lei sau în valută, plus două pistoale.

Aşa stând lucrurile, se pare că în on-line se poate fura în stil mare. Cine e de vină? Internetul, pare să ne stea pe limbă să răspun­dem. Cu tot acest exemplu negativ, nu putem judeca internetul şi mediul virtual în termeni de bine şi rău, aruncând vina numai pe on-line, de parcă în mediul real nu ar continua să se comită infracţiuni, ba chiar în număr foarte mare. Diferenţa constă doar în aceea că un infractor care fraudează on-line e mai deştept decât unul care fură o găină. Nu de alta, dar trebuie să aibă ceva cunoştinţe de IT şi de limba engleză ca să ştie ce face, cum face şi mai ales de unde fură. Şi mai e ceva, hoţul virtual poate fura mai mult, de la distanţă, şi se expune mai puţin.

Dar ce este o infracţiune on-line? Poliţia defineşte infracţiunea on-line drept infracţiunea din sfera criminalităţii informatice sau din sfera celei de drept comun, săvârşită prin interme­diul internetului. Printre cele mai întâlnite infracţiuni de acest gen comise de români se numără: infracţiunile cu cărţi de credit (cele mai cunoscute fiind contrafacerea cărţilor de credit şi infracţiunile de skimming – Legea 365/2002), frauda informatică (cea mai frecvent întâlnită este licitaţia frauduloasă – Legea 161/2003), falsul informatic sub forma atacurilor de phishing – Legea 161/2003) şi accesul neautorizat în sisteme informatice, comis sub forma accesării ilegale a unor conturi de e-mail, e-banking sau spargerea unor servere aparţinând unor mari companii sau organizaţii guvernamentale etc., aceeaşi Lege 161/2003. Aşadar, s-ar zice că în on-line se comit cele mai rafinate infracţiuni economice, iar infractorii de acest gen sunt aproape nişte gentlemeni care te lasă cu buzunarul, pardon, contul bancar gol fără, însă, să îţi clintească măcar un fir de păr din cap. Avem de-a face cu aşa-numita criminalitate a gulerelor albe, care, după cum le spune şi denumirea, au şcoală, dar stofă de hoţi. Aceşti piraţi on-line sunt organi­zaţi în reţele cu ramificaţii în ţară şi în afara ei, iar numărul lor pare să crească de la an la an. „Astfel, dacă în anul 2009, poliţiştii specializaţi în combaterea criminalităţii informatice au des- tructurat 44 de grupări, formate din 445 de per­soane, dintre care 210 au fost reţinute/arestate, în anul 2010 au fost destructurate 59 astfel de grupări, formate din 528 de persoane, dintre care 267 au fost cercetate în stare de arest.

În primele 5 luni ale anului 2011, poliţiştii au destrămat 17 grupări, fiind astfel cercetate 119 persoane, dintre care 42 în stare de arest”, ne-au informat cei de la Centrul de Informare şi Relaţii Publice al IGPR. Dacă aceştia sunt infractorii prinşi în ultimii ani, iar numărul lor pare a fi în creştere, este de presupus că un număr cel puţin similar continuă să activeze, fără ca măcar poliţia să bănuiască, stând ascunşi sub cine ştie ce site mascat încă în plin avânt. O statistică oficială a criminalităţii infor­matice în România sau comparaţii cu alte state europene nu există, există însă un site www.efrauda.ro [1], unde păgubiţii pot depune sesizări on-line pe tema activităţilor ilicite din sfera virtuală. Aşadar, suntem furaţi on-line şi ne plângem poliţiei tot on-line, dar hoţii sunt prinşi off-line şi trimişi după gratii. Nu de alta, dar închisoarea on-line nu funcţionează decât în jocurile de pe calculator.

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi poliţiştii Serviciului de Combatere a Criminalităţii Informatice din cadrul IGPR sunt cele două servicii care încearcă să contracareze acest tip de infracţiuni; ele cooperează cu toate statele interesate în combaterea criminalităţii informatice, atât din UE cât şi din afara spaţiu­lui european: SUA, Canada, Australia etc., folo- sindu-se canalele de cooperare poliţienească existente: Europol, Interpol etc. Poliţiştii care lucrează în domeniul combaterii criminalităţii informatice necesită o pregătire individuală permanentă, deoarece hoţii virtuali au mintea inventivă şi tehnici de fraudă cu upgrade-ul făcut.

Paleta infracţiunilor nu se rezumă doar la cele cu caracter economic exemplificate mai sus, ci şi la unele care ţin dreptul comun: por­nografie infantilă, prostituţie, trafic de persoa ne, contrabandă cu arme ş.a. Acestea se reali­zează off-line, dar sunt mediate de domeniul virtual prin reţelele de socializare, unde infrac­torii se dau drept ceea ce nu sunt la adăpostul unui cont de facebook, hi5 sau twitter, postează fişiere conţinând materiale pornografice cu minori sau încearcă să racoleze minori şi tineri pentru prostituţie. Numai de la începutul anu­lui şi până acum zeci de indivizi din Vâlcea, Alba, Constanţa, Cluj ş.a. au fost arestaţi pre­ventiv pentru acest gen de infracţiuni.

Conform legislaţiei în vigoare, infracţiunile săvârşite contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sis­temelor informatice sunt în competenţa de cercetare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

Tipologia infracţiunilor de drept comun este largă şi, desigur, nu e vina internetului pentru existenţa unor asemenea reţele infracţionale. Dacă nu exista netul ele ar fi funcţionat oricum, virtualul doar facilitează relaţiile şi schimbul de informaţii între infrac­tori, aşa cum asigură schimbul de informaţii pentru oricare alt domeniu nevinovat din lumea asta. Prin urmare, nu a crescut infracţio- nalitatea, ci doar hoţii s-au adaptat la tehnolo­gia modernă.

Sfaturi şi recomandări off-line pentru a vă proteja on-line

• Dacă o ofertă este prea avantajoasă pentru a fi adevărată, atunci sunt şanse foar­te mari să fie o fraudă • O tranzacţie on-line poate fi suspectată ca frauduloasă când: vânzătorul postează licitaţia ca şi cum ar fi cetăţean al unui stat, dar răspunde prin e­mail cumpărătorului din altă ţară; vânzătorul postează licitaţia sub un nume, însă cere ca plata să fie făcută către o altă persoană sau cere ca plata să se facă prin transfer direct (Western Union, Money Gram etc.) ori prin transfer bancar • Înainte de a introduce numărul cărţii de credit pe un site de comerţ on-line trebuie verificat dacă site-ul solicitat este unul securizat şi în primul rând legitim. Nu introduceţi informaţii cu privire la cărţile de credit pe orice site-uri sau ca răspuns la email-uri nesolicitate, întrucât băncile emi­tente ale cardurilor nu folosesc niciodată aceste mijloace pentru a solicita informaţii de la clienţi. De asemenea, instituţiile bancare nu vor solicita niciodată codul PIN al clienţilor • Atenţie la ofertele care pretind că vă vor aduce câştiguri şi profituri exagerate, mai ales atunci când, pentru a primi instrucţiunile şi produsele necesare, vi se cere achitarea unei sume de bani. De aseme­nea, manifestaţi prudenţă în cazurile în care pentru angajare nu se cere nici un fel de experienţă şi ulterior se cer date personale • Nu răspundeţi la e-mail-uri nesolicitate, în care se solicită introducerea de informaţii personale • Nu achiziţionaţi niciodată pro­duse comercializate prin intermediul mesaje­lor de tip spam. Ştergeţi aceste mesaje, fără a le deschide. Nu răspundeţi la mesajele spam, întrucât aceasta ar putea confirma faptul că adresa de e-mail este utilizată şi astfel activi­tatea de tip spam către aceasta s-ar putea intensifica • Fiţi atenţi la ofertele de muncă în care nu se cere nici un fel de experienţă, întrucât în spatele acestora ar putea exista oferte frauduloase.