Inna:„Sunt prea sinceră. Am avut de pierdut din cauza asta!”

E ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte şi devine tot mai mare. Valurile pe care le-a făcut aduc aminte de „O-zone”. Astăzi, Inna este cel mai popular artist român în lume, din Occident, până în îndepărtata Asie.

Inna:„Sunt prea sinceră. Am avut de pierdut din cauza asta!”

Inna concurează cu cele mai tari vedete din lume pe pagina de Facebook,având nu mai puţin de 2.087.000 de admiratori.

Inna a devenit un nume inseparabil de muzică. Şi de succes. Mulţi îl caută, dar puţini îl găsesc. Să se ascundă vreo reţetă specială în spatele acestui brand? „Multă muncă, în pri­mul rând. Şi talentul e la fel de important atunci când îl cultivi, când îţi doreşti foarte mult să-ţi îndeplineşti visele. Eu mi-am dorit să cânt încă de mică şi am avut mereu lângă mine oameni care m-au susţinut în ceea ce fac. Practic, îmi trăiesc visul!”, mărturiseşte Inna, care este în acest moment cel mai cunoscut produs al muzicii româneşti de export. Dar Noblesse oblige – spune o vorbă şi, vrea, nu vrea, artista a devenit un reper în ochii străinilor şi, implicit, un reprezentant al ţării noastre în lume. Dacă un străin i-ar cere să povestească ceva esenţial despre România, ce i-ar răspun­de? „Mulţi străini mă întreabă de România. Le-am recomandat să viziteze staţiunile noas­tre montane, care mie îmi plac foarte mult”, spune cântăreaţa, care şi-a căpătat numele de scenă cu mult timp înainte de a deveni celebră, pe vremea când era de-o şchioapă, iar bunicul ei o alinta Inna. Şi nu e singura amintire fru­moasă. „Am foarte multe amintiri din acea perioadă. Am avut o copilărie frumoasă şi mă simt legată de mare şi locurile natale” (n.r. – artista s-a născut la Mangalia). Sau prietenii. „Am mulţi prieteni din copilărie cu care mi-ar plăcea să mă văd mai des. Am un program aglomerat, însă de fiecare dată când am ocazia îmi place să mă întâlnesc cu ei şi să depănăm poveşti.”

Inna e o artistă foarte cunoscută publicului român. Ce e dincolo de imagine, ce ştim noi însă în realitate despre ea? Limita e impusă chiar de prezenţa sa în paginile media. „Se ştie cam tot despre Inna”, închide discuţia ea, mizând pe frecvenţa, autosuficientă, a apariţi­ilor sale. Tot de vizual se leagă o altă strategie de promovare în show-bizul de azi. Pentru că nimic nu e mai convingător decât ce se vede. Iar Inna, trebuie să recunoaştem, are ce arăta! Drept urmare, cântăreaţa acordă o importanţă deosebită videoclipurilor sale. „Nu ştiu dacă imaginea este la fel de importantă ca muzica, dar, cu siguranţă, este un aspect foarte impor­tant din cariera unui artist. Într-adevăr, am acordat o atenţie deosebită imaginii şi ne bucu­răm că rezultatele au fost pe măsură”, recu­noaşte Inna, un „cocktail” de frumuseţe, talent, faimă. Atâtea calităţi! Dar defectele?… Unde se află Călcâiul lui Ahile în ce-o priveşte pe artis­tă? „Sunt prea sinceră. De multe ori am avut de pierdut din cauza asta.”

La începutul anului, interpreta şi-a mai adăugat un trofeu în palmaresul său deja impresionant. A mai câştigat un premiu, Eurodanceweb Award. Ce valorează toate aceste distincţii pentru ea? „Mă simt onorată de fiecare dată când primesc un premiu, înseamnă o recunoaştere a muncii depuse atât de mine cât şi de întreaga mea echipă. De asemenea, e un mod prin care fanii îmi arată că mă susţin şi că sunt alături de mine. La urma urmei, ei sunt cei care contează.” Şi că tot veni vorba de fani, cân­tăreaţa are admiratori pe tot globul, de toate naţiile şi culorile, pentru că muzica ei s-a pro­pagat cu viteza… sunetului. De unde şi solicită­rile de concerte pe care le primeşte peste tot prin lume. Doar în luna februarie a avut un tur­neu de nu mai puţin de opt concerte în Franţa.” Ce şi-ar mai putea dori, poate exista un vis mai mare ca acesta? „Cel mai mare vis al meu îl trăiesc chiar acum! Uneori nu-mi vine să cred câte lucruri extraordinare mi se întâmplă. Mă bucur de fiecare zi din viaţa mea!”

Faptul de a avea o carieră internaţională duce, logic, centrul de greutate al intereselor dinspre interior, spre înafară. Preocupările se schimbă şi ele, altele sunt priorităţile. De pildă, am vrut să ştim dacă o interesează politica autohtonă. „Nu. Mă interesează imaginea României, dar nu politica.” Dar tinerii care stu­diază muzica ani de zile în şcolile de artă şi în universităţi, muncitori şi talentaţi cât cuprinde, însă şansele lor sunt minime pe această piaţă ingrată a artei din România? Ce crede Inna că ar trebui să facă aceştia pentru a răzbi în viaţă? „Nu pot să le dau o reţetă pe care să o urmeze. Ce pot să fac este să-i încurajez să muncească pentru visul lor, să profite de fiecare oportuni­tate care le apare în cale şi să nu renunţe. Fiecare dintre noi este liber să-şi ia propriile decizii. Sunt foarte mulţi tineri care reuşesc să facă ce-şi doresc în România, alţii care vor să emigreze. Le doresc succes tuturor.”

Inna a preferat gloria, în schimbul acestui mic sacrifi­ciu, de a fi mai tot timpul pe drumuri. Mai e timp de viaţă personală în aceste condiţii? „E adevărat că muzica îmi ocupă o foarte mare parte din timp, dar reuşesc să le împac pe toate.”

De curând, o prietenă aflată în vacanţă în Asia spunea că melodiile Innei se aud până în Cambodgia, însă asiaticii nu ştiu că artista e româncă. E asta o problemă pentru artistă? „Nu e neapărat o problemă. Cred că e mai mult o chestiune de timp şi poate de dorinţa de a afla mai multe despre mine. Totuşi, mă bucur să aud că sunt ascultată şi acolo.” Ce alt gen de muzică ar cânta? Dar ce gen nu ar cânta vreo­dată? „Primul meu proiect muzical a fost pop- rock. Am înregistrat câteva melodii, dar, din păcate, nu au prins şi am renunţat. Nu ştiu ce gen de muzică nu aş cânta, însă îmi place foar­te mult ce cânt acum.”

Ipoteză. Inna se plimbă prin Mangalia şi con­stată că o stradă a primit numele ei. Care ar fi reacţia? „Cred că, de uimire, aş rămâne fără cuvin­te. M-aş simţi foarte măgulită.”