INTERVIU: Acasă, la bibliotecă
December 7th, 2011, Revista Flacara
Comenteaza
Tweet
[Mireille Rădoi, director general Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“]
O stradă închisă circulației auto poate fi un coșmar pentru bucureșteni. În primul moment m-am gândit la noi ambuteiaje, scrâșnet de frâne și claxoane nervoase. Și totuși, nu am auzit pe nimeni care să se plângă… Ba chiar lumea ce se plimba, cumpărând volume sau doar răsfoindu-le, părea veselă, relaxată, chiar un pic fericită… Greu de crezut că așa ceva mai poate fi aievea. Asta am văzut eu pe Strada de C’Arte. Și am fost curios să aflu mai multe.
A trecut un an de la venirea în BCU. A fost un an greu, bun, fericit?
– Te-ai aştepta ca o bibliotecă să fie un loc de muncă liniştit! Se prea poate să fie aşa… Dar am reuşit să aduc un plus de vibraţie la Biblioteca Centrală Universitară, răsturnând această percepţie inerţială şi înlocuind-o cu o realitate inedită, cu inima vie care merita să palpite în centrul Bucureştilor. A fost un an complicat, un an dinamic, un an extenuant, plin de provocări dar, cu siguranţă, şi de victorii. Finalmente, se întrunesc ingredientele unui an luminos, deşi am resimţit şi noi, din plin, criza economică şi greutăţile pe care le traversează întreaga societate.
Care ar fi cele mai importante momente ale acestui an?
– Anul acesta, atât pentru mine cât şi pentru Biblioteca Centrală Universitară Carol I, a stat sub semnul transformării, al adaptării: eu a trebuit să învăţ exigenţele acestei instituţii, Biblioteca şi colectivul său să se obişnuiască mai repede sau mai încet cu stilul meu de lucru destul de solicitant. Aş spune că am ajuns deja la un soi de simbioză şi vă mărturisesc că vin cu mare bucurie la birou, ceea ce este minunat… Ca manager, mi-am asumat câteva proiecte cheie. Suntem în plin proces de evaluare a nevoilor, priorităţilor şi resurselor de digitalizare şi de modernizare a sistemului informatic. Căutăm cele mai bune soluţii pentru a ţine ritmul cu tehnologia şi sperăm ca în 2012 să introducem ALEPH, poate cel mai performant sistem integrat utilizat în marile biblioteci din lume. Vom creşte astfel standardul serviciilor pe care le punem la dispoziţia utilizatorilor, devenind nu doar un depozit de cunoaştere, cum era îndeobşte înţeleasă o bibliotecă, ci un factor activ de generare a cunoaşterii printr-o manieră interactivă de ghidare în oceanul infinit al informaţiei şi înţelepciunii acumulate de omenire. Am continuat îmbogăţirea patrimoniului Bibliotecii, pe toate dimensiunile sale: resurse electronice, periodice, cărţi rare, manuscrise, ediţii bibliofile, enciclopedii, carte străină. În ultimele luni am postat pe site-ul nostru, site pe care, de altfel, l-am reorganizat complet, un apel către cunoscătorii şi iubitorii de carte rară care ştiu ceva despre cărţile din cele două liste publicate, cărţi care au dispărut în nopţile cumplite ale lui decembrie ’89. Destinul tragic al oricărei biblioteci mari este să ardă… Destinul fericit al acesteia a fost de a renaşte, aidoma unui Phoenix. Devastatorul incendiu a dus la pierderea a peste 500.000 de volume (12.000 de volume de carte bibliofilă, 52 din biblioteca lui Eminescu), numeroase exlibrisuri, hărţi vechi şi aproape 3.700 de manuscrise aparţinând unor mari personalităţi ale culturii române între care Eminescu, Maiorescu, Eliade, Caragiale, Coşbuc, Blaga… O rană care nu se va închide, dar care ne-a motivat inclusiv pentru a participa la licitaţia pentru manuscrisele lui Emil Cioran, deşi am pierdut şi am suferit. Însă am reuşit să cumpărăm o bună parte din corespondenţa lui Rădulescu-Motru, precum şi alte rarităţi valoroase. Am încheiat parteneriate cu Institutul Cultural Român, Institutul pentru Cercetări Politice, SRTV, The Money Channel, Patriarhia Română, Asociaţia George C. Marshall, Institutul de Management şi Dezvoltare Durabilă şi multe altele, în dorinţa de a alcătui un ţesut organic, care să poată aduce beneficii prin forţele proprii ale acestor instituţii, fără a aştepta ca să ne rezolve cineva de sus în jos problemele… Suntem în curs de a consfinţi o asociere a celor patru Biblioteci Centrale Universitare din ţară, ONG menit să optimizeze achiziţionarea partajată a bazelor de date, dar nu numai! Am aplicat două proiecte pentru fonduri europene… O să mai încercăm formule şi consorţii. Însă, poate mai mult decât orice, am deschis porţile şi am aprins luminile! Am schimbat sigla şi am adăugat ca logo DE SPIRITU ET ANIMA, pentru că realmente credem în puterea BCU „Carol I“ de a polariza agenda culturală şi energiile urbei! De aceea, pe tot parcursul anului, în Aula Bibliotecii, în GalAteCa sau în Salonul „Carol“ aţi fost invitaţi la Noaptea Muzeelor, Noaptea Bibliotecilor, Strada de C’Arte, Lunaria, SoNoRo, Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor, Serile Zeppelin, aţi putut participa la conferinţele din seria Cultura bate criza organizate de prof. Sorin Alexandrescu cu Solomon Marcus, Ana Blandiana, Andrei Ujică, alte şi alte evenimente, expoziţii, lansări de carte, dezbateri pe cele mai diverse teme, de la cultură, la economie, de la politică şi relaţii internaţionale, la educaţie, sau la arhitectură… Pe scena Aulei Bibliotecii s-au regăsit doar în acest an personalităţi din majoritatea domeniilor, din ţară sau străinătate: Ellen Tauscher, Mugur Isărescu, Teodor Baconschi, Raed Arafat, Thomas Sedlacek, Irina Bokova… Mi-e imposibil să fac o listă completă… Iar anul viitor avem cel puţin la fel de multe proiecte. Şi, să nu uit, un aspect deloc neglijabil, din evenimentele găzduite de BCU, am reuşit să producem venituri care ne-au ajutat, aşa cum însuşi fondatorul a gândit, să facem biblioteca să înflorească chiar şi în vremuri de restrişte.
Strada de C’Arte a fost un eveniment minunat. De ce oare ne-au trebuit 20 de ani să ne gândim la aşa ceva? Ar putea fi itinerat şi în alte oraşe?
– Proiectul cel mai provocator şi care ne-a adus poate cele mai mari satisfacţii în acest an… Din mai multe puncte de vedere. O dată pentru că a fost primul festival de acest gen şi asemenea amploare. Apoi pentru că, împreună cu echipa BCU şi o seamă de prieteni care s-au implicat direct şi fără să aştepte recompense materiale, am depăşit o serie de obstacole şi neajunsuri care păreau insurmontabile. Drumul de la o idee şi organizarea concretă a unui festival pe străzile centrale ale Capitalei a trecut prin multă muncă! Alegerea inspirată a perioadei şi a partenerilor, cărora le mulţumesc încă o dată pentru sprijin şi pentru încredere, au fost determinante. Am reuşit împreună să creăm un oraş cultural în miniatură, pietonal extrem de apreciat… Mulţi au întrebat de ce nu permanentizăm închiderea C. A. Rossetti, transformând-o într-o cameră urbană a artelor! Sper să avem destulă minte şi să scăpăm de suficiente prejudecăţi încât să putem face asta cândva. Am plâns când maşinile au invadat din nou fosta Stradă de C’Arte. A fost o formulă neconvenţională de a aborda cultura fără a fi snobi sau pretenţioși inutil. Sper ca ediţia 2012 să fie şi mai reuşită! Nu cred că timp de 20 de ani ne-au lipsit ideile. Cred în creativitatea poporului român. Poate că ne-am pierdut încrederea în noi înşine, poate că ne-am rătăcit un pic, poate că nu mai îndrăznim să visăm, să sperăm şi să avem perseverenţa de a duce o iniţiativă la bun sfârşit, susţinându-ne proiectele chiar şi atunci când totul pare potrivnic. Cât despre „exportarea“ proiectului din Bucureşti, Strada de C’Arte poate fi oriunde!
Ce caută un profesor la o bibliotecă?
– Să citească sau… să conducă instituţia! Eu încerc să aduc biblioteca mai aproape de cei care-i trec pragul. Ca profesor am avut şansa de a fi mereu aproape de cei mai tineri, de a-i vedea cum gândesc, ce îi pasionează sau ce-i blazează, ce le captează atenţia, cum interacţionează, ce îi frământă. Pentru ei, Biblioteca Centrală Universitară trebuie să accepte să se redefinească, să fie o bibliotecă a timpurilor noastre, fără a-şi pierde identitatea şi referinţa prevalentă la excelenţă. Orice instituţie de cultură trebuie să ducă o dublă bătălie: pentru resurse economice şi pentru a fi atractivă în noianul de oferte! Noi am vrea nu doar să ţinem pasul, ci să anticipăm şi să iradiem tendinţe… Să fie trendy şi cool să mergi la Biblioteca Centrală Universitară Carol I. Sună a paradox, dar cine nu-şi propune imposibilul, nu va reuşi multe din lucrurile care sunt, de fapt, posibile!
Ce mai face profesorul Mireille Rădoi?
– În ciuda faptului că mă identific acum în principal cu postura de manager, încerc să nu mă deprofesionalizez. Meseria mea rămâne cea de profesor şi de aceea am acceptat cu încântare invitaţia de a susţine cursuri la Bucureşti şi la Cluj, în domeniile în care m-am specializat cu ani în urmă: comunicare şi relaţii internaţionale (studii de securitate). Catedra te ţine în priză, conectat la noua generaţie, ceea ce e fundamental şi pentru munca de la bibliotecă!
Există trei volume ce poartă semnătura Mireille Rădoi. Când va urma un altul şi pe ce temă?
– În ultimul an, am dedicat 110% din energia şi timpul meu Bibliotecii, astfel încât orice alte activităţi au beneficiat de resurse limitate. Sunt în faza de cercetare pentru un proiect, însă nu pot estima când îl voi putea finaliza. Pe de altă parte, îmi dă sufletul ghes să scriu şi altceva, nu doar cărţi de bibliografie… Voi vedea!
Întrebarea eternă: care sunt planurile de viitor ale BCU şi ale lui Mireille Rădoi?
– Planurile mele şi ale BCU se împletesc. Vom continua în acelaşi ritm frenetic cu proiectele care s-au dovedit de succes. Dar mi-aş dori să facem şi ceva pentru liceeni sau chiar pentru cei de 10-14 ani! Ateliere, proiecţii… poate un altfel de afterschool: să arătăm că se pot învăţa multe în joacă, participând, fiind flexibil mental, exprimându-te artistic, interacţionând, cultivând inteligenţa emoţională şi încrederea în sine la cei care sunt în şcoală… Nu ştiu încă exact cum, dar când ideea se va contura suficient, o vom realiza!
Care a fost momentul cel mai emoţionant în acest an la BCU?
– Dincolo de prima zi în postura onorantă de conducător al unei instituţii cu 120 de ani de istorie, 280 de angajaţi, peste 2 milioane de unităţi de înregistrare şi 22.000 metri pătraţi în administrare, dintre care două monumente istorice şi un corp nou de clădire, aş evoca cel mai frumos compliment pe care l-am primit la BCU. Un invitat al respectatului profesor Ioan Stoica, cel care a condus BCU timp de aproape 40 ani şi căruia i-am organizat o festivitate la împlinirea a 70 de ani de viaţă, aşadar, un domn în vârstă şi pe care nu-l cunosc, mi-a spus: He, he… Nu dumneata ai ales această CASĂ, ci ea te-a ales pe dumneata! Am fost copleşită şi mă străduiesc să fiu la înălţimea sa. Poate părea exagerat sau amuzant, dar cred în coincidenţele semnificante şi în legăturile subtile. Iată una dintre ele: noua clădire a Fundaţiunii Universitare „Carol I“ a fost inaugurată la 9 mai 1914 de către Regele Carol I, iar eu m-am născut exact 60 de ani mai târziu… Poate că nu are relevanţă, sau poate că domnul acela a avut dreptate!
Ce întrebare nu ţi-a fost pusă niciodată, deşi ţi-ai fi dorit?
– Crezi în Dumnezeu?
text Octav Bogdan
foto arhivă personală și BCU
nr. 12 / decembrie 2011 Tweet
4,572 afisari
