A fost pe rând redactor-şef şi redactor-şef adjunct la Cotidianul, editor coordonator la Evenimentul zilei, iar acum este senior editor la acelaşi ziar. După plecarea lui Răzvan Ionescu a fost unul dintre numele vehiculate în presă ca posibil înlocuitor al acestuia în postul de redactor-şef. Nu a fost aşa, iar Ioana Lupea spune că nici nu şi-a dorit postul, mai ales că, în general, nu mai este interesată de o funcţie de conducere. Flacăra vă prezintă în cele ce urmează un scurt interviu cu Ioana Lupea despre viziunea sa asupra presei româneşti şi despre campania electorală actuală.

– Cât de mult mai prind articolele de opinie la români, astăzi, când lumea vrea doar informaţie?

– Cred că articolele de opinie prind destul de bine, dacă ne uităm la accesările pe internet şi la discuţiile de pe forumurile ziarelor, vedem că articolele de opinie sunt unele dintre cele mai accesate materiale jurnalistice şi unele dintre cele mai comentate. Şi eu când deschid un ziar, înainte de toate, citesc opiniile şi după aceea răsfoiesc restul ziarului. Aceasta nu neapărat din cauza profesiei, ci am vorbit cu mai mulţi prieteni, marea majoritate din afara mass-media şi au acelaşi obicei de lectură a ziarului. Cred că opinia este interesantă pentru că suntem înconjuraţi de informaţie care vine de la televizor, există informaţie pe care ne-o luăm de pe internet, din ziare, dar articolul de opinie vine cumva să limpezească această informaţie, să o pună într-o ordine, iar în condiţiile pluralismului de surse de informare, oamenii au nevoie de această ordine, de această limpezire asumată, realizată de către un autor, o limpezire subiectivă. Am remarcat, cel puţin la Evenimentul zilei, pe internet, inclusiv articolele de opinie care nu le confirmă opiniile sunt bine primite, iar lumea polemizează pe seama lor.

– Campania politică actuală pare pentru cetăţeanul obişnuit cam fără miză, cum o priviţi din perspectiva unui om de presă?

– Această campanie electorală are o miză foarte mare pentru politicieni, pentru ei indiscutabil campania electorală are miză. Într-adevăr, pentru oamenii obişnuiţi alegerile par să nu mai aibă miză pentru că s-au distanţat de politică fiindcă – aşa cum arată şi studiile sociologice privind această campanie electorală – oamenii sunt enervaţi de zgomotul politic, iar asta îi determină să facă un pas înapoi. Foarte mulţi oameni au sentimentul că pe oricine ar alege lucrurile merg în aceeaşi direcţie. Acest dezinteres faţă de politică şi faţă de vot îşi are rădăcinile în felul cum se face politică în România. Nu e atât o problemă a cetăţeanului cât a clasei politice, omul vede şi respinge ceea ce vede şi ajunge să nu mai fie interesat de ceea ce se întâmplă în politică. Observă că viaţa lui, de bine de rău, merge mai departe indiferent cine ar fi la putere. Alegătorul de astăzi cred că are o agendă personală foarte bine stabilită şi clară şi nu-şi mai suprapune într-o atât de mare măsură agenda personală peste agenda publică şi agenda politică.

– Ziaristul se află undeva între politician şi popor, dar dacă poporul nu mai este interesat de politică, atunci cui mai vorbeşte ziaristul?

– Datoria ziaristului este să-l facă pe cetăţean să înţeleagă că agenda sa personală poate fi realizată mai bine în condiţiile în care alege nişte oameni capabili să facă din societatea românească o societate în care scopurile individuale să fie mai uşor atinse. Există o tradiţie la români că tot ceea ce nu am reuşit să fac eu vor face copiii mei. Acum cred că această societate şi conducătorii acestei ţări trebuie să acţioneze astfel încât oamenii să-şi îndeplinească agenda personală în timpul vieţii lor. Aici e o problemă destul de complicată, ţine de clasa politică, de media şi de cetăţean, de felul în care clasa politică şi media reuşesc împreună să-l convingă pe cetăţean să fie interesat de viaţa politică şi de deciziile luate la nivel politic, dar care îi afectează agenda personală. Opinia mea este că în ultimii ani televiziunea a reuşit să influenţeze în mod decisiv comportamentul politic. Într-o bună măsură a contribuit şi media la decredibilizarea politicii. Dacă ne uităm la formatele de emisiuni electorale din campania electorală actuală, vom observa că, în ciuda faptului că unii candidaţi au ceva de transmis electoratului, reuşesc să o facă cu dificultate sau deloc şi din cauza formatelor emisiunilor electorale. Aş spune că, dacă nu avem de-a face cu media publică ci cu media comercială, media comercială trebuie să fie conştientă că nu poate modela dezbaterea politică şi decizia politică în funcţie de interesele ei de audienţă şi interesele comerciale. Dincolo de interesul comercial, media are şi o responsabilitate socială pe care trebuie să şi-o asume.

– Cum îşi asumă presa scrisă această responsabilitate socială sau şi-o asumă?

– Din punctul meu de vedere, nu prea şi-o asumă. Inclusiv presa scrisă a fost atrasă în această spirală. Observăm şi în cotidiane formate care provin din televiziune. E adevărat că astăzi oamenii au o spaimă foarte mare de text, iar ziarele încearcă să capteze atenţia prin imagine şi grafică, să atragă prin grafică mai mult decât prin conţinut. Nu este o caracteristică specifică presei româneşti, ci este o tendinţă mondială. Până acum oamenii foarte deştepţi nu au reuşit să găsească răspunsul la întrebarea: ce se va întâmpla cu presa scrisă de calitate. Dacă va dispărea ori nu, dezbaterile sunt în toi.

– Aţi fost redactor-şef şi redactor-şef adjunct la Cotidianul, editor coordonator aici la Evenimentul zilei, cum de nu vi s-a propus postul de redactor-şef al Evenimentului zilei după plecarea lui Răzvan Ionescu?

– Eu am avut destul de multe funcţii în viaţa mea şi cred că pur şi simplu nu mă mai interesează o funcţie în general. Nu acesta e scopul meu. O funcţie înseamnă rutină, or eu asociez rutina cu moartea. Rutina într-o funcţie presupune foarte multe gesturi automate, nu mai meditezi asupra deciziilor, şi mai cred că te împiedică să percepi realitatea şi evenimentul aşa cum se petrec ele. Eu vreau să ies din automatism.

– Numiţi cinci ziarişti români care v-au marcat fie cariera fie vă plac în mod deosebit.

– Mi-au marcat cariera în primul rând Tia Şerbănescu şi Ion Cristoiu. Îmi place rigoarea lui Emil Hurezeanu şi încerc să mi-o apropii, admir forţa ideilor lui Cristian Tudor Popescu şi îl admir pe Cătălin Tolontan – cel căruia îi datorez debutul meu jurnalistic, îi citesc blogul zilnic şi remarc faptul că avem în bună măsură idei asemănătoare.

– Vor trece românii în totalitate la ziarele de pe internet, adică să nu mai existe ediţii tipărite? Deja mulţi români nu mai cumpără presă scrisă.

– Eu însămi am trecut pe internet. Eu citesc la 12.00 noaptea prima oară ziarele pe internet, dimineaţă citesc hotnews-ul, iar în redacţie mă uit pe ziare. Am câteva bloguri pe care le citesc: Cătălin Tolontan, blogurile de pe hotnews şi în primul rând blogul lui Doc, citesc câteva bloguri cu informaţie politică Undehill, citesc blogul lui Dan Andronic, al Ancăi Alexandrescu, pe cele ale politicienilor. Cred că tirajele ziarelor vor scădea indiferent de formulele publicistice inventate, dar, de asemenea, cred că gestul de a cumpăra un ziar va rămâne. Un anumit public va cumpăra întotdeauna un ziar, fiindcă e plăcerea de a avea un obiect fizic. Informaţia de pe internet, indiferent cât ar fi de valoroasă, nu e concretă, e doar virtuală. Obiectul fizic înseamnă ceva palpabil. A cumpăra un ziar e din ce în ce mai mult şi o chestiune de statut social.

– Se face jurnalism profesionist în România?

– Cred că ne aflăm într-o situaţie care nu e specifică numai jurnalismului românesc. În lume, se face atât jurnalism de calitate, cât şi de marketing. Consider că tehnicile de marketizare a ziarelor au o influenţă foarte mare la ora actuală asupra conţinutului ziarelor. Nu ştiu dacă e neapărat bine sau rău. Există şi cititori – eu sunt unul dintre ei – cărora le place să citească ziare clasice, care nu s-au schimbat mult. De exemplu, citesc pe internet: New York Times, Der Spiegel, Le Monde, The Guardian. Ziare care nu s-au schimbat foarte mult, ziare conservatoare, dar care au succes. Aceasta e o dovadă că în societăţile democratice, cu tradiţie media, există un public care doreşte şi cumpără materiale jurnalistice realizate după regulile vechi ale meseriei.

„Nu citesc absolut deloc tabloidele, dar nu pentru că am ceva împotriva lor, ci pur şi simplu fiindcă nu mă interesează. Nu fac asta din prejudecată, ci pur şi simplu sunt interesată doar de o anumită informaţie, de o anumită abordare a informaţiei. Asta nu înseamnă că nu apreciez din punct de vedere jurnalistic unele tabloide.“

Taguri: nr. 6 / iunie 2008 Tweet

Tuesday, June 10th, 2008 at 2:54 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed