Istoria cafelei, de la bob la ceaşca aburindă

O întâlnire „la o cafea” cu prietenii este întotdeauna o plăcere. Pentru oamenii de afaceri este un motiv de socializare. Pentru cei care sunt certați, un prilej de împăcare. Pentru diplomații care negociază tratate este un moment de relaxare și de repoziționare, dacă este cazul.

Aș putea spune, fără să greșesc prea mult, că, în cultura modernă, cafeaua este un pretext de relaxare și ne oferă bună-dispo­ziție. Sigur, nu trebuie să exagerați și să consumați mai mult de o cană pe zi. Ne vom simți mai plini de energie și vom avea o stare bună la numai 20 de minute după ce am băut această doză recomandată. Dacă depășim, riscăm să fim nervoși, anxioși, ne doare capul sau suntem deshidratați, iar, uneori, un consum ridicat de cofeină ne poate face să fim prost-dispuși sau chiar să clacăm. Există, totuși, și o parte bună a acestui obicei: antio­xidanții din cafea ne apără de bolile de inimă, amână semnele îmbătrânirii și ne ajută să ne refacem mai repede în urma răcelilor sau infecțiilor. Există și cafea decofeinizată pentru cei care au probleme cardiace.

Cu siguranță nu la asta s-a gândit, în secolul al IX-lea, păstorul etiopian Kaldi, care poate fi considerat descoperitorul cafelei. El a remarcat că turma sa de capre alerga voioasă după ce mâncase dintr-o tufă cu fructe mici și roșii. Planta s-a răspândit apoi în Yemen unde s-a făcut pentru prima dată o fiertură din boabele măcinate. Apoi băutura a ajuns în Egipt, pentru ca în secolul al XVI-lea să o găsim în Persia, Turcia și nordul Africii. Primul port european în care s-a descărcat cafea a fost Veneția și de aici a ajuns și în restul continentului. Cafeaua a devenit cunoscută abia după ce Papa Clement al VIII-lea, în 1600, a numit-o „băutură creștină“ în ciuda apelurilor de interzicere a „băuturii musulmane”. Ulterior, s-a dezvoltat o adevărată industrie care a devenit tot mai înfloritoare. În 1952 a apărut termenul de coffee break. Intens popularizat, a  prins mai ales după ce în birourile din SUA au fost aduse automatele de cafea. Acestea au devenit din ce în ce mai prezente și în spațiile publice din România în ultimii ani.

Mult timp, la noi, a fost populară așa numita „cafea turcească“, făcută la ibric. Astăzi în multe case, în special în zona urbană, există cafetiere unde se prepară „cafeaua la filtru“. Unii spun că  prima are un gust mai intens și e mai bună. Din păcate, în puține localuri cu specific turcesc din România se mai păstrează adevăratul meșteșug al preparării cafelei turcești. La Istanbul tradiția s-a păstrat, totuși. Prietenie, afecțiune și bucuria de a oferi, acestea sunt înțelesurile pe care o cană de cafea le are acolo. Întodeauna se servește alături de ceva dulce: rahat, prăjituri sau halva. Și, dacă aveți poftă, puteți încerca și o narghilea.

Un alt obicei turcesc este ghicitul în cafea. Se spune că urmele lăsate de zaț pe pereții ceștii nu  sunt întâmplătoare și acestea capătă o interpretare.

Caffe espresso sau, pur și simplu, espresso este astăzi foarte popular în barurile și restaurantele de la noi. Espresso latte, espresso macchiato sau espresso crema sunt câteva variante realizate din espresso la care se adaugă lapte sau spumă de lapte. Cu un nume care se referă la culoarea hainelor călugărilor capucini, cappuccino este o băutură tot de origine italiană care a cucerit gusturile amatorilor de cafea din aproape întreaga lume, mai puțin Asia. Stratul de spumă de deasupra are rolul de a-l menține cald un timp mai îndelungat. Rețeta originală a fost creată prima dată la Milano în 1901, însă vienezii au ținut să fie originali și au schimbat-o un pic. Ei pun deasupra frișcă și un praf de scorțișoară iar câteodată adaugă un strop de rom. Și acasă puteți prepara o cafea-fantezie, care să vă meargă la inimă, într-un moment de relaxare. Totul este să dați frâu liber imaginației.

Ornarea unei cafele cu spumă, care este la fel de importantă precum gustul, ține de fantezia fiecăruia: lebede, frunze, inimi, jocuri de forme…

Turcii sunt adevărați maeștri în arta cafelei, știu cum să o prepare ca să obțină cel mai bun gust, iar servirea alături de ceva dulce este un adevărat festin.

Taguri: nr. 5 / mai 2010 Tweet

Saturday, May 1st, 2010 at 12:17 am, LIFESTYLE, RSS feed