Când  am  aflat,  acum  ceva  vreme,   despre  proiectul   editurii britanice  „Profusion“  de  a-i  consacra o  carte  lui  Ion Rîmaru, ucigaşul care  a terorizat Bucureştiul la începutul anilor  ’70, l-am considerat o iniţiativă  interesantă, dar  am  fost  sceptic în privinţa rezultatului final.

La urma urmei, era  vorba  despre o editură  tânără, care își asumase până  acum  publicarea  în limba engleză a trei cărţi crime fiction românești: Attack in the Library de George Arion,   Kill  the  General de  Bogdan   Hrib   și Anatomical Clues de Oana  Stoica-Mujea. Ambiţia și pasiunea de  a promova crime-ul românesc erau  uriașe.  Rîmaru mi se părea o simplă tentativă de a ne „lăuda” că am avut și noi un fel de Jack Spintecătorul.

Dar  iată  că  și  traducerile, și  cartea   lui Mike Phillips și Stejărel Olaru  pe care o prezentăm, Rîmaru – Butcher of Bucharest,  au apărut cu  bine  și au  stârnit interes.  Cei doi autori s-au  documentat intens  și au  creat  o imagine cât mai aproape de realitate a primului criminal în serie din perioada postbelică a României. Este înfăţișat și explicat  cu multe detalii  și contextul istoric zbuciumat în care a apărut Ion  Rîmaru, atât  fizic  cât  și  ca  mit. Locul fiecărei  crime  pe care acesta  a comis-o este descris  cu minuţiozitate: Bucureștiul din carte prinde viaţă,  îl poţi recunoaște.

Reconstituirile sunt  realizate în  maniera documentarelor de  la  Discovery: se  aud   nu numai vocile  povestitorilor, dar  și mărturiile celor aflaţi  la locurile  crimelor. Repet:  procesul de documentare a fost intens  și exhaustiv –  sunt   înregistrate până   și  numele  câinilor folosiţi   la  investigaţii.  Și  doar   din   câteva fraze, fiecărui  martor i se schiţează un portret revelator.

Mike Phillips și Stejărel Olaru  nu au încercat  să  facă  o  analiză  subiectivă  a  lui  Ion Rîmaru. Ei au cules o mulţime de informaţii și mărturii și  le-au  oferit  cititorilor pentru  ca aceștia  să-și formeze singuri propria lor părere. Pasaje subiective sunt doar cele câteva descrieri ale unor  străzi  bucureștene și anumite  secvenţe din  prolog. Este, de asemenea, admirabil efortul   de  a  familiariza publicul vorbitor de limbă  engleză cu anumite expresii tipic românești, imposibil de tradus exact. Notele  explicative, fără să fie supărătoare sau abundente, ajută la înţelegerea lor.

Nu  lipsește   nici  observaţia socială.  Una dintre ele mi-a atras  în mod  deosebit atenţia: în acea perioadă, oamenii dădeau dovadă de un  individualism  exacerbat și  de  lipsă   de interes   pentru  ceilalţi   semeni.  Acest  lucru este  evidenţiat  de  mărturiile  contradictorii ale  unor  persoane care  asistaseră la aceeași crimă,  din lipsa oricărei  reacţii  în momentele dinaintea comiterii crimelor, sau după ce ele au  fost  comise.   Un  exemplu cutremurător este  acela  al  Elenei  Buluci  care,  atacată de Rîmaru, reușește să  se târască până  într-un bloc apropiat și îi este refuzat orice fel de ajutor, în ciuda  stării grave  în care se afla.

Rîmaru – Butcher of Bucharest este  o carte excelent   scrisă  și  excelent   gândită. Este  nu numai un  pas  pentru  promovarea genului crime românesc în sens larg; reprezintă (poate în primul rând)  un document istoric valoros, bine  pus  la punct, un  model  despre cum  se face o cercetare știinţifică și cum pot fi comunicate  rezultatele ei într-o  modalitate atractivă.

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2012 Tweet

Monday, August 20th, 2012 at 2:15 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed