Când am aflat, acum ceva vreme, despre proiectul editurii britanice „Profusion“ de a-i consacra o carte lui Ion Rîmaru, ucigaşul care a terorizat Bucureştiul la începutul anilor ’70, l-am considerat o iniţiativă interesantă, dar am fost sceptic în privinţa rezultatului final.
La urma urmei, era vorba despre o editură tânără, care își asumase până acum publicarea în limba engleză a trei cărţi crime fiction românești: Attack in the Library de George Arion, Kill the General de Bogdan Hrib și Anatomical Clues de Oana Stoica-Mujea. Ambiţia și pasiunea de a promova crime-ul românesc erau uriașe. Rîmaru mi se părea o simplă tentativă de a ne „lăuda” că am avut și noi un fel de Jack Spintecătorul.
Dar iată că și traducerile, și cartea lui Mike Phillips și Stejărel Olaru pe care o prezentăm, Rîmaru – Butcher of Bucharest, au apărut cu bine și au stârnit interes. Cei doi autori s-au documentat intens și au creat o imagine cât mai aproape de realitate a primului criminal în serie din perioada postbelică a României. Este înfăţișat și explicat cu multe detalii și contextul istoric zbuciumat în care a apărut Ion Rîmaru, atât fizic cât și ca mit. Locul fiecărei crime pe care acesta a comis-o este descris cu minuţiozitate: Bucureștiul din carte prinde viaţă, îl poţi recunoaște.
Reconstituirile sunt realizate în maniera documentarelor de la Discovery: se aud nu numai vocile povestitorilor, dar și mărturiile celor aflaţi la locurile crimelor. Repet: procesul de documentare a fost intens și exhaustiv – sunt înregistrate până și numele câinilor folosiţi la investigaţii. Și doar din câteva fraze, fiecărui martor i se schiţează un portret revelator.
Mike Phillips și Stejărel Olaru nu au încercat să facă o analiză subiectivă a lui Ion Rîmaru. Ei au cules o mulţime de informaţii și mărturii și le-au oferit cititorilor pentru ca aceștia să-și formeze singuri propria lor părere. Pasaje subiective sunt doar cele câteva descrieri ale unor străzi bucureștene și anumite secvenţe din prolog. Este, de asemenea, admirabil efortul de a familiariza publicul vorbitor de limbă engleză cu anumite expresii tipic românești, imposibil de tradus exact. Notele explicative, fără să fie supărătoare sau abundente, ajută la înţelegerea lor.
Nu lipsește nici observaţia socială. Una dintre ele mi-a atras în mod deosebit atenţia: în acea perioadă, oamenii dădeau dovadă de un individualism exacerbat și de lipsă de interes pentru ceilalţi semeni. Acest lucru este evidenţiat de mărturiile contradictorii ale unor persoane care asistaseră la aceeași crimă, din lipsa oricărei reacţii în momentele dinaintea comiterii crimelor, sau după ce ele au fost comise. Un exemplu cutremurător este acela al Elenei Buluci care, atacată de Rîmaru, reușește să se târască până într-un bloc apropiat și îi este refuzat orice fel de ajutor, în ciuda stării grave în care se afla.
Rîmaru – Butcher of Bucharest este o carte excelent scrisă și excelent gândită. Este nu numai un pas pentru promovarea genului crime românesc în sens larg; reprezintă (poate în primul rând) un document istoric valoros, bine pus la punct, un model despre cum se face o cercetare știinţifică și cum pot fi comunicate rezultatele ei într-o modalitate atractivă.