SUA depun eforturi diplomatice susţinute spre a obţine cu orice preţ independenţa pentru Kosovo. Secretarul de stat american, Condoleeza Rice, a declarat că SUA sunt decise să obţină independenţa Kosovo „într-un fel sau altul”, fără a informa dacă sunt dispuse să recunoască o independenţă declarată unilateral de către parlamentul kosovar. Un alt mesaj transmis de SUA a fost adresat Serbiei, aceasta fiind avertizată să nu mai insiste asupra păstrării provin­ciei Kosovo şi să aleagă în schimb un vii­tor în cadrul UE, care este calea pentru toţi sârbii de a trăi într-o comunitate poli­tică. însă cu o astfel de susţinere, este evident că guvernul de la Pristina nu va face nimic „fără un telefon de la Washington”, după cum a explicat un consilier al premierului Agim Ceku.

UEşi-a intensificat în ultima vreme cererile de a nu mai amâna luarea unei decizii cu privire la statutul provinciei, comisarul UE pentru extindere Olli Rehn avertizând că Europa va plăti costul oricărui eşec în chestiunea statutului pro­vinciei Kosovo, nu Rusia sau SUA. Javier Solana susţine, de asemenea, că auto­rităţile de la Bruxelles doresc atingerea unui consens cât mai curând posibil, uni­unea fiind în favoarea adoptării rapide a unei noi rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU bazată pe planul fostu­lui reprezentant al ONU, Martti Ahtisaari.

Unii membri europeni, cu puternice minorităţi etnice (printre care şi România, Slovacia, Grecia şi Spania) se opun deci­ziei de acordarea independenţei regiunii, accentuând astfel tensiunea în regiune. Grecia, care a susţinut Belgradul din 1999, se opune deschis independenţei Kosovo. Spania şi Slovacia au şi ele rezer­ve serioase, iar România a exprimat exact aceeaşi poziţie ca a Rusiei, datorită unor precedente pe care le-ar crea indepen­denţa Kosovo:

1. legalizarea unui act de violenţă, aşadar, transformarea unui act de forţă, de 78 de zile de bombardamente, într-un izvor de drept internaţional;

2. consfinţirea dreptului la autodeter­minare teritorială pe criterii etnice, ceea ce prezintă temei de îngrijorare pentru ţările cu puternice minorităţi maghiare, precum România sau Slovacia, şi ţări care se confruntă cu un naţionalism secesionist precum Spania în regiunea catalană sau bască.

Totuşi, această opţiune ar putea atra­ge critici ale Bruxellesului la adresa României.

Intreaga situaţie creată pune Uniunea Europeană în faţa celei mai mari pro­vocări cu care s-a confruntat în momentul actual.

Deşi comunitatea internaţională pre­coniza ca problema statutului final al Kosovo să fie rezolvată până la sfârşitul anului 2006, după toate obstacolele şi amânările din acest proces, este Putinprobabil ca în cursul acestui an să fie adoptată o rezoluţie ONU, în pofida a celor 120 de zile propuse pentru nego­ciere. Astfel, există posibilitatea ca discuţiile să se prelungească până în lunile premergătoare summitului NATO, care va avea loc în aprilie 2008 în România.

Stabilirea statutului provinciei este o chestiune care nu se va mai lăsa aşteptată, astfel încât, luându-se în con­siderare încordarea ajunsă la maximum a albanezilor kosovari, este posibil ca, în cazul eşuării luării unei decizii, Pristina să-şi declare independenţa de ziua Albaniei, zi serbată şi de către alba­nezii din Kosovo. Totuşi, în plan intern, guvernul de la Pristina priveşte statutul provinciei Kosovo ca pe o problemă care va fi soluţionată pe plan internaţional indiferent de capacitatea sau incapacita­tea lor de a negocia.

Kosovo e doar una dintre multele scene pe care se poartă „noul război rece” dintre Rusia şi marile puteri din Vest şi unde tensiunea creşte în ritm alert. Este imperios ca stabilirea unei soluţii finale să fie luată cu cea mai mare grijă, întrucât ar putea avea efect şi asupra altor regiuni secesioniste care urmăresc cu atenţie situaţia din Kosovo. Nu trebuie să privim prea departe de această regiune (provincia bască, Abhazia, Osetia de Sud, Ciprul de Nord, Kurdistan etc.). Este suficient să ne punem întrebarea cu privire la exemplul pe care îl va da Kosovo ca regiune deve­nită independentă, regiunii Sandzak (bosniaci), vestului Macedoniei (alba­nezi), estului Sloveniei (sârbi) sau nordu­lui Vojvodinei (unguri)?

Taguri: nr. 12 / decembrie 2007 Tweet

Tuesday, December 25th, 2007 at 6:09 pm, DOSAR, RSS feed