Daca tot am ajuns la Paris, am vrut sa revăd Notre Dame. Parcă ştiam că e o catedrală, nu o brutărie! Si, totuşi, zidurile, intrarea, turnurile, ba chiar şi străzile din jur miros a pâine proaspăt coaptă!
Într-un cort imens, amplasat chiar în faţa catedralei, ingredientele si etapele facerii pâinii se arată vizitatorilor, în toată splendoarea lor. Spice de grâu aşezate în stil ikebana, făinuri din cele mai bune, brutari care frământă manual, cuptoare de patiserie, ba chiar si copii, migălind bucăţi de aluat dospit. Spectacolul continuă, apoi, cu parada produselor finite: croissante, baghete, pain au cho- colat, pain brie, pâine cu şapte seminţe, tarte si alte minunăţii de patiserie franţuzească. După degustare, amatorii pot cumpăra de la tarabele amenajate în afara cortului.
Reges Villoteau, un fel de PR al festivalului, ne invită la tradiţionalul concurs de baghete. Câteva echipe de brutari, reprezentând mai multe regiuni din Franţa, îşi arată măiestria în faţa publicului şi a unui juriu profesionist. Sigur că avem de-a face cu maeştri ai genului, aşa că există un singur câştigător – bagheta însăşi. Un produs inventat de francezi şi exportat, sau copiat, în toată lumea. Sub diverse forme, din ce în ce mai sofisticate: albă, de secară, neagră, cu lapte, brânză, cartofi sau măsline. Am gustat chiar şi o bucată cu şuncă şi vin roşu, o bunătate!
Să vedem, însă, de unde ideea unei sărbători a pâinii, aflată, deja, la a 15-a ediţie. În 1996, guvernanţii francezi au constatat că în ţara lor a scăzut consumul de pâine. Cu doar 165 de grame pe locuitor, zilnic, francezii, din mari exportatori ai acestui produs, se situau, paradoxal, sub media europeană. Si asta nu era sănătos pentru populaţie, s-a demonstrat, doar, că pâinea este un aliment complex, indispensabil bunei funcţionări a organismului. Si-apoi nu era bine nici pentru industria de panificaţie, scăderea vânzărilor devenise alarmantă. Aşa că s-a făcut o campanie naţională proconsumul de pâine, explicându-se avantajele si demontând mitul conform căruia patiseria, în general, îngraşă. Sigur că nu-i asa, dacă avem grijă la cantităţi si la combinaţii. Mai mult, Jean- Pierre Raffarin, ministrul de atunci pentru IMM-uri, Comerţ si Meserii, a propus o sărbătoare a pâinii. Timp de o săptămână, în toate localităţile Franţei sunt celebrate panificaţia si patiseria, sub toate formele sale. Sărbătoarea a fost fixată în jurul datei de 16 mai, când este ziua sfântului Honore, patronul brutarilor.
Dacă sunteţi amatori de pâine franţuzească, nu trebuie să mergeţi până la Paris. În Bucureşti există, deja, câteva locaţii de acest gen: Boutique du Pain, Rue du Pain, brutăriile şi patiseriile Paul. Nume grele în domeniu, cu o adevărată istorie în spate. Paul, de pildă, este marcă franţuzească din 1889. O afacere de familie, aflată la a cin- cea generaţie, cu aproape 500 de magazine, în 21 de ţări din toată lumea.
Nu am văzut statistici, dar, cu siguranţă, consumul de pâine în Franţa a crescut, între timp. Prin La Fete du Pain, localnicii si-au redescoperit savoarea brutăriei tradiţionale. Ca să nu mai vorbim de valurile de turisti, unii dintre ei veniţi special pentru acest eveniment.
Mai în joacă, mai în serios, copiii învaţă să practice şi, mai ales, să preţuiască fabuloasa patiserie franceză
