Nu faci o excursie completa în nordul Indiei daca nu treci si pe la vestitele temple de la Khajuraho. Situate în statul Madhya Pradesh aceste temple sunt celebre pentru grupurile statuare pline de erotism. Templele au fost construite între anii 950 si 1050, în timpul dinastiei Chandella. Initial au fost 85 de temple, astazi mai supravietuiesc doar 22. Întreaga lor arhitectura a fost astfel conceputa încât sa conduca privirea vizitatorului de la nivelul solului catre cerul suprem, Kailash. Templele de la Khajuraho au fost descoperite în jungla, în 1838, de catre un ofiter englez, T. S. Burt, dar au fost facute cunoscute în întreaga lume de catre maiorul englez Alexander Cunningham.
Am plecat din Varanasi catre aeroport pentru a lua avionul spre Khajuraho. La aeroport – mare dezamagire. Cursa catre Khajuraho s-a amânat cu doua ore din cauza smogului. Mai târziu tabela a afisat o amânare cu patru ore, apoi anularea zborului pentru acea zi! Norocul nostru ca am mers în grup si ca agentia de turism româna prin care am plecat avea un contract ferm cu o agentie de turism din India. Numai asa compania aeriana ne-a pus la dispozitie un autocar modern pentru a ajunge în Khajuraho. Grupurile mici de turisti – multi aflati pe cont propriu – au ramas pentru a doua zi sa ia cursa spre Khajuraho.
Pe sosea am înteles de ce se prefer sa se ajunga la Khajuraho cu avionul si nu cu autocarul. Drumul a fost prost, foarte prost! E adevarat ca am trecut prin sate indiene si am putut vedea viata populatiei de la tara, ceea ce din avion nu se vede, dar… mai bine cu avionul. Unde mai pui ca toalete nu existau pe drum, iar autocarul nu era dotat cu asa ceva. Asa ca turistii români pretentiosi care strâmbau din nas când vedeau cum procedeaza indianul obisnuit în cazuri de maxima urgenta au fost nevoiti sa se aseze, în sir indian, pe marginea soselei si sa rezolve problemele în cel mai pur stil clasic. În tufisuri nu puteai intra ca o cobra, un scorpion sau vreo alta lighioana putea face oricând: hat! Asa ca a fost delicios sa vezi o trupa de albi bodoganind pe marginea soselei. Norocul nostru ca soseaua la ora 24.00 nu prea era circulata.
Am ajuns la Khajuraho în jurul orei doua noaptea. Ne-am cazat si am adormit toti ca pruncii dupa un drum lung de zece ore, un drum pe care avionul l-ar fi parcurs în trei sferturi de ora. Khajuraho nu este o localitate mare, are circa 20.000 de locuitori. Orasul a fost capitala culturala a dinastiei hinduse Chandella între secolele al X-lea si al XII-lea în timp ce capitala politica se afla la Kalinjar. Templele descoperite de englezi au dus faima acestui loc. Ele sunt situate într-un parc mare, foarte bine întretinut si frumos amenajat. Când India si-a obtinut independenta în 1947 aici era un fel de semidesert iar, dupa amenajare, zona a capatat ceva din aerul parcurilor englezesti dar si din luxul junglei de alta data.
Când te apropii de parcul care adaposteste vestitele temple esti asaltat de o multime de oameni care vor sa îti vânda ceva: de la ofrande pentru templu la albume cu statul Madhya Pradesh si Khajuraho, trecând prin bratari, inele si alte podoabe. Pentru câteva zeci de rupii ai parte si de un dans, executat pe loc, numai sa cumperi ceva. Odata trecut de intrare, descoperi un parc superb amenajat cu flori exotice.
La Khajuraho exista trei tipuri de temple, ele apartin diferitelor culture: templele din partea de vest sunt cansacrate zeilor Brahma, Vishnu si Shiva, templele apartin culturii Vaishnava din partea de nord si cele Jainiste din partea de sud. Templele sunt construite din pietre sculptate care cântaresc fiecare circa 20 de tone. Nu a fost folosit niciun fel de mortar pentru a lipi pietrele între ele. Templele au fost construite sub dinastia Chandella între anii 950 si 1050, respectând traditia tantrica, si apartin astazi Patrimoniului UNESCO.
Cel mai mare temple din tot complexul de la Khajuraho este Khandariya Mahadeva consacrat zeului Chiva si contine circa 900 de statuete. Cel mai vechi dintre toate este templul Chaunsat Yoghini, care fac parte din grupa templelor vestice, fiind consacrat zeitei Kali. Un alt temple care s-a pastrat, fiind consacrat zeului soarelui – Surya, este templul Chitragupta. Tot din grupa celor din vest mai fac parte si templele Vishwanth, Lakshamana, Matangeshwara. Din grupa celor de est fac parte templele Parsavanatha, Ghantai, Adhinata si cele trei temple hinduse: Brahma, Vaamana si Javari. Duladeo, Chaturbhuj sunt temple apartinând grupei din sud.
Sculpturile si statuetele acopera fiecare particica din tavanul si peretii templelor. Se spune ca au lucrat 1000 de oameni la toate aceste sculpture si ornamente care împodobesc constructiile. Luate în ansamblu, sculpturile nu au numai un character erotic, ci redau viata de zi cu zi a oamenilor si a curtii din secolele al X-lea si al XI-lea. Practic, turistul are sub ochi o adevarata procesiune a vietii care culmineaza cu Sanctum Sanctorum, aflat în interior, unde oamenii îsi pot varsa amarul vietii lor în fata zeitatii. În interiorul templelor se intra numai descult. Încaltamintea se lasa la baza scarilor, înainte de a urca spre intrare în temple.
Daca afara exista sculpturi pline de erotism, în interorul acestor marete edificii nu veti gasi sculptate decât zeitatile, interioarele nu au nimic erotic. Explicatia o reprezinta credinta conform careia zeitatile nu puteau fi afectate de dorintele sexual caracteristice corpului. Totusi, în unele temple de la Khajuraho exista mici sculpture cu caracter erotic amplasate pe peretii interiori despre care se spune ca aveau rolul de a purifica pe cel care intra la zeitate. Altfel spus, barbatul sau femeia care intra în templu, la zeu, trebuia sa îsi lase dorintele sexuale “la usa” (în aceste mici sculpturi) si sa intre astfel eliberat de orice dorinta.
În exteriorul templelor din Khajuraho abunda statuetele tantrice, scenele erotice sunt cele care ies în evidenta. Filosofia tantrica presupune întregul univers cu toate nivelurile sale de manifestare, nu neaga nimic din ceea ce exista si acorda o importanta deosebita astrologiei, biologiei, anatomiei si sexualitatii. Fuziunea amoroasa, considerata ca fiind în esenta o unificare a principiilor posnice masculin si feminin, ocupa un loc deosebit de important în tehnicile si procedeele tantrice. Nu e de mirare daca vezi pe peretii exteriori ai templelor de la Khajuraho scene amoroase între barbati si femei dar si scene de zoofilie între oameni si cai, oameni si elefanti etc. Daca va gânditi cumva sa învatati ceva din scenele erotice pe care le puteti vedea aici e bine sa le priviti cu mare bagare de seama fiindca unele pozitii s-ar putea sa va trimita direct în mâinile medicului ortoped. Multe sunt din genul: copii, nu faceti asa ceva de capul vostru acasa!
Text si foto Alice-Claudia Gherman
Ca sa te bucuri de toate aceste temple si ceva în plus – Muzeul Arheologic aflat în zona templelor vestice – trebuie sa ramâi la Khajuraho ceva mai mult timp, poate chiar trei zile. Un moment propice pentru vizitarea impunatoarelor constructii de aici este luna martie, în timpul festivalului anual de dans, care dureaza 10 zile si cu prilejul caruia templul Khandariya Mahadeva devine podiumul pentru cei mai buni dansatori.
Aparitia dinastiei Chandella, careia i se datoreaza templele de la Khajuraho, este învaluita în mister si legend. Se spune ca Hemvati, fiica unei familii de preoti din zona, ar fi fost orbita de dragoste si patima fiind lovita apoi de blestemul Indrei care a facut-o vaduva la 16 ani, când arata înca asemenea unei nimfe sucind capul barbatilor.
