La Scaletta un loc de gaşcă şi răsfăţ culinar

July 1st, 2007, Liliana Petrus

Comenteaza

Clienţii de duminică ai restaurantului La Scaletta, din zona Traian, sunt de-a dreptul contrariaţi. Bucătarul care învârte blaturile de pizza, chiar sub ochii lor, seamănă leit cu Americanu, din serialul Pro TV La bloc. Treacă de la ei, poate nu văd bine! Posibil de foame, aşa că îşi comandă ceva. Măi, să fie, chelnerul e la fel! Leit Americanu, mă rog, mai nou Bebe, din serialul Gaşca, difuzat de Kanal D. Şi, când colo, chiar aşa! Restaurantul este afacerea actorului Emil Mitrache. Şi dacă e patron, face tot ce vrea. Ca să meargă lucrurile bine, nu de alta. Uneori găteşte, serveşte la masă, se ocupă de aprovizionare, ba chiar şi de livrare la domiciliu, pentru comenzile telefonice. Evident că toate aceste „roluri” se încheie cu aplauze şi autografe.

O atmosferă intimă, cu iz de verdeţuri mediteraneene. La intrare, ai mai multe opţiuni. Barul, dacă vrei doar ceva de băut. Pizzeria, în caz că eşti croit, clar, pe acest meniu. Avantajul ar fi că „ai vedere” la cuptor. Şi la „procesul tehnologic”, un adevărat spectacol culinar. Cu prosciutto, gorgonzola, ricotta, mozzarella şi mirodenii originale, de la mama lor, de unde şi aromele de cucina italiana, de-ţi lasă gura apă. Pentru meniuri mai sofisticate, urci în cele două saloane de la etaj. Pe o scară spiralată frumos, s-o ţii minte, că doar este mascota restaurantului. La Scaletta, în italiană. Dacă nu ţi-e foarte foame, poţi să începi cu un „moment artistic”. Pereţii găzduiesc o expoziţie de artă plastică pe teme antice. Ca să-ţi hrăneşti şi sufletul. în timp ce trupul, din ce în ce mai ispitit, trage cu ochiul la meniu. Specialităţi italieneşti una şi una: bistecca fiorentino, saltinbocca alla romana, cotoletto al limone, risotto şi frutti di mare… Dacă ţi-e greu să alegi, te ajută Americanu. „Slăbiciunile” lui sunt bruschetta con pomodoro, pastele carbonara, muşchiul de vită cu sos de piper verde şi, la capitolul dolce, un tiramisu cu Mascarpone veritabil şi pişcoturi de casă. La un asemenea festin, tradiţia italiană cere un digestiv şi o cafea adevărată. Recomandarea noastră ar fi limoncello, în pahar îngheţat, şi fineţea unui cappuccino cu spumă de lapte.

Specialitatea bucătarului Alin Căldăraru: Petto di pollo alla Scaletta 200 g piept de pui, 30 g prosciutto, 100 g ciuperci, 100 g mozzarella, un pahar de vin alb sec, şase bucăţi de sparanghel, o lămâie. Pieptul de pui, trecut prin făină, se prăjeşte în ulei de măsline, pe ambele părţi. Când s-a rumenit, se adaugă ciupercile şi prosciutto, vinul şi zeama de lămâie. Urmează condimentele şi o înăbuşire, la capac, pentru câteva minute. In final, se presară mozzarella şi se lasă pe foc până se topeşte. Delicatesa astfel obţinută se pune pe un platou şi se garniseşte cu sparanghel tras în ulei de măsline, vin, lămâie şi condimente. O porţie de petto di pollo alla Scalleta costă 32 lei şi merge foarte bine cu un vin roşu sec de Sâmbureşti, respectiv Castel Bolovanu.

Există şi un meniu al zilei, cu trei feluri de mâncare, la un preţ promoţional de doar 15-20 lei, funcţie de specialităţile incluse. Şi în acest caz, însă, Americanu bagă mâna în foc pentru calitate: „Am gândit restaurantul ca pe un loc de gaşcă, unde să-mi vină prietenii, să ne facem alţi prieteni, să punem de-o petrecere, să ne simţim bine. Aşa că nu-mi permit să plece nimeni nemulţumit. Dimpotrivă, sunt foarte atent la preferinţele clienţilor şi pot să dau peste cap şi meniul pentru asta. DirectoriiBăncii Firenze, de pildă, vin aproape zilnic să ia masa la noi. Sunt foarte pretenţioşi, ca toţi italienii. Dar văd că le facem faţă. Zilele trecute, au poftit la sarmale. Puteam eu să le spun că nu am aşa ceva în meniu? Evident că nu, aşa că ne-am pus pe împăturit varză. Nemaivorbind de faptul că, uneori, ne băgăm şi la invenţii gastronomice. M-am întâlnit, într-o seară, cu nişte ziarişti şi am pregătit împreună pizza Ga[ca [i presa. A ieşit o bunătate, fiecare a pus pe blat ce l-a tăiat capul, era o adevărată risipă de şunci, brânzeturi, ciuperci, mirodenii. Şi arăta super, pentru că ingredientele erau aşezate artistic, ca să zic aşa, în cercuri concentrice. Cam asta e ideea restaurantului. Să ne simţim bine împreună şi să ne bucurăm de un răsfăţ culinar”.