Manifestaţiile din Piaţa Universităţii precum şi din celelalte oraşe (Sibiu, Braşov, Piatra Neamţ, Zalău, Timişoara, Cluj-Napoca, Galaţi, Constanţa, Petroşani) sunt „miezul“ acestei perioade politice. Acolo, în aceste „agore“, are loc o defulare populară de mari proporţii.
Pe pancartele mulţimii din Piaţa Universităţii poţi vedea lozinci care de care mai inventive. De la deja glosatele de genul „ne cerem scuze, nu putem noi produce cât puteţi voi fura“ la cele care avertizează – pe bună dreptate – că, în anul 2012, „lacrimile vor fi portocalii“. Să fim noi în stare, totuşi, mai mult decât poate fura PDL?
Am fost şi noi în Piaţă, din curiozitate de jurnalişti – şi am tras cu ochiul la „mesajul politic“. Manifestanţii pretind că vor să constiuie un prim loc „curat“ politic din România. Neagă toate fitilele politice, din orice parte ar veni. Huiduie la greu nu doar personalităţi pedeliste, ci şi peneliste.
Spiritul Pieţei Universităţii reînvie după 22 de ani?
Oricum ar sta lucrurile, încearcă să reînvie spiritul de acum mai bine de douăzeci de ani (chiar exact 22!) din Piaţa Universităţii. Până şi „provocările“ – sau „provocatorii“ – seamănă în atitudine.
Acum sunt la putere galeriştii (se gândesc, oare, autorităţile, la angajaţii de la galeriile de artă???), înainte erau golanii.
Ca şi cum, dacă oricare dintre noi ajunge în Piaţa Universităţii, chiar şi din greşeală, nu mai are voie să aibă… opţiuni privind susţinerea unei echipe de fotbal? Sau dilema este… suporteri ori galerişti? Piaţa Universităţii trebuie să fie, de data asta, nu un loc liber de (neo)comunism, ci un spaţiu liber de corupţie, clientelism, impostură politică. Dar, dacă bine chibzuim, un astfel de loc este mai utopic decât utopia însăşi. Aşa că, în Piaţa Universităţii, se dezvoltă o minunată utopie.
Aripa dură, ultraşi & nucleul înţelepţilor
Sigur, ca în orice adunare, există „ultraşi“. Aripa dură se echilibrează însă cu „nucleul înţelepţilor“. Problema este, însă, mai degrabă în ograda PDL. După ultimele sondaje, Traian Băsescu a început să se „micşoreze“ la un scor de 18 procente, trăgând, cu succes, şi PDL după sine. Crin Antonescu stăruie la vreo 21%, iar deasupra sa, pe la câteva procente peste (din intenţiile de vot) – adică vreo 23% – tronează, ţanţoş, Victor Ponta, în pole-position.
Asta să însemne, oare, că trebuie să ne gândim, deja, la un preşedinte care să aibă profilul & portretul-robot al lui Victor Ponta?
Finanţe şi electorale
Cea mai spinoasă problemă (nu numai a „nopţilor“ – din Piaţa Universităţii/Piaţa Unirii sau de aiurea, dar şi, mai ales, a zilelor!) din lunile viitoare – şi a întregului an 2012 – va fi campania electorală şi finanţarea ei. Aşa că să vă aşteptaţi, din partea noastră, la o abordare recurentă a subiectului. Banii subterani – asta este ceea ce ne interesează cel mai mult.
Apar ziare/publicaţii. Deşi unele/altele dispar. Se ridică, din magma uitării, televiziuni – virgine, ca insulele fără arhipelaguri fiscale. Şi, uite-aşa ne gândim la MEGA TV, o televiziune a domnului Pinalti. O televiziune care tocmai emerge.
Mega tv & mega-poli/tichie
Ne urmăreşte aceeaşi întrebare, care se dovedeşte a avea şi viitor, nu doar trecut: A fost sau n-a fost? Revoluţie? Vărsare de sânge? Televiziune? Numai domnul Gheorghe Ştefan (omul politic) ştie. Şi, chiar aşa, ştiţi cine ar fi potrivit de preşedinte la MEGA TV…? Un „supergreu“. De la box. Sau nu de la box. Sau, cel puţin, un „supergreu“ al politicii româneşti, precum ar fi, de exemplu, Cristian Popescu (politician, nu-i aşa, cu nume de poet), zis Piedone.
Chiar dacă ni-l închipuiam (cam) imobil pe simpaticul „comisar“ al pieţelor – sau mobil, eu ştiu, numai în pieţe, iată că nu este tocmai aşa, el dovedindu-se extrem de mobil şi în spaţiul public & politic românesc.
Dar oamenii mai migrează, îşi refac – şi ei’ – alianţele/şi mezalianţele.