Pentru cei care sunt romantici. Dar şi pentru cei care, doar, iubesc natura. Pentru cei care „vânează” locurile unde s-au turnat filme celebre sau, măcar, scene din acestea. Toţi aceştia sunt sfătuiţi să ajungă în Malta şi să îşi petreacă, în insula Comino, ceva vreme. Pot vedea Laguna albastră, la fel de albastră ca şi filmul cu acelaşi nume.
O imagine de vis. Marea este de cristal. Îţi poţi vedea, prin apă, degetele de la picioare, cum se zbat, încet, precum crabii. Albastrul contrastează cu dealurile înconjurătoare, scunde şi aride, cu o parcimonioasă vegetaţie pitică. De sus, seamănă cu o imensă carapace de broască ţestoasă care a trecut, binişor, de o mie de ani. Locul are ceva erotic în el, provocator, cu acele creste, stalactite de stâncă, probabil calcar. Din avion, întreaga lagună se vede ca un nor alb, ceţos. Apele sunt uimitor de albastre şi de transparente. Sunt atât de serene încât nu par ape „de apă“, ci de sticlă. Mai recent folosite pentru diving, scufundătorii găsind aici un paradis în care îţi poţi închipui toate scenele care se filmează în adâncuri în filmele de ficţiune. De altfel, asta s-a şi întâmplat aici. Unde şi-au exersat viziunea marii maeştri ai camerei de filmat şi vedete de primă mână.
Madonna & „swept away“
Printre aceste vedete de prim rang s-ar cuveni să o menţionăm pe Madonna. Aici ea a turnat Swept away. Un film şi un album, ambele apărute acum şase ani pe piaţă. Cine nu a văzut galeria de poze care însoţesc voiajul şi albumul Madonnei pregătit în Malta merită să o facă. Fotografiile din timpul filmărilor, unele împreună cu soţul ei, Guy Ritchie (regizorul filmului!), sunt memorabile. Şi tot aici s-a filmat una dintre scenele filmului Elena din Troia (sper că nu vă gândeaţi la o altă Elena…). Bărcuţele care stau, cuminţi – şi aşteaptă, aici, pe buza lagunei, te pot ajuta oricând să te avânţi în mijlocul adâncimilor azurii. Tot prin partea locului, în aceeaşi insuliţă a lagunei, Comino, s-au tras câteva importante cadre din celebrul film Contele de Monte Cristo. Comino, insula care găzduieşte minunăţia, se întinde pe o suprafaţă de doar trei kilometri pătraţi. Un petec de pământ nebănuit pe lume, însă îndeajuns binecuvântat de Dumnezeu. Pe această insuliţă nu trăiesc decât foarte puţini rezidenţi. E o insuliţă pustie. Bună de făcut amor în sălbăticie. Doar că trebuie să ţinem cont că vara este invadată de turişti. Există, totuşi, şi un hotel, pentru cei care vor să stea chiar acolo. De regulă, ei se aleg dintre aceia iubitori de multă pace şi linişte, cei care vor să evadeze, pentru câtva timp, din tumultul lumii.
„Must do“
Vizita în insula Comino se înscrie, oricum, pe toate listele de must do atunci când ajungi în arhipelagul maltez: aproape că nu e grup de turişti care să nu rateze un asemenea „obiectiv” privilegiat. El este, fără îndoială, o atracţie şi pentru fotografi. Scufundătorii se înghesuie să intre sub ape nu doar din cauza limpezimii: ci şi pentru că viaţa marină de aici este de o uimitoare varietate. Seamănă cu o piscină, doar că e mai curată, mult mai curată – şi nu are clor. Proprietarii de yahturi se dau în vânt (iar asta se întâmplă la propriu) după o locaţie de genul ăsta. Cei care venerează soarele iarăşi au loc şi de închinăciune, demn de un templu solar din vechime. Oraşul-port Sliema este cel care, într-un fel, încercuieşte laguna. Se găsesc în zonă şi peşteri, pentru cei care adoră să încerce incursiuni speologice. Apele se dovedesc, totuşi, foarte înşelătoare: sunt mult mai adânci în realitate decât par la prima vedere, datorită unei iluzii optice. Aşa că aviz amatorilor! Altceva nu e mare lucru de văzut. Dacă omitem să spunem că, de obicei, „biletul de intrare“ mai cuprinde şi o vizită în cele două peşteri. De obicei, turul se continuă în Gozo, o altă insulă. Spre deosebire de Comino, Gozo are şi câteva orăşele presărate pe cuprinsul insulei.
