Dacă societăţile tradiţionale sunt încă patriarhale, în mediul on-line, doamnele îşi fac tot mai mult simţită prezenţa, având un cuvânt de spus. feminis.ro şi prcafe.ro – sunt două exemple.
❙ Când a început pentru Laura Pascu „aventura“ on-line?
– Cred că prin 2005, când mi-am făcut blogul. La început nu prea ştiam cu ce se ocupă on-line-ul ăsta, dar am învăţat în timp. În plus, la început credeam că dacă eu scriu ceva pe blog, nu vede nimeni sau, mă rog, doar prietenii mei. Când am descoperit că am 10.000 de vizitatori unici pe lună, am fost şocată, m-am întrebat: „oare, cine sunt toţi oamenii ăştia şi de ce mă citesc?“ şi mi-am dat seama că am propriul meu ziar on-line.
❙ Eşti redactor-şef la revista on-line feminis.ro. Ce are special feminis, cu ce se deosebeşte de alte reviste on-line dedicate femeilor?
– feminis.ro este o revistă glossy pentru femei smart şi sexy. Femei trecute de 30 de ani, femei care ştiu ce vor de la viaţă. Cititoarele, peste 220.000 pe lună, sunt de diferite profesii şi fiecare îşi doreşte să citească acolo diverse subiecte. Sunt femei interesate de modă, la fel de bine ca şi de sănătate, dar şi de tehnologie sau turism. Trebuie să satisfaci toate gusturile. Trebuie să le dai orice informaţie şi-ar dori să găsească acolo. Nu ştiu dacă feminis se deosebeşte în mod special de alte reviste on-line, poate doar prin calitatea articolelor. Eu am lucrat în presa scrisă şi televiziune, nu am lucrat în domeniul glossy. Aşa că am anumite pretenţii de la redactori şi îmi doresc să scrie calitativ. De multe ori în on-line se pierde calitatea în detrimentul tag-urilor şi traficului.
❙ În această revistă, după cum spui, te ocupi cam de tot. Cât de mult schimbă mediul on-line natura funcţiei? Trebuie să ştie un redactor-şef al unei reviste on-line mai multe decât unul care conduce o revistă pe hârtie?
– În afară de planul editorial, un redactor-şef de la o revistă pe hârtie trebuie să aibă informaţii şi despre distribuţie şi despre machetele de publicitate ce intră în revistă. Cel din mediul on-line, nu are deloc treabă cu distribuţia. Mi-e drag să mă ocup de partea editorială, de planificarea articolelor, de scris articole. În plus, faţă de redactorul-şef tradiţional, trebuie să ştii SEO, să ştii ce să faci cu tag-urile, să ştii să alegi titlurile şi să verifici ca articolele să fie adaptate pentru motoarele de căutare. Tot redactorul-şef se mai ocupă şi de creşterea traficului. Dacă într-o zi mi-a scăzut numărul de vizitatori cu 1.000 de vizite, ştiu că în ziua aia trebuie neapărat scris un articol care să ridice traficul a doua zi cu 2.000. Şi atunci iar mă bat cu googleanalytics să văd ce cuvinte se caută zilele alea pe internet. Sau citesc tendinţele, ştirile, încerc să am exclusivităţi.
❙ În on-line sunt milioane de articole pe aceeaşi temă. Cum determini cititorul să ajungă fix la tine?
– În presa scrisă pui titlul în aşa fel încât să atragă cititorul. În presa on-line mai adaugi ceva: titlul nu trebuie DOAR să atragă, dar mai trebuie şi să fie punctat de google, de motoarele de căutare. La fel şi primele rânduri din articol. Când lucram în presa scrisă, mă aşezam în faţa computerului şi scriam tot ce îmi trecea prin cap referitor la articolul pe care îl aveam de făcut. Acum, înainte să scriu un articol, fac un research despre ce s-a mai scris pe domeniul ăla, care sunt tag-urile folosite, ce ar trebui să scriu ca să diferenţieze şi, evident, caut tag-urile pe care îmi voi construi articolul. Apoi iau 10 cuvinte importante (cam ce cred eu din ceea ce spun statisticile şi, în special, googleanalytics) şi încep să scriu articolul. Din cele 10 cuvinte trebuie să fac un titlu atractiv şi un lead la fel de atractiv. Adică titlul şi primele vreo două rânduri, chestiile ălea ce apar atunci când cauţi ceva pe google. E ceva mai dificil, dar poate şi mai incitant şi provocator.
❙ Pentru a reuşi în on-line e nevoie de a stăpâni enşpemii de competenţe?
– Trebuie să stăpâneşti multe ca să poţi să te joci în mediul on-line. Să te adaptezi la cerinţele cititorului, să ştii cum creşte traficul, să ştii când trebuie să îl creşti, când să îl scazi (da, ai să râzi, ai uneori nevoie şi de asta). Trebuie să ştii să te faci iubit de cititori. Sau uneori urât de cititori. Internautul român citeşte site-urile care îi plac şi alea care nu îi plac. Trebuie să atragi atenţia. Dacă ai un site banal şi curat, nu îl citeşte mai nimeni.
❙ Şi după toate astea, mai ai şi un jurnal on-line, prcafe.ro… E blogul ăsta oaza de linişte unde îţi tragi sufletul după atâta alergătură cu treburi de „serviciu“?
– Eu sunt foarte matinală, trezesc găinile în cartier dimineaţa pe la şase şi jumătate. Iar pe blogul meu scriu tot cam pe la ora aia, înainte de a face prin parc tura mea cu bicicleta sau, iarna, ora de sală. Da, e oarecum oaza mea de linişte. Acolo îmi vărs frustrările, dar şi bucuriile. Spun ce cred şi, mai ales, spun ce nu pot spune în alte medii on-line. Internetul încă este destul de liber. Nu ştiu ce va fi când va fi aprobat ACTA, dar până una alta, internetul are parte de libertate de exprimare şi de expresie. Încă poţi spune orice pe net, ceea ce duce la o oarece stare de libertate pe care ne-o dorim cu toţii.
❙ Care e feed-back-ul de la cititorii tăi?
– Păi nu prea ştiu, se pare că mă iubesc. Am câteva cititoare de la feminis care mă iubesc de-a binelea. Mi-au făcut cândva un tort şi mi l-au trimis.
„Eu, neavând experienţă în glossy, ofer un alt tip de exprimare, un alt mod de abordare a materialelor. Poate asta este diferenţa dintre feminis.ro şi restul.“
❙ Munceşti mult. Câştigi mult?…
– Nu muncesc exagerat, deşi muncesc. Sunt multe lucruri de făcut, dar dacă ştii cum să organizezi lucrurile, poţi să ai mult timp liber. Aici e partea diferită de print şi e mai frumoasă. Nu depinzi de închiderea ediţiei şi termene limită pentru asta. Dacă ai ceva de pus urgent în on-line, o poţi face şi din supermarket pe telefon sau de la o cafea cu prietenele în timp ce zâmbeşti şi eşti bine dispus. Iar de câştigat… da, se câştigă mult mai bine decât în presa scrisă. Poţi face mai multe lucruri într-un timp mult mai scurt. Nimeni nu îţi cere să vii să stai la program şi să joci solitaire dacă nu ai ce face. Munceşti, ai. Nu munceşti, joci solitaire.
❙ Emisiunea de la radio3net.ro este o completare a lucrurilor pe care le faci în on-line?
– Emisiunea PRCafe a venit ca o completare a blogului. M-am bucurat foarte mult când am început colaborarea cu Radiodifuziunea Română, implicit radioul on-line Radio3net Florian Pittiş. Este o emisiune atât video cât şi audio, şi poate fi ascultată în fiecare luni de la ora 21.00 pe net. Înregistrările sunt postate şi pe blogul meu. Invit oameni speciali care au ceva de spus, oameni care sunt mai rar văzuţi pe la TV sau prin presă.
❙ Cu ce se ocupa Laura Pascu cu doi ani în urmă să devină cunoscută în mediul on- line?
– Am lucrat în televiziune de la 18 ani până pe la vreo 26. Apoi am cochetat cu PR-ul. Mint. Nu am cochetat, mi-am făcut o carieră din asta. Nu poţi să faci on-line fără să ai habar de PR. On-line-ul este comunicare. Dacă nu ştii şi nu înţelegi comunicare, nu poţi face corect on-line. Prin urmare, pot spune clar că de 10 ani fac PR, că e în on-line sau off-line, deja asta nu mai contează. Le combin frumos şi îmi place. Deşi despre oamenii din on-line se spune că stau în casă la calculator, nu dorm nopţile şi sunt antisociali, ei bine, eu am prieteni, merg cu bicicleta, pictez, mă culc în fiecare seară pe la 12 şi mă trezesc la şase dimineaţa. Consider că am o viaţă socială foarte activă. Mă duc şi la teatru, dar şi la evenimentele de profil.