Leonce şi Lena

Leonce şi Lena de Georg Büchner, traducerea Nina şi Iosif Cassian, adaptarea şi regia Horaţiu Mălăele, costume Georgiana Săvuţă, decor Vladimir Turturică, muzică Călin Grigoriu, coregrafie Răzvan Mazilu, distribuţia: Lari Giorgescu (Leonce), Crina Semciuc (Lena). Durata spectacolului: 1 h 15 min. (Teatrul de Comedie)

Nu ai sentimentul că în fiecare zi timpul aleargă mai repede decât tine? O ia înainte şi tu, depăşit de situaţie, nici măcar nu ai răgazul să îi admiri viteza. Nu mai ştim să stăm. Să privim. Să privim fără să facem nimic şi fără să ne pese de următorul task pe care trebuie să îl ducem la bun sfârşit.

După spectacolul Leonce şi Lena ţi-e dor să te mai plictiseşti. Personajele generaţiei foarte tinere şi mai ales talentate de la Teatrul de Comedie te învaţă să te bucuri de lene, de linişte. Într-o atmosferă plină de lumină, de bejuri, de pasteluri proiectate pe fundalul alb al scenei cu multă inspiraţie de Georgiana Săvuţă şi Vladimir Turturică, eroii lui Büchner se revoltă, iubesc, trăiesc privind o muscă pe perete şi călătoresc fugind de mezalianţe pentru a întâlni, providenţial, iubirea.

Comedia romantică plină de ironia subtilă marca Büchner a vremii începutului de secol al XIX-lea este adaptată vremurilor noastre de Horaţiu Mălăele. Trimiterile la aspectele politice ale cotidianului mioritic vă vor aduce zâmbetul pe buze. Interacţiunea scenă – sala de spectacol este foarte vie şi bine asumată de tinerii actori. Dezinvoltura comunicării şi a dialogului în afara convenţiei teatrale fac din povestea lui Leonce de Popo şi a Lenei (de la Lena, dar ar putea fi şi de la lene!) de Pipi una din zilele noastre şi nu de la 1836.

Fugind de iubirea aranjată de părinţi, cei doi se întâlnesc întâmplător şi se îndrăgostesc. Lumea lor este definită de curtea regelui de Popo zgomotoasă şi absurdă, supusă şi neconvinsă în supuşenia ei şi de o doică petrecăreaţă gata să îşi urmeze stăpâna oriunde o va duce destinul. Interesele meschine ale lumii în care trăiesc cei doi sunt fundalul – uşor de ignorat – al unei frumoase poveşti de iubire.

Tema principală a spectacolului este iubirea – de la cea carnală dintre Leonce şi Rosetta, tradusă impecabil printr-un dans cu coregrafia lui Răzvan Mazilu, la iubirea naivă şi pură care, ca să poată primi binecuvântarea regelui,  înscenează un spectacol de păpuşi pentru a-şi ascunde adevărata identitate.

Echipa creată de Horaţiu Mălăele este tânără, plină de energia pe care o întâlneai de­seori pe scena Studioului Casandra în spectacolele de absolvire (majoritatea celor de pe scenă sunt generaţia 2008). Îşi doresc să joace. Îşi doresc să construiască în jurul personajelor. Au învăţat să asculte, să îşi asume indicaţiile unui regizor de talia lui Mălăele şi să filtreze prin propriile mecanisme tehnica actorului Mălăele.

Ai vrea ca povestea din regatul Popo să nu se mai termine. Ai vrea ca în scenă să mai intre măcar o dată Dorina Chiriac, Bogdan Cotleţ, Gheorghe Dănilă şi să îi primeşti cu zâmbetul pe buze şi plin de admiraţie pentru virtuozitatea cu care îşi construiesc personajele.

Uitaţi de deadline-uri! Mergeţi să reînvăţaţi plictiseala şi contemplarea. Mergeţi să fiţi martori la naşterea unei noi generaţii de actori veritabili.

Prin această opţiune repertorială şi prin distribuţia foarte tânără, teatrul din centrul vechi al oraşului produce spectacole de succes sub pălăria deja cunoscutului slogan Comedia ţine la TINEri.

Taguri: nr. 3 / martie 2010 Tweet

Wednesday, March 10th, 2010 at 3:29 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed