Pe o stradă-n jos, pe un drum frumos… Aşa ar trebui să înceapă povestea despre micuţa şi cocheta librărie „Books & Company”, din cartierul-comună Hellerup, tainic ascunsă după un colţ unde se află o uriasă florărie care a inundat toate aleile cu găleţi pline de flori. „Books and Company” are doar cărţi si cafele. Diverse si gustoase. Si unele si celelalte…
Am descoperit locul din întâmplare. Căutam un buchet de flori şi mă tot învârteam pentru că cele din faţă erau cu mult peste bugetul meu. Când s-au terminat florile m-am trezit cu nasul în vitrina lor. Cărţi. În engleză. Am privit pe fereastră. Acolo, pe tejghea, am observat uriaşa cafetieră. Şi cred că pofta de o cafea m-a convins să intru pentru prima dată. Afară cam sufla vântul. Am cerut un americano black şi am început să mă plimb printre rafturi până la canapelele din spate. Am răsfoit o carte, două, am sorbit cafeaua şi au trecut două ore. Am hotârăt să revin…
A doua oară m-am dus direct la Isabella. Nu ştiam cine e, dar părea mai şefă. M-am prezentat. Mi-a zâmbit şi am conversat cam o oră jumătate. E chiar şefa. Cam asta este povestea ei:
- Sunt jumătate daneză, jumătate iraniană..
- N-aş fi zis. Aş fi bănuit că eşti spaniolă.
Surâde şi continuă:
- Am crescut în Iran, Danemarca şi Statele Unite. Sunt avocat de meserie şi după vreo opt ani de practică m-am mutat cu soţul meu în străinătate. Am locuit în Olanda, în Hong Kong, New York şi San Francisco. Pe lângă domeniul juridic, am scris câte puţin şi m-am ocupat de editare. În Hong Kong chiar am lucrat la sediul unei mici edituri specializată în cărţi de drept şi reviste ilustrate.
- Dar de aici şi până la librărie e cale lungă.
- Nu chiar. Ultimii ani în străinătate i-am petrecut în America, apoi am revenit în Danemarca. Aici am realizat că ceea ce îmi lipsea cel mai mult era o librărie combinată cu o cafenea-ceainărie. Experimentasem o mulţime de bookcafe-uri sau doar cafenele în care îmi plăcea să citesc sau să lucrez. Aşadar, m-am hotârât să deschid un asemenea loc, cum îmi plăcea mie. Am vrut să creez un spaţiu pentru conversaţii şi un loc unde să pot organiza evenimente pe seară. Mai simplu, un loc unde să aduc lumea laolaltă. Simplu, nu-i aşa?
Nu o contrazic. Mi-aş dori şi eu un asemenea loc în Bucureşti. Ceva mic şi cofeinizat… Nu numai pentru consumatorii de ceai! Dar nu comentez.
- Ai găsit un spaţiu minunat între o florărie şi un supermarket, un spaţiu nu foarte mare, aflat în mijlocul comunităţii internaţionale din Copenhaga. Cine sunt clienţii tăi? Mulţi străini?
- Nu, mă aşteptam ca majoritatea să nu fie danezi. M-am înşelat. Conaţionalii mei sunt majoritari, ceea ce oferă afacerii mai multă stabilitate. De fapt, cred că aducerea celor două grupuri împreună, străini şi localnici, e foarte importantă. Se citesc şi cărţi daneze traduse, se vorbeşte engleză. Danezii îşi doresc să cunoască lume din alte ţări…
Anul acesta e plin de aniversări. Pe lângă cei 100 de ani ai revistei noastre, una dintre cele mai prestigioase edituri franceze îşi aniversează centenarul, e vorba de „Gallimard”. Dar anul acesta avem şi veşti triste: lanţul de librării „Borders” a anunţat falimentul în februarie, urmând astfel să închidă 200 de magazine… Epoca marilor reţele începe să apună. Cine are urechi de auzit…
O precizare: localitatea Hellerup este un fel de orăşel paşnic lipit la nordul capitalei Copenhaga, un oraş fără blocuri, doar case vechi şi birouri moderne, ambasade şi reşedinţe. Un orăşel atât de liniştit că poţi oricând auzi ciripitul mierlelor.
- M-am tot uitat pe rafturi. Domeniile sunt foarte diferite – mystery, romance, self-help, business… Cum îţi alegi titlurile?
- De la distribuitori, evident. Dar citesc cele mai importante ziare britanice şi americane, văd ce este nou şi interesant. Apoi citesc site- uri şi bloguri de recenzii şi aflu ce are căutare. De foarte multe ori ascult sugestiile cumpărătorilor.
- Am găsit librăria căutând flori. Cum o promovezi?
- Ciudat, dar recunosc: nu am făcut prea multe pentru promovare. Publicitatea e scumpă şi prefer să promovez librăria prin site- ul nostru şi printr-un newsletter. La început îl trimiteam doar prietenilor, apoi clienţii s-au adunat. Din vara lui 2009, când am deschis, şi până acum am strâns câteva mii de adrese, se înscriu online sau direct în magazin… Cam asta-i tot.
Îmi zâmbeşte din nou şi fuge pentru că a apărut o clientă – fidelă după îmbrăţişarea de salut…
La plecare o salut şi promit să revin. Şi revin. Măcar pentru o cafea gustoasă, o conversaţie interesantă, o carte bună. Pe curând, Isabella Smith.
