Licoarea îngerilor din visul unui cavaler

O băutură sofisticată care ne aminteşte că, pe vremuri, oamenii savurau după cină un pahar de coniac acompaniat de un trabuc. Se mai întâmplă şi astăzi aşa ceva. Les connaisseurs ştiu de ce. Avem de-a face cu o băutură modernă pe care trebuie să o apreciaţi la adevărata valoare, căci este cea mai fină băutură distilată din lume. Astăzi, pe lângă plăcerea de a-l savura, coniacul mai este folosit ca ingredient la o serie de mâncăruri rafinate, dulciuri delicioase sau cocktail-uri speciale.

Una dintre plăcerile pe care orice amator de băuturi fine trebuie să le încerce este degustarea coniacului. Eticheta de pe fiecare sticlă oferă multe informaţii despre locul unde a fost produs şi îmbuteliat, dar şi despre vechimea sa şi cât de rafinat este. Localitatea Cognac, care a şi dat numele acestei licori, se situează la 465 de kilometri sud-vest de Paris şi la 120 de kilometri de Bordeaux. Podgoria din Cognac are o suprafaţă de 80.000 de hectare şi este împărţită în 15.000 de plantaţii care produc vin alb. Principala varietate de struguri plantată este Ugni blanc. Aceştia se coc încet şi sunt foarte rezistenţi la boli. Vinul obţinut are două calităţi: un nivel înalt de aciditate şi nivel scăzut de alcool. Regiunea în care se produce coniacul cuprinde o parte din departamentul Charente, întreaga regiune Charente maritimă şi parţial ţinuturile Dordogne şi Deux-Sèvres.

Dubla distilare  a revoluţionat  producţia

Originea coniacului este strâns legată de comerţul cu sare şi vin. Cultura viţei-de-vie a existat în Saintonge încă de pe vremea galo-romanilor. Împăratul roman Probus a permis tuturor galilor să planteze viţă-de-vie. Adevărata extindere a culturii nu s-a produs, totuşi, până în secolul al XII-lea, când vasele norvegiene au început să transporte vin. Podgoriile au apărut mai ales pe malul râului Charente. Din păcate, licoarea bahică nu era transportată în cele mai bune condiţii. În acest caz, transportatorii şi producătorii s-au gândit să distileze băutura, iar ceea ce a rezultat a fost mai puţin voluminos şi mai greu alterabil. De-a lungul acestui secol, băutura a fost îmbunătăţită, mai ales după descoperirea dublei distilări. Până la sfârşitul secolului următor, vânzările s-au triplat, iar navigatorii olandezi au devenit principalii furnizori pentru Europa şi America.

Criza care a afectat cel mai mult producţia de coniac este cea a filoxerei din anii 1870. Cauzele sale sunt încă necunoscute. Filoxera este o insectă care atacă viţa-de-vie, de la rădăcină până la frunze. Pagubele au fost imense. Dacă înainte de această invazie un hectar valora 7.000 de franci, după, abia mai valora 600 de franci. Salvarea a venit de la un soi din Texas, SUA, rezistent la acest devastator, care a fost plantat în 1876.

Îngeri deasupra oraşului Cognac

În 1909, guvernul francez a dat un decret care stipulează că doar băutura care provine din regiunea franceză Cognac, distilată şi produsă după metodele autentice de aici, poate fi numită cognac. Aşadar, procesul de dublă distilare este un secret local, protejat chiar printr-o lege. După ce fermentaţia alcoolică a mustului a ajuns la final, vinul alb este distilat de două ori într-un alambic din alamă (un vas asemănător celor în care se face ţuica la noi) de inspiraţie arabă. Distilarea originară din Charente permite selecţionarea celor mai bune elemente ale tăriei, numai cel mai bun produs al acestei a doua distilări fiind păstrat pentru producerea coniacului. Conform legendei, un cavaler cunoscut cu numele de la Croix-Marron este cel care a inventat acest proces. Există mai multe versiuni ale legendei, însă toate povestesc că omul a avut un coşmar în care diavolul îl fierbea pentru a-i scoate sufletul, iar la un moment dat, chiar l-a ameninţat: „Te voi fierbe încă o dată pentru a-ţi scoate tot sufletul.“ Când s-a trezit, acesta s-a gândit să mai distileze o dată tăria (la bonne chauffe, cum spun francezii) pentru a obţine sufletul acesteia. Coniacul va ajunge la maturitate de-a lungul perioadei de păstrare când este ţinut în butoaie de stejar de la care capătă culoarea de ambră. Cu cât este mai vechi, cu atât capătă complexitate, parfum, aromă şi gust. Poate vi se pare mult, dar coniacul atinge perfecţiunea după 50 de ani. Totuşi, acesta poate fi comercializat la doi ani şi jumătate, socotind din prima zi a lunii octombrie a anului când au fost culeşi strugurii. Cele mai vechi băuturi distilate ale fiecărei case producătoate din Cognac sunt păstrate în sticle numite Dame Jeanne, depozitate în pivniţe cu o denumire simbolică Paradis. De aceea, se spune că această băutură a fost numită licoarea îngerilor.

Martell,  un coniac pentru ocazii speciale

Unul dintre cele mai cunoscute branduri de coniac este Martell, companie fondată de Jean Martell în 1715. În şase ani, a cunoscut o dezvoltare extraordinară, astfel încât ajunsese să exporte peste 200.000 de litri de coniac în Marea Britanie. După moartea lui Jean, fratele său, Edouard, a creat un coniac de primă clasă cu un gust unic: Martell Cordon Bleu, lansat oficial la Hotel de Paris din Monaco. În 1936 această băutură este servită cu ocazia voiajului inaugural al pasagerului Queen Mary şi câştigă aprecierea ambasadorilor aflaţi la bord. Curând, Martell nu va mai lipsi de la nici un eveniment important dat în onoarea capetelor încoronate sau a preşedinţilor de republică din întreaga lume. Este cazul recepţiei oferite de preşedintele Franţei în onoarea reginei Elisabeta a II-a în 1957 la Chateau de la Celle Saint-Cloud. Şi pentru că, între timp, a devenit o marcă a unui lifestyle modern, nu a fost întâmplătoare apariţia în filmul clasic contemporan Apocaliypse Now. Odată ce a cucerit Hollywood-ul, brandul a fost din ce în ce mai mult asociat cu ceea ce înseamnă high life: Martell a devenit furnizor oficial pentru călătoria istorică a trenului Orient Express din 5 noiembrie 1986, când a încântat papilele gustative a 150 de ambasadori, şefi de stat şi alte personalităţi, invitate la cina de gală care s-a dat la bord. În zilele noastre, Martell este asociat cu ceea ce înseamnă eleganţă, sportivitate, dar şi cu arta şi spiritualitatea.

Martell V.S., creat acum 150 de ani, are în prezent o recunoaştere mondială. Armonios şi echilibrat, cu gust fructat, proaspăt, este servit ca long drink sau ca ingrediente pentru cocktail-uri.

Martell V.S.O.P. este un oaspete bine primit la orice reuniune, cu gustul său fin. Pe eticheta sa este gravat un portret al lui Ludovic al XIV-lea, căci această companie a fost fondată în ultimul an al domniei sale.

Martell Noblige, un coniac cu stil, echilibrat, pentru cei care valorizează dorinţa de savoir-faire a brandului. Designul contemporan al sticlei este o combinaţie între inovaţie şi creaţie sofisticată.

Martell Cordon Bleu. De când a fost creat de Edouard Martell, acesta a devenit o adevărată legendă. Gustul său are o amprentă a tăriei produsă în regiunea Bordeaux şi sticla sa cu o formă unică îl transformă într-un clasic în materie de coniac.

Martell XO Suprême este un coniac cu un gust distinct, care îţi rămâne în gură după ce l-ai băut, potrivit pentru ocaziile speciale.

Taguri: nr. 4 / aprilie 2008 Tweet

Thursday, April 10th, 2008 at 12:31 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed