Am o bună prietenă în Portugalia. Editor de carte. Si într-o zi am întrebat-o: „N-aveţi şi voi un autor tare de thrillere?” Mi-a răspuns fără ezitare: „Ba da. Rocha. Luis Miguel Rocha.” Până să-l caut eu, destinul mi l-a adus în fa]ă, la Muzeul }ăranului Român unde prezenta un volum despre „Fado” invitat de Ambasada Portugaliei în România. Văzut, plăcut, luat. Adică luate drepturile de editare în România. Si aşa a apărut seria Vaticanului: „Ultimul Papă”, „Papa trebuie să moară” şi „Asasinul Papei”. Dar să nu ne grăbim…
Pe site-ul tău, la rubrica „biografie” scrie: „Aşadar, m-am născut la Porto, în nordul Portugaliei, în 1976. Era o zi însorită de februarie… cel puţin aşa zice mama mea… Mi-am petrecut copilăria în Viana do Castelo, un orăşel la nord de Porto.” Poţi să ne spui mai multe despre acel februarie însorit şi despre copilărie? Cum sunt amintirile de atunci?
-
(Râde) Păi, a fost un 14 februarie, dar fără Valentine’s Day, aşa cum suntem obişnuiţi acum. Copilăria în Viana do Castelo e plină de amintiri minunate. E un oraş foarte mic din nord, dar încărcat de istorie. Un loc unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea. L-am iubit cu disperare şi încă îi simt magia de fiecare dată când îmi vizitez părinţii acolo.
Care a fost primul vis al tânărului Luis? Să fie scriitor sau jurnalist? Sau altceva?..
-
De fapt primul meu vis a fost să fiu regizor de film. Am avut acest vis mult timp şi, chiar şi acum, nu aş zice nu dacă mi s-ar oferi regia unui film. Asta-i frumuseţea viselor, vin şi pleacă…
Când ai avut revelaţia că vei fi scriitor?
-
N-am avut-o. Aşa s-a întâmplat. Intr-o zi am devenit scriitor.
Care a fost reacţia Vaticanului la apariţia primului roman din serie (apărut în două volume împreună cu revista Flacăra, anul trecut în decembrie şi acum), Ultimul papă ?
-
Linişte totală. Am primit o cerere specială, totuşi. Un jurnalist al Vaticanului mi-a cerut două copii ale cărţii în portugheză pentru cineva care îl întâlnea pe papă în mod frecvent. I le-am dus la Roma si l-am rugat să-mi comunice reacţia celor de acolo. Mi-a spus că a fost cea mai citită carte a ultimului an, dar că nimeni nu a recunoscut asta. Iar persoana care ne-a cerut copiile în portugheză a mărturisit că tot ceea ce este scris în carte e perfect adevărat. Cunoşteam asta deja, desigur, dar era bine de ştiut că şi ei sunt de acord cu mine. Acestea fiind spuse, cred că liniştea a fost o reacţie inteligentă din partea lor. Spre deosebire de Codul lui Da Vinci, nu au avut pretenţia să controleze dovezile asupra cărţii mele.
Crezi ca Mafia italiană sau CIA ar avea vreun amestec în misterioasa moarte a Papei Ioan Paul I?
-
Nu în mod direct. Oricum, CIA a finanţat P2, liga masonică ce a condus complotul.
După cea de-a treia carte din seria Vatican, Asasinul Papei, vor urma a patra, a cincea?… Sau vrei să schimbi un pic zona de interes, poveştile sau personajele? Poate un roman de dragoste sau un roman poliţist clasic? Îţi poţi vedea viitorul ca scriitor pentru următorii 20 de ani?
-
Am o datorie faţă de cititorii mei, aşadar voi continua să scriu ceea ce aşteaptă ei de la mine. Dar îmi doresc să scriu şi alte genuri. Nu ştiu ce voi scrie în 20 de ani, nici în 10. Va dura cât va dura!
În ceea de a treia carte, Asasinul Papei, unul dintre personajele principale, Sarah Montiero, care a publicat câteva volume conţinând evenimente legate de vieţile papilor Ioan Paul I şi Ioan Paul al Il-lea, are o conferinţă de presă legată de acest subiect, chiar la Roma… tu eşti de fapt în spatele ei?
-
Intr-o oarecare măsură, da. Dar nu pe de-a-ntregul! Am vrut să o leg de cititor. Ea are un profund simţ al onestităţii şi al adevărului. Ea descoperă lucrurile pagină cu pagină, la fel ca şi cititorii romanelor mele…
Ce ne poţi spune despre noile dispozitive de citit cărţi virtuale? Ce crezi despre viitorul cărţii pe hârtie? Şi despre cel al ziarelor pe hârtie?
-
Cred că volumele pe hârtie, ca şi ziarele pe hârtie, vor fi piese de muzeu în zece sau douăzeci de ani. Lectura pe e-reader-e sau pe telefoanele mobile va fi predominantă. Am folosit, experimental, un e-reader şi când începi să citeşti şi te concentrezi pe textul din el, uiţi că foloseşti o maşinărie. Cred deci că nu contează suportul pe care se află o carte, atâta vreme cât te simţi confortabil când citeşti!
Care este programul tău zilnic? Munceşti toată ziua? Câte zile pe an?
-
Muncesc doar când scriu. Îmi trebuie şase sau şapte luni pentru a termina o carte. Imi scriu cărţile pe un telefon mobil, aşa că scriu toată ziua, cu unele pauze…
Care este întrebarea care ţi-a fost pusă cel mai des?
-
Întrebarea la care a trebuit să răspund aproape în fiecare interviu a fost cam în felul următor: „De ce ai scris cartea asta sau cartea aia?” Urăsc această întrebare.
Romanul „Ultimul Papa” combina fapte reale si ficţiune într-o povestire palpitanta centrată pe moartea misterioasă a Papei loan Paul I în 1978, La numai 33 de zile de la alegerea sa. Tânăra jurnalistă Sarah Montiero împreună cu părintele Rafael Santini, un agent al Vaticanului care a lăsat în urmă un trecut legat de un alt important serviciu secret, colaborează pentru a descoperi cauza decesului papei Luciani.
Şi ce întrebare nu ţi-a fost pusă niciodată?
-
De fapt sunt două. Prima, dacă mi-aş fi dorit ca JC să nu-mi fi spus niciodată anumite lucruri? A doua, dacă m-am gândit vreodată să renunţ la a scrie despre Vatican? Răspunsul este da, la amândouă.
Ai vizitat România de două ori pentru promovarea cărţilor tale. Ce fel de amintiri ai din ţara noastră?
-
Iubesc România. Iubesc peisajele, misterul, magia, oamenii, femeile, mâncarea. Aş vrea să trăiesc în România, cândva, undeva în Transilvania.
Ce ai mai vrea să transmiţi cititorilor tăi?
-
Vreau să mulţumesc cititorilor mei români. Îi iubesc foarte mult.
„Asasinul papei” este al treilea volum al seriei. Acţiunea se petrece în 2010, în epoca papei Benedict al XVI-lea. Un secret bine păzit timp de sute de ani riscă să iasă la lumină provocând o furtună la nivele înalte ale Bisericii Catolice. Serviciile secrete şi poliţia intervine. Sarah şi Rafael primesc un ajutor neaşteptat din partea unui personaj întunecat care trece de partea celor buni…
