Nişte călugări din Cluj îşi doresc, de Paşte, ca un avion să aducă în România o flacără din chiar Lumina Învierii, care apare la Mormântul lui Iisus, din Ierusalim. Sigur că ar fi un eveniment inedit pentru Biserică, dar şi pentru Regional Air Services. Niciodată o flacără deschisă nu a intrat în aeroport şi nici nu a zburat cu un avion comandat special pentru ea, câteva mii de kilometri. Reprezentanţii Air Taxi se străduiesc să obţină toate aprobările necesare pentru această misiune neobişnuită. Aşa că s-ar putea ca, în 18 aprilie, o aeronavă ciudată, cu un pasager şi mai ciudat, Lumina Sfântă, să aterizeze în România.
Cu taxiul prin ceruri – Air Taxi
Să zicem că azi n-am chef să-mi beau cafeaua de dimineaţă în Bucureşti. Nici o problemă, în 40 de minute sunt la Sinaia. Într-o oră, la malul mării. Dacă mai pun câteva minute, ajung la Balcic, în Castelul Reginei Maria. Foarte turcească, tare, aromată, cafeaua de pe terasa muzeului este cel mai bun antidepresiv posibil. Dintr-o dată, viaţa mi se pare importantă şi foarte frumoasă. Aşa că fug spre Casa Presei, să ajung la timp pentru şedinţa de redacţie. Mai scriu un material, corectez nişte ştiri, paginez vreo două articole. Aha, e trecut de prânz, ia să mă duc să mănânc la mama, că şi-aşa n-am mai văzut-o demult. Da, undeva prin Ardeal, mă întorc până la şase seara, când e musai să merg la o conferinţă de presă, la Cotroceni.
Sigur că nu sunt chiar nebună şi nici nu am primit cadou, de Sfântul Valentin, un supersonic. Şi, totuşi, o zi din viaţa mea, sau a dumneavoastră, poate arăta chiar aşa. Pentru că, mai nou, există taxiuri aeriene. Avioane şi elicoptere, mai exact. Dai un ban şi, în câteva ore, poţi străbate România în lung şi-n lat. Prin Europa e la fel de simplu. Şi nici prin lume, aşa, hai-hui, sau cu treabă, nu-i prea complicat.
Buchetulmiresei a fost aruncat din Cer
Câțiva oameni de afaceri din București au avut oareșce urgențe în Spania. Avionul, pe post de taxi, i-a dus acolo, i-a așteptat și i-a repatriat, apoi, pe la birourile lor de baștină, unde aveau alte treburi, în aceeași zi. O familie din Constanța și-a oferit cadou de Crăciun o plimbare pe deasupra Mării Negre. Un bolnav în stare de urgență a fost transportat, contra-cronometru, la un spital din Tel Aviv. Era o chestiune de viață și de moarte. De data asta a învins prima. De Bobotează, un preot a ținut morțiș să arunce crucea în apă din elicopter. Vara, pe caniculă, câte un bucureștean se trezește poftind la o aruncare în valuri. Sigur că n-are timp de aglomerația de pe Autostrada Soarelui, așa că ia un taxi aerian. Face o baie la Mamaia, în pauza de prânz, apoi se întoarce la birou. După câteva zile de plajă, mulți turiști de pe litoral își doresc ceva mai deosebit. Și-atunci iau elicopterul, parcat la Neptun, și admiră marea, cu toate „anexele“ ei, de la înălțime. Cu îndrăgostiții, însă, e de-a dreptul amuzant. Unul s-a cocoțat deasupra Cazinoului din Constanța ca să arunce de acolo buchetul miresei. Altul a plătit un taxi ca să-i care banner-ul cu o frumoasă cerere în căsătorie, de la înălțime. Alte bannere, cu Te iubesc, Adina sau Iartă-mă, Ioana au fost plimbate, pe banii împricinaților, pe cerul de la Mamaia. Și, în fine, multe cadouri aniversare. Un avion care zboară doar pentru tine, unde și cât îți dorești, trebuie să recunoaștem, este chiar un dar frumos. Cam aceștia ar fi clienții Air Taxi. Un serviciu special, oferit de Compania Regional Air Service, prin Aerodromul Tuzla-Constanța.
Struțul văzut din elicopter
Sigur că l-am testat. Am plecat din București pe viscol și ninsoare, sub amenințarea codului galben, în 19 februarie. Cu emoțiile de rigoare, că, pe o asemenea vreme ni se „taie“ zborul. Da’ am avut noroc cu caru’. La mare era frumos, nici urmă de lapoviță sau vânt, soarele ne-a făcut chiar cu ochiul, complice, de vreo câteva ori. În elicopter, un Bell 206, era cald și bine. Am stat prinși în centurile de siguranță, cu căști pe urechi și microfoane la gură, că asta e regula. Deși pilotul, săracu’, n-avea nici o vină ca să asculte oareșce tâmpenii debitate de niște ziariști. Pe mine, de pildă, m-a apucat o scurtă revelație zen. În sensul că, uite, dom’le, înțelepții ăia aveau dreptate. Că lucrurile nu sunt frumoase sau urâte în sine. Ci funcție de felul, de unghiul din care le privești. Ho, nu mă înjurați, că e la subiect. Privit de la sol, din hoteluri, de pe autostradă, de pe plajă, litoralul românesc mi se pare întotdeauna foarte urât. Înghesuială, mizerie, prost gust. Privit din elicopter, însă, pe bune că e frumos. De la 1.100 de picioare, respectiv peste 300 de metri, și la o viteză de 105 noduri, adică peste 200 km la oră, nu se mai văd gunoaiele, gropile din asfalt, pereții scorojiți, mobilierul tocit, chelnerii sictiriți sau prețurile nesimțite. Văzută de sus, chiar și marea e fără cusur: limpede, tandră, albastră. Tot din aer se vede mai bine și faptul că lucrurile se mișcă, cumva: se amenajează faleza de la Costinești, în Mamaia a răsărit un cartier de vile, lângă Olimp se construiește un camping, pe la Neptun cineva și-a făcut mândrețe de fermă de struți.
În concluzie, dați-vă cu elicopterul, cu avionul, cu ce puteți. Zborul e plăcut și sigur, panorama superbă, piloții profesioniști (și bărbați frumoși, da’ asta rămâne între noi). Și nu neglijați efectul terapeutic. După cum spuneam, privite de sus, lucrurile sunt mult mai frumoase decât în realitate.
Centru de simulare a cazurilor de prăbușire cu elicopterul în apă
Dorin Ivașcu, managing partner al Companiei Regional Air Services, a lucrat toată viața în aviație. Dintr-o combinație, fericită, am spune noi, între pasiune pentru zbor, întâmplare și destin. După revoluție a lăsat statul într-ale lui și a pus pe picioare niște firme particulare. Tot în domeniu, evident: servicii de aeroport, curierat, magazine cu echipamente de aviație, zboruri particulare, tabere pentru copii în străinătate… În 1991, când la Tuzla era o bază de aviație de vânzare, a cumpărat-o. Bineînțeles că arăta jalnic, dar asta este, deja, doar o amintire. După o investiție inițială de un milion de euro, plus alte credite, pe parcurs, primul aerodrom particular din România nu mai are nici o taină cu standardele internaționale. Ba, mai mult, blindat cu toate acreditările necesare, tocmai exersează statutul de aeroport.
Cu 50 de angajați, 11 avioane și trei elicoptere, oferta de servicii legate de zbor a bazei de la Tuzla este aproape nelimitată: școală de pilotaj și parașutism, zboruri de inițiere și agrement, ambulanță aeriană, lucrări agricole, tractări de bannere, filmări de la înălțime, air taxi, transport pe platformele marine etc. În legătură cu ultimul segment, la Tuzla se pregătește o nouă premieră națională și nu numai: se construiește un centru de simulare a cazurilor de prăbușire cu elicopterul în apă (Doamne ferește!), singurul din Europa de răsărit.
Prețuri pentru toate buzunarele
Cu siguranţă că fiecare om a avut, măcar o dată în viaţă, dorinţa de a zbura. De a vedea lucrurile de la înălţime, de a se apropia, măcar un pic, de cerul învăluit, altfel, în atâta mister. Acum, când există oferte cu nemiluita, singurul „amănunt“ care ne-ar mai putea opri ar fi banul. Cristina Mitchievici, purtătorul de cuvânt al aerodromului, ne asigură că preţurile nu sunt gen bau-bau şi că există variante pentru toate buzunarele. Putem zbura cu un avion mic, de pildă, de doar două locuri, cu 140 de euro pe oră. Sau în familie, cu un Cessna 182, cu 180 de euro pe oră. La extrema cealaltă ne aşteaptă Kingair B 200, cu opt locuri, cel mai răspândit avion de afaceri din Europa. Dai 1.400 de euro pe oră, da’ face. Zbori cu 500 km/h, în condiţii de lux: scaune din piele, bar, baie. Şi plimbarea cu elicopterul e fascinantă, cupola largă îţi oferă mai multă libertate vizuală. Şi comoditatea e mai mare, nu ai nevoie de aeroport. Vă propun, însă, să n-o mai reţinem pe Cristina pentru alte detalii. Am bătut-o şi aşa prea mult la cap, în condiţiile în care e foarte preocupată de teza ei de doctorat. Şi oricum n-am avea loc să înşirăm toate variantele, avioanele, preţurile. Amatorii n-au decât să acceseze www.airtaxi.travel sau www.regional-air.ro. Atenţie, însă, o faceţi pe proprie răspundere. Tentaţia zborului, de voie sau de nevoie, poate crea dependenţă.
„Șofer de taxi aerian“
Vom mai zăbovi puţin doar asupra a ceva ce nu se vede pe nici un site din lume: calitatea umană a celor care se ocupă, sub diverse forme, cu zborurile lor sau ale noastre. Avem de-a face cu o profesie care nu se poate face doar pentru bani, doar ca să ai din ce trăi. Dacă nu-ţi place, ba, mai mult, dacă n-ai pasiunea asta, dacă nu simţi înălţimea, motoarele sau aripile în sânge, n-ai ce căuta în preajma unui avion. Că lucrurile nu se leagă, pur şi simplu, şi nimeni nu-şi asumă un asemenea risc. Dacă greşeşti, aici te costă chiar vieţi. Aşa stând lucrurile, piloţii, dar şi mare parte dintre angajaţii de la sol, sunt, în general, oameni foarte speciali. Un amestec frumos de duritate şi romantism, rigoare şi joc, calcul matematic şi imaginaţie. Când se pune pe capul cuiva, pasiunea asta îi domină toată viaţa. Ea alege unde locuieşti, când şi cu cine te căsătoreşti, la ce şcoală vor învăţa copiii tăi. Pentru că toate trebuie să se întâmple, cumva, în preajma unui aeroport. Pilotul care ne-a plimbat pe noi cu elicopterul, de pildă, un tânăr de 28 de ani, Ion Bologan, este basarabean, din Bălţi. A terminat şcoala de profil la Braşov, şef de promoţie, şi-apoi a trecut la aviaţia civilă. Strămu?tarea în Dobrogea, respectiv în Mangalia, unde stă cu chirie, s-a întâmplat, evident, din motive de aerodrom Tuzla. După 130 de ore de zbor, îşi doreşte multă experienţă şi vechime, astfel încât să ajungă comandant de aeronavă. Până atunci, ca „şofer de taxi aerian“, se pare că are doar experienţe plăcute: „Oamenii sunt entuziasmaţi, e o altă perspectivă asupra lumii, o vezi de sus şi oarecum întreagă. Mai avem şi scuturături, dacă se înrăutăţeşte vremea, cum a fost la dumneavoastră, dar nimeni nu le bagă în seamă. Te fură panorama, pur şi simplu“. Ştiu că piloţii se mai şi joacă, din când în când, între ei, că le plac acrobaţiile. Basarabeanul nostru, însă, nu se bagă: „La elicopter e mai greu cu glumiţele, ştiţi cum e, siguranţa înainte de toate!“
Pentru ceea ce s-ar numi, poate patetic, da’ n-am încotro, o viaţă dedicată zborului, am vorbit cu unul dintre veterani, Marian Dobre. Pentru el aşa arată lumea, universul, poate chiar veşnicia. A deschis ochii în colonia de aviaţie de la Kogălniceanu, aşa că nici nu s-a pus vreodată problema să facă altceva. A fost pilot în Armată, zboară de aproape 30 de ani. Povestea asta cu air taxi i se pare chiar frumoasă, te pune faţă în faţă cu nişte sentimente umane necenzurate: frică la decolare, entuziasm în aer, bucurie la o aşa panoramă, regret că se termină zborul, la aterizare. După ce a simţit, toată viaţa, că zborul e cel mai grozav lucru „de pe glob şi împrejurimi“, i se pare interesant cum simt şi alţii, din afară. Unde o să se retragă şi el, să-şi crească nepoţii. Da’ să nu-l întrebaţi când anume. Cândva…
foto Octavian Tibăr
şi arhiva Regional Air Services
Un robotolog în avion
Andrei tocmai a împlinit şapte ani. Părinţii lui i-au oferit un cadou deosebit, respectiv o plimbare cu un avion mic, de trei locuri, plus pilotul. Cu drăgălăşenia specifică vârstei, zburătorul nostru ne-a povestit cum a decurs această aventură: „Eu am stat pe scaunul de copilot, bineînţeles, mami şi tati au stat în spate. La început mi-a fost puţin frică, apoi am văzut Bucureştiul de sus. Tati a văzut şi casa noastră, dar eu mă uitam în altă parte. Bordul era ca un calculator extraterestru, cu multe butoane. Eu am urmărit şi nişte avioane, pe radar, dar au ieşit din raza noastră. Am zburat până la Urziceni şi la Ploieşti, cam o oră, cred. La aterizare am simţit că avionul avea nişte goluri de aer, dar mi-a plăcut. Totuşi, eu nu o să devin pilot, pentru că vreau să mă fac robotolog. Adică un savant care construieşte roboţi“.
Piloţii de elită se pregătesc de show
Compania Regional Air Services, care activează pe aerodromul din Tuzla, organizează şi în această vară două demonstraţii aviatice de excepţie:
• FAI Mamaia World Elite Aerobatic Formula 2009 (10–12 iulie) este primul eveniment de acrobaţie organizat vreodată în România sub egida Federaţiei Aeronautice Internaţionale (FAI). Beneficiind de girul FAI şi al multiplului campion la acrobaţie aviatică, lituanianul Jurgis Kairys, ediţia 2009 se anunţă ca fiind cel mai important eveniment de aviaţie din ţara noastră;
• Tuzla Aeromania (22–23 august), aflat la a patra ediţie, preia capitalul de imagine al evenimentului FLY IN, fiind un rebranding al acestuia.
La ambele evenimente participă piloţi din elita aviaţiei româneşti şi internaţionale. Competiţia va alterna cu demonstraţia, astfel încât programul să fie cât mai atrăgător pentru publicul avizat şi amatorii de sporturi extreme şi divertisment.