valium times day valium for anxiety can valium make you feel cold

eat after taking ambien buy ambien is double vision a side effect of ambien

retin a for acne on the back order retin-a retin a cream what does it do

tramadol and memory problems tramadol 50 mg tramadol 100 mg from india

can tramadol be stopped abruptly buy tramadol online no prescription how to stop withdrawals from tramadol

phentermine how long does it take to get out of your system buy phentermine online l-tyrosine with phentermine

ambien and bone density buy ambien online different forms of ambien

how does xanax work for panic attacks generic xanax what happens if you smoke xanax with weed

oval white pill xanax 2.0 alprazolam online xanax side effects tired

tramadol vs oxycodone for pain tramadol online no prescription tramadol slow release capsules

BUSINESS

Mădălina Uceanu: „Performanţa foloseşte din plin talentele individuale”

January 31st, 2011, com 2 comentarii

Mădălina Uceanu este un profesionist cunoscut în mediul online şi nu numai. Career Advisor este numele sub care firma sa oferă servicii de consiliere şi coaching în carieră, recrutare posturi de management şi training pe subiecte legate de HR.

După lansarea PortalHR, Mădălina a demarat blogul http://careeradvisor.ro, cu obiec­tivul de a transmite informaţii legate de managementul carierei într-un limbaj mai accesibil şi de a potenţa dezvoltarea PortalHR.

I De ce se acorda atâta importanţă resur­selor umane? Nu e un moft occidental?

  • Dacă a trăi mai bine şi a realiza perfor­manţe este un moft occidental, atunci cu sigu­ranţă şi resursele umane s-ar putea încadra în aceeaşi categorie. Cred că cele două compo­nente sunt strict legate, performanţa reală se poate realiza doar în condiţiile în care activi­tatea pe care o desfăşori foloseşte din plin ta­lentele individuale, ceea ce îţi oferă în acelaşi timp satisfacţia muncii tale şi dă dorinţa de a te dezvolta pe mai departe. Cred că încă nu se acordă suficientă importanţă resurselor umane, însă sunt convinsă că acest lucru se va schimba în curând.

I Vă mai aduceţi aminte cum a decurs primul dumneavoastră interviu?

  • Am trecut o singură dată prin experienţa interviului de recrutare, la prima angajare, care a durat aproape 16 ani. Aş putea spune că, ulterior, în cei peste 10 ani de când sunt impli­cată în activitatea de vânzări, am continuat un lung şir de interviuri cu fiecare client în parte care mă cunoştea pentru prima oară, au fost destule situaţii în care nivelul de stres perceput de mine în asemenea întâlniri a fost cel puţin la fel de mare precum cel din interviul de recrutare. Îmi amintesc cu plăcere primul interviu, în 1994, când am îmbrăcat singurul sacou pe care îl aveam în garderobă, încercând să adaug câţiva ani celor 19 pe care îi aveam în acel moment, să par cât mai serioasă, şi să conving că faptul că trecusem prin patru ani de cursuri de dactilografie în liceu şi fluenţa în limba engleză mă recomanda pentru un post de recepţionistă. Primul loc de muncă a fost un post temporar de secretară, câteva săptămâni în perioada verii, urmat imediat de un post de recepţionistă chiar în compania de recrutare în care am rămas în următorii 16 ani.

I Prin activitatea dv. sunteţi mai degrabă legată de profesiile moderne ale oraşu­lui. Cum s-ar face HR în localităţile rurale?

  • Din păcate, în decursul carierei mele n-am derulat suficient de multe proiecte în afara Bucureştiului. În ceea ce priveşte pos­turile de management, diferenţele sunt totuşi puţine, mai ales atunci când vorbim despre companii multinaţionale. Din colaborarea cu Manageri de Resurse Umane care lucrează de ani de zile în filialele unor organizaţii mari din afara Bucureştiului, aş spune că diferenţa majoră este dată de nivelul de încredere şi comunicare, lumea este mai mică, relaţiile se stabilesc pe termen mai lung, se întâmplă des să ai angajaţi mai mulţi membri ai aceleiaşi familii în organizaţie, inclusiv copiii la un moment dat. În plus, cred că diferenţa majoră este dată de faptul că sunt zone în care opţiu­nile de angajare nu sunt prea multe, iar factorii motivatori se raportează de multe ori la o com­paraţie a satisfacerii nevoilor de bază (nivel de venit, mediu de lucru).

I Care credeţi că este azi procentul românilor care îşi găsesc împlinirea prin muncă, şi cât al celor care muncesc doar pentru a supravieţui?

  • Aş fi curioasă să văd rezultatele unei asemenea cercetări, părerea mea este că nivelul de aşteptări şi de obiective pe care ni le stabilim este suficient de redus, ceea ce mă face să cred că sunt încă puţini cei care încearcă să îşi găsească împlinirea prin muncă. Pe de altă parte, acei puţini care au reuşit să facă pasul acesta, se remarcă atât prin rezultate, cât şi prin entuziasmul şi energia emanate în jur. De altfel, în ultimele luni am demarat chiar pe PortalHR o serie de interviuri numite Career Renegade după titlul unei cărţi apărute pe acest subiect în SUA. Motivul a fost tocmai acela de a vorbi mai mult despre cei care au reuşit să facă într-ade­văr o schimbare majoră şi a învăţa din poveştile lor de succes. http://www.portalhr.ro/fii-si-tu-un-career-renegade.

Impreună cu un alt profesionist în domeniul HR, Andeea Călin, Mădălina Uceanu a fondat şi proiectul www.portalhr.rocare aduce in România informaţii despre cele mai noi tendinţe in practicile de resurse umane pe piaţa internaţională.

 

I Dacă, presupunând prin absurd, aţi rămâne fără job, şi aţi merge la un inter­viu, cum ar decurge acest interviu?

  • De multe ori m-am gândit la această întrebare, ce aş fi dispusă să fac dacă n-aş avea prea multe opţiuni şi ar trebui să îmi câştig existenţa ştergând cu buretele tot ce am făcut până acum. Concluzia mea a fost aceea că atâta vreme cât nu îmi este frică de muncă şi îmi face plăcere să iasă ceva din mâinile mele, o pot lua de la capăt chiar de la un nivel de junior într-o industrie nouă.

I Mulţi români care au lucrat în corporaţii au o părere proastă despre acestea. Şi, în primul rând, că angaja]ii sunt exploa­taţi. Care e părerea dv?…

  • Cred că adevărul este la jumătatea dru­mului, am găsit de asemenea mulţi români care consideră că n-ar fi avut oportunitatea de a se dezvolta, de a avea impact asupra unui business atât de mare, decât în calitate de reprezentanţi ai unei mari corporaţii. Dacă prin exploatare înţelegem orientarea către rezultate, atunci probabil că aşa este. Însă această părere proastă cred că ţine mai mult de managerii cu care lucrează, fie managerii direcţi şi abordarea specifică a acestora, fie de liderii din România ai unor organizaţii de acest gen. Regulile şi procesele sunt aceleaşi ca în piaţa internaţională, în modul de aplicare al acestora însă este normal să se simtă amprenta personală.

I Sunteţi profesor în cadrul MBA Bucharest School of Management. Cu ce se deosebesc absolvenţii acestei şcoli faţă de o facultate obişnuită de studii economice?

  • Prima diferenţă este făcută de faptul că este o şcoală post-universitară, un MBA, care îşi propune să adauge atât elementele de know how cât şi de abilităţi ale profesioniştilor în management. Diferenţa majoră cred că este dată de faptul că mulţi dintre profesorii pro­gramului au o experienţă consistentă şi rezul­tate în ariile pe care le predau la MBA, iar studiile de caz şi exemplele concrete cresc impactul unui asemenea curs.

I La un moment dat aţi prezentat o carte, Omul în căutarea sensului vieţii, de Victor Frankl. Însă de aceste lucruri, cel puţin dacă mă iau după titlu, se ocupau odată filosofii. În ce sfere ale vieţii mai sunt căutate azi răspunsurile acestei dileme?

  • Dezvoltarea personală este una dintre aceste zone, care de fapt reia într-un limbaj mai accesibil o parte dintre ideile care erau apana­jul filosofilor. De altfel, pe lângă zona de coach- ing, o nouă direcţie pentru dezvoltarea perso­nală este consilierea filosofică. Aceasta constru­ieşte pe ideile multor filosofi un tip de dialog cu consilierul care îl poate ajuta pe cel consiliat să tragă singur concluziile potrivite pentru a ieşi dintr-un potenţial blocaj.

Taguri:

Comentarii

  1. Mihai says:

    lucrez de 27 de ani in USA ca inginer constructor – am fost martor la mai multe interviurisi am fost si eu intervievat de Human Resources. Va pot spune din experienta ca asa zisii specialisti din Human Resources sint cea mai mare risipa de bani si timp. Multi nu au nimic cu tehnica, nu stiu ce ai facut si dece raspunzi intr-un fel sau altul. Te intreaba chestii idioate (cum ar fi – cum te vezi tu de acum in 5 sau 10 ani cind tu evident esti de vre-o 45 de ani…) s.a.m.d. Majoritatea acestor “specialisti” nu au nici o diploma sau chiar Liceul la seral sau F.F. Te iau la interviu si nu iti adreseaza nici macar o (1) intrebare tehnica sau la subiect. Nu mai adaug ca pe aici s-a facut o moda – cica daca ai un departament de Human Resources esti aparat de dat in judecata cind compania iti trage o tzeapa buna. Acesti specialisti sint deasemenea scumpi, inutili si care se dau importanti si creaza si MAI MULT lucru decit este necesar sa faci treaba buna.

  2. radu pocovnicu says:

    Banuiesc ca va referiti la experientele pe care le-ati avut in America. In Romania, HR este o activitate relativ recenta, si presupun ca sunt si parti bune, si parti mai putin bune. Cum e, in orice domeniu, la inceput de drum…

Comenteaza la Mihai