Magda Stavinschi: „Flacăra a păstrat mesajul lui Banu“

Aleargă de la o arhivă la alta. Între biblioteci şi primării, de vreo câteva luni de zile. Documentarea merge greu, ca mai toate la noi. Prof. dr. Magda Stavinschi, unul dintre urmaşii lui Constantin Banu, pregăteşte o monografie despre fondatorul revistei noastre. Şi, evident, despre „Flacăra“. După 100 de ani!

Ne întâlnim la Institutul Astronomic al Academiei  Române,  într-un birou  ticsit  de cărţi. Calculatorul  e  doldora  de  fișiere   pe tema Constantin  Banu: fotografii de arhivă, documente,  mărturii. Doamna Stavinschi își amintește:  „Bunica mea a fost vară  primară cu el. Aveam, în casă, Trăiască viaţa, știam că Banu e unchiul tatălui  meu.  Mai știam   că  a fondat Flacăra, că  a fost ministrul Cultelor și Artelor,  secretar  al  Camerei  deputaţilor și membru PNL. Și că  era un foarte bun orator! A avut un discurs remarcabil după  Răscoala din 1907”.

Încerc să-mi dau seama dacă i-a moștenit ceva. Metaforic vorbind, poate o anume flacără. Și un fel de cult al lucrului bine făcut. Poate și  pasiunea pentru cuvântul  scris. Și, cu siguranţă, excelenţa în domeniul ales. În cazul nostru, astronomia. „Am studiat matematica, îmi doream să   fiu  profesor. La un moment   dat,  mi  s-a părut,   totuşi, prea abstractă.  Așa   că   am  ales  astronomia, cea mai  frumoasă  aplicaţie a  matematicii, spun eu. Am  terminat  facultatea, am  primit  un post la Observatorul  astronomic, știţi  cum era atunci, aveam  repartiţii.  Imediat după revoluţie, am  devenit   șef   de  secţie, apoi directorul institutului, timp de 15 ani. Ceea ce  m-a pasionat  în  astronomie, încă  de  la început, a fost problema  Timpului. Istoria astronomiei, un alt domeniu de interes pentru   mine, s-a   concretizat, printre   altele, într-o monografie a Observatorului astronomic,  necesară, cred, mai ales că  în  2008  am sărbătorit  centenarul”.

Între 2006   și 2009,  dna Stavinschi a condus o comisie internaţională de educaţie astronomică, în care sunt implicate peste 100 de ţări, fiecare cu problemele ei. Acum  este președintele  unei alte comisii internaţionale de specialitate și… tot așa. Nici să  se pensioneze nu are timp,  „sunt foarte prinsă, e un domeniu fascinant!”

Mai în glumă, mai în serios, dna Magda Stavinschi  susţine că    astronomia  și   stelele i-au guvernat toată  viaţa: „Până și  soţul mi-a fost hărăzit de stele, pentru că am fost colegi. Din păcate, a plecat prea repede printre ele. Am o  fiică, acum e la  Barcelona, are două doctorate în lingvistică, vorbește  vreo nouă limbi.”

Și despre revista Flacăra?  Scrie în stele ceva?  O  mai citește  fondatorul ei,  de-acolo, din  ceruri, după  100    de  ani?   Dna  Magda Stavinschi   zâmbește,    complice: „Acum, sigur, revista e cu totul alta. Din punctul meu de vedere, însă, e important că a păstrat legătura cu lumea culturală. Și o anume eleganţă în limbaj.  Prin urmare, cred că   mesajul  lui Constantin Banu a fost păstrat”.

 

Dacă eşti urmaş al lui Banu, cărţile sunt o moştenire de familie. Nu doar citeşti, ci le şi scrii. Dintre cărţile publicate de dna Stavinschi amintim: „Întuneric în plină zi“, „Mic dicţionar al eclipselor“, „Perspective româneşti asupra ştiinţei şi tehnologiei“ şi ”După 122 de ani, Venus şi Soarele“.

Prof. dr. Magda Stavinschi: „E greu să trăieşti din pasiunea pentru astronomie. Dar e şi foarte frumos!”

 

text Liliana Petruş, foto arhiva Magda Stavinschi şI, Octavian Tibăr

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2011 Tweet

Thursday, November 3rd, 2011 at 6:30 am, DOSAR, RSS feed