Aleargă de la o arhivă la alta. Între biblioteci şi primării, de vreo câteva luni de zile. Documentarea merge greu, ca mai toate la noi. Prof. dr. Magda Stavinschi, unul dintre urmaşii lui Constantin Banu, pregăteşte o monografie despre fondatorul revistei noastre. Şi, evident, despre „Flacăra“. După 100 de ani!
Ne întâlnim la Institutul Astronomic al Academiei Române, într-un birou ticsit de cărţi. Calculatorul e doldora de fișiere pe tema Constantin Banu: fotografii de arhivă, documente, mărturii. Doamna Stavinschi își amintește: „Bunica mea a fost vară primară cu el. Aveam, în casă, Trăiască viaţa, știam că Banu e unchiul tatălui meu. Mai știam că a fondat Flacăra, că a fost ministrul Cultelor și Artelor, secretar al Camerei deputaţilor și membru PNL. Și că era un foarte bun orator! A avut un discurs remarcabil după Răscoala din 1907”.
Încerc să-mi dau seama dacă i-a moștenit ceva. Metaforic vorbind, poate o anume flacără. Și un fel de cult al lucrului bine făcut. Poate și pasiunea pentru cuvântul scris. Și, cu siguranţă, excelenţa în domeniul ales. În cazul nostru, astronomia. „Am studiat matematica, îmi doream să fiu profesor. La un moment dat, mi s-a părut, totuşi, prea abstractă. Așa că am ales astronomia, cea mai frumoasă aplicaţie a matematicii, spun eu. Am terminat facultatea, am primit un post la Observatorul astronomic, știţi cum era atunci, aveam repartiţii. Imediat după revoluţie, am devenit șef de secţie, apoi directorul institutului, timp de 15 ani. Ceea ce m-a pasionat în astronomie, încă de la început, a fost problema Timpului. Istoria astronomiei, un alt domeniu de interes pentru mine, s-a concretizat, printre altele, într-o monografie a Observatorului astronomic, necesară, cred, mai ales că în 2008 am sărbătorit centenarul”.
Între 2006 și 2009, dna Stavinschi a condus o comisie internaţională de educaţie astronomică, în care sunt implicate peste 100 de ţări, fiecare cu problemele ei. Acum este președintele unei alte comisii internaţionale de specialitate și… tot așa. Nici să se pensioneze nu are timp, „sunt foarte prinsă, e un domeniu fascinant!”
Mai în glumă, mai în serios, dna Magda Stavinschi susţine că astronomia și stelele i-au guvernat toată viaţa: „Până și soţul mi-a fost hărăzit de stele, pentru că am fost colegi. Din păcate, a plecat prea repede printre ele. Am o fiică, acum e la Barcelona, are două doctorate în lingvistică, vorbește vreo nouă limbi.”
Și despre revista Flacăra? Scrie în stele ceva? O mai citește fondatorul ei, de-acolo, din ceruri, după 100 de ani? Dna Magda Stavinschi zâmbește, complice: „Acum, sigur, revista e cu totul alta. Din punctul meu de vedere, însă, e important că a păstrat legătura cu lumea culturală. Și o anume eleganţă în limbaj. Prin urmare, cred că mesajul lui Constantin Banu a fost păstrat”.
Dacă eşti urmaş al lui Banu, cărţile sunt o moştenire de familie. Nu doar citeşti, ci le şi scrii. Dintre cărţile publicate de dna Stavinschi amintim: „Întuneric în plină zi“, „Mic dicţionar al eclipselor“, „Perspective româneşti asupra ştiinţei şi tehnologiei“ şi ”După 122 de ani, Venus şi Soarele“.
Prof. dr. Magda Stavinschi: „E greu să trăieşti din pasiunea pentru astronomie. Dar e şi foarte frumos!”
text Liliana Petruş, foto arhiva Magda Stavinschi şI, Octavian Tibăr