Maratonul e o înţeleaptă lecţie de viaţă: ce contează cu adevărat e să ajungi cu bine la finiş, nu neapărat să-ţi învingi adversarul. Dacă vrei să-ţi „încarci bateriile“ pentru alergare, există câteva combinaţii speciale din alimente pasate: morcovi cu usturoi şi pudră de gingseng; mere, banane, ovăz, spirulină şi migdale; lapte de ovăz sau soia cu cacao şi miere. Energie pură îţi oferă: fasolea, cerealele, broccoli, orezul brun, uleiul de rapiţă, ciocolata, scoicile, smochinele, ghimbirul, kiwi, portocalele, untul de arahide, stafidele, somonul, spanacul, carnea slabă roşie, ardeii roşii, pâinea integrală, iaurtul.
Suntem născuţi pentru a alerga şi a merge pe jos. Copiii, cu instinctele încă nealterate de normele şi cutumele uniformizante ale societăţii, sunt în stare să alerge de dimineaţa până seara, fără să obosească. Ba chiar le face o mare bucurie. Studiile medicale arată că nici măcar nu-i de mirare: pe măsură ce corpul uman consumă energie, el îşi creează mecanisme prin care va produce şi mai multă energie. Lucru ştiut de toate civilizaţiile antice şi transmis nouă, peste milenii, prin jocurile olimpice, marcă a culturii antice greceşti. Şi tot de la greci am primit în dar maratonul, cursa de alergare pe o distanţă fixă, aceeaşi în competiţiile din toată lumea (42,195 km), denumită după legenda soldatului grec, mesagerul care a străbătut în alergare 40 de km până la Atena, pentru a anunţa victoria în Bătălia de la Marathon. Exact acum 2.500 de ani, Philippide a apucat doar să mai rostească „Nenikikamen“, după care a căzut mort.
La nici un an de la renaşterea spiritului olimpic în cadrul Jocurilor Olimpice Moderne, din 1896, maratonul coboară din competiţia profesioniştilor direct în stradă; în 1897 începe la Boston seria maratoanelor anuale cu participare „publică“, aflată în prezent în top 5, între cele aproape o mie de astfel de evenimente desfăşurate în toate marile oraşe ale lumii. Europa deţine recordul, cu puţin sub 500 de competiţii, urmată de SUA, cu aproape 300. Până în 2008 Bucureştiul era singura capitală din UE fără un maraton. Dar, prin iniţiativa entuziastei Valeria Răcilă Van Groningen, sportivă de performanţă, campioană mondială şi olimpică, preşedinte al Asociaţiei Bucharest Running Club, s-a născut Bucharest City Marathon, a cărui a treia ediţie va avea loc anul acesta pe 17 octombrie. Un astfel de moment nu este doar o competiţie sportivă: el creeaza noi standarde de viaţă prin dezvoltarea interesului pentru un stil de viaţă sănătos, pentru spirit civic, generozitate şi voluntariat, pentru ideea de competiţie abordată într-un spirit de fair-play, pentru depăşirea limitelor personale. La ediţia de anul trecut peste 4.000 de persoane din România şi din 20 de ţări au ieşit să alerge sau să încurajeze alergătorii, pe un traseu special ales, aşa fel încât să atingă principalele puncte de atracţie turistică ale Bucureştiului.
Pentru persoanele active, care nu sunt însă sportivi de performanţă, participarea la maraton şi mai ales terminarea cursei de 42,195 km, sau chiar a celei de semimaraton – 21 km, reprezintă dovada că pot să-şi depăşească limitele, să-şi realizeze cele mai îndrăzneţe vise. Organizatorii s-au gândit şi la „corporatişti“, care pot participa la „cursa ştafetă corporate“, percepută atât ca o competiţie, cât şi ca o nouă identificare cu valorile companiei la care muncesc, cumva pe ideea de team building. Persoanele neantrenate se pot înscrie în „cursa populară“, iar copiii au la dispoziţie cursa de 1 km, prilej de-o întrecere, ca-ntr-o joacă, răsplătită cu premii şi distracţie. Există şi „Cursa scaunelor cu rotile“, destinată celor cu dizabilităţi fizice, o provocare şi o ocazie unică de a-şi demonstra forţa psihică şi puterea de a-şi depăşi limitele.
„Filmările la Marathon Man mi-au creat unele dintre cele mai frumoase amintiri“ – Dustin Hoffman
foto arhiva Asociaţia Bucharest Running Club