Pe 1 noiembrie 1928 se lansa în eter prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România. Au trecut 80 de ani de istorie radiofonică presărată cu suişuri şi coborâşuri, cu realizări şi eşecuri. Acum Societatea Română de Radiodifuziune se află în plin proces de rebranding, un proces care a început odată cu venirea în fruntea SRR a dnei Maria Ţoghină, Preşedinte Director General al SRR, care a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu.
– Societatea Română de Radiodifuziune se află în acest moment într-un proces de rebranding, ce presupune acest proces?
– SRR se află de trei ani încoace în mijlocul unui proces de modernizare şi dezvoltare. În ultimii trei ani de zile am încercat să modernizăm programele SRR, să le îmbunătăţim calitativ, să oferim ascultătorului nostru ceva care să le dife?renţieze de oferta celorlalte radiouri private şi am făcut acest lucru raportându-ne la misiunea noastră de post public. Ne-am fixat un reper în ceea ce priveşte credibilitatea informaţiilor care se difuzează la Radio România. Din această perspectivă, în ultimii ani am investit foarte mult în pregătirea profesională a angajaţilor noştri, am făcut traininguri şi am încercat să creştem coeziunea echipei care lucrează în fiecare departament. Mai mult, am lucrat la un document de identitate a SRR. Un document care să ne ofere pentru următorii cinci-şapte ani viziunea SRR asupra misiunii pe care noi o avem de îndeplinit şi valorile şi principiile pe care noi trebuie să le promovăm.
– Unde vă situaţi acum pe piaţa FM?
– Pe piaţa FM suntem, ca şi până acum, lideri în domeniul audienţei pe corporaţie, dar şi cu Radio România Actualităţi la nivel naţional, ceea ce ne gâdilă orgoliul. Pe de altă parte, ne îngrijorează faptul că există radiouri private care cresc în audienţă. Analizăm competiţia şi încercăm să aflăm răspunsurile.
– A crescut ponderea publicităţii?
– Şi aici am înregistrat un succes, ne-am profesionalizat în domeniul vânzării publicităţii şi am externalizat vânzarea de publicitate. Am organizat o licitaţie de vânzare de pu?blicitate transparentă. Prima dată am avut un obiectiv foarte înalt şi nu l-am putut atinge, pentru că nu a venit nimeni. A doua oară ne-am ajustat ambiţiile la potenţialul SRR. Am reuşit acum să depăşim plafonul de un milion de euro din publicitate. Dacă atunci când am preluat mandatul încasam cash 400.000 de euro din publicitate pe un an, în 2007 am încasat din publicitate 1.500.000 de euro ceea ce pentru noi este un succes. Niciodată nu ne-am propus să scoatem bani 100% din publicitate, fiindcă atunci devii comercial şi abdici de la misiunea de post public, dar a trebuit găsită balanţa corectă dintre misiunea de post public care informează corect şi culturalizează şi atragerea de venituri suplimentare din ?publicitate.
– Există critici care spun că aţi mai pierdut din abonamente, au plecat familii întregi, SRR îşi câştigă existenţa bazându-se în mare parte pe abonamente…
– Noi nu am avut nici un fel de semnal cum că ascultătorii noştri pleacă către un alt post de radio. Ceea ce spuneţi dv. se referă la situaţia în care o persoană nu doreşte să plătească abonamentul radio care este unul modest – costă doar 2,5 lei. Dacă l-am privi ca pe un ziar sau o revistă, putem spune că este cel mai ieftin mijloc de informaţie. Cu 2,5 lei primeşti informaţii 24 de ore din 24 şi ai la dispoziţie cel puţin două posturi de radio pe care le poţi asculta. Noi acoperim ţara cu cel puţin două oferte jurnalistice. La Bucureşti plătitorul de abonament radio recepţionează cinci posturi ale SRR. Ceea ce înseamnă că oferim publicului foarte mult pentru taxa pe care o plăteşte. Este incorect să asculţi un post de radio, să îl apreciezi, dar să nu fii dispus să contribui la susţinerea lui financiară.
– În afara documentului pe care l-aţi elaborat, procesul de rebranding va presupune şi schimbarea siglei, noi programe, ce altceva mai presupune acest proces de rebranding?
– Noi am fi dorit un rebranding profund, pentru că am constatat, pe măsura construirii identităţii SRR, că nu suntem mulţumiţi cu identitatea noastră vizuală. Ne-am fi dorit un rebranding profund, dar un asemenea rebranding ar fi costat foarte mult pentru ceea ce ne-am putea permite noi acum. Aşa ceva ar costa aproximativ 500.000 de euro. Nu am găsit aceşti bani în bugetul nostru fiindcă resursele puţine pe care le avem le redirecţionăm către creşterea calităţii emisiunilor noastre şi am ales o redefinire a identităţii vizuale. Am lucrat cu agenţia McCann Erikson care a făcut acest lucru pro bono şi le mulţumesc pentru încrederea pe care ne-au acordat-o.
– Cât de benefice sunt acţiunile pro bono fiindcă, de obicei, asemenea acţiuni sunt privite cu reticenţă, deja am văzut critici destule pe internet referitoare la această acţiune?
– Asta face parte dintr-o gândire pervertită, asta înseamnă că noi nu am învăţat să gândim în termeni de normalitate. Nicăieri în lumea occidentală, o acţiune pro bono nu e suspectată, tocmai fiindcă vine dintr-o nevoie socială. Or, când vorbeşti despre radioul public, care a însemnat timp de 80 de ani culturalizarea României, o forţă extraordinară din punct de vedere educaţional şi cultural, ce este mai generos, pentru o firmă specializată în publicitate decât să susţii pro bono o astfel de instituţie cu tradiţie şi cu valoare în societatea românească? Din acest punct de vedere, cred că dacă te implici pro bono într-o asemenea acţiune dai tot ceea ce este mai bun în tine pentru că e o chestiune pe care nu eşti obligat să o faci şi nu te leagă nici un fel de contract.