Măriuca Mihăilescu dă Liber pe contrasens!

Cineva spunea că Mai degrabă te străduieşti să-l ajungi pe Bill Gates decât să-i înţelegi pe adolescenţi. Între noi fie vorba, ambele deziderate sunt greu de atins, dar nu imposibil. Măriuca Mihăilescu a ales să înţeleagă adolescenţii, tânăra prezentatoare le-a dat acestora Liber pe contrasens la TVR 2, în fiecare sâmbătă, de la ora 10.30. Păreri, atitudini, poveşti cu sfârşit mai mult sau mai puţin tragic, frământări adolescentine, lacrimi şi îndoieli, idealuri şi multe alte probleme dezbătute cu adolescenţii în prezenţa unui psiholog – dna Georgeta Ghinea. O emisiune moderată de o prezentatoare care a trecut deja de vârsta adolescenţei şi un tânăr abia ieşit din adolescenţă – Adi Anton. O provocare lansată părinţilor, copiilor şi tuturor celor care iau în serios vârsta adolescenţei. Despre toate acestea, într-un interviu cu Măriuca Mihăilescu, o împătimită a televiziunii de calitate.

– Ai moderat o perioadă o emisiune de revista presei, dar aceasta a ieşit din grila de programe a TVR 2, de ce?

– Eu am venit la Bucureşti în principal pentru emisiunea Liber pe contrasens, care se difuzează din 2007 încoace, dar sezonul trecut într-adevăr am avut, timp de trei luni şi jumătate, în fiecare dimineaţă, de luni până vineri, de la 10.00, pe TVR 2, o emisiune de revis­ta presei intitulată Deschiderea ediţiei. Emisiunea era în fapt o rubrică în care erau prezentate ştirile principale din presa scrisă centrală (ziare, săptămânale, reviste etc.). La revista presei am încercat să nu repet ceea ce am văzut pe la alte televiziuni şi să ne certăm, să fim împătimiţi, ci, din contră, am încercat să fiu foarte echilibrată, am invitat ziariştii să spună de toate, cine a venit a avut voie să spună ceea ce gândeşte. Nu l-a oprit nimeni. Emisiunea aceasta, însă, a ieşit din grila de programe de toamnă a TVR 2.

– Citeşti presa? Care e percepţia ta asupra ei?

– Sunt destul de sătulă de apetenţa pentru monden şi superficial. Până şi oamenii politici sunt la noi personaje mondene. Am văzut de curând la tv cum doi dintre parlamentarii României se lăudau cu cele 50 de costume pe care le au acasă (nu chiar ieftine, între noi fie vorba!). Asta în timp ce românul obişnuit se bate pentru un mic şi o bucată de pâine pe stradă. Aş prefera să cred că erau cinici, şi nu nesimţiţi, deşi, totul e posibil. Am fost de curând în Anglia şi, la matinal, am avut surpriza să constat că oamenii sunt îmbrăcaţi sobru, la costum, într-un decor foarte simplu. Inclusiv fata care prezenta meteo era îmbrăcată decent, nu ţopăia prin cadru, pe scurt, crainicii au pres­tanţă. E o altă abordare. La emisiunile matinale se prezentau informaţii reale, nu doar genul de ştiri pe care îl avem noi: accidente, bătăi, violuri, crime sau alte ştiri de felul acesta.

– Ai vreun ziarist român pe care să îl admiri?

– Mie îmi place foarte mult Mircea Badea, dar nu l-aş numi ziarist, ci om de televiziune, showman. Ziaristul este un om de teren, adică cu geanta în spate, aparatul foto la el şi care caută cu adevărat subiecte şi nu le ia din ziar sau de pe internet.

– Am văzut că în cariera ta ai optat mai mult pentru emisiunile de divertisment. De ce?

– La divertisment trebuie să îţi pui în mişcare toate rotiţele din cap, nu am răbdare să citesc prompterul, am făcut şi multe emi­siuni de divertisment şi sunt obişnuită cu directul. La Iaşi am făcut Pasiuni şi pasionaţi, unde adunam oameni cu tot felul de hobby-uri mai mult sau mai puţin ciudate, apoi am făcut Autostrada TVR – un fel de magazin din acesta la care intrau toate teritorialele la aceeaşi oră şi dădeau ştiri regionale. Un an şi ceva am făcut în fiecare week-end Autostrada TVR. La Bucureşti am venit direct la Liber pe contrasens, o emisiune care se adresează părinţilor şi ado­lescenţilor. O altă emisiune dragă mie a fost şi Vara la mare, o emisiune estivală care s-a transmis în fiecare seară de la Costineşti şi care a însemnat o provocare în sensul în care nu era o emisiune doar pentru oamenii din faţa televizoarelor ci şi pentru cei veniţi în vacanţă, care se adunau la oră fixă, pe plajă, în jurul platoului, în fiecare seară.

– Cât de liberă eşti tu pe contrasens?

– Eu sunt destul de conservatoare ca personaj, dar am învăţat destul de multe la emisiunea aceasta. Georgeta Ghinea e psihologul emisiunii – e un om extrem de interesant – de la care am avut numai de învăţat. Mai mult, am primit foarte multe lecţii de la copiii ăia care participă la emisiune. Cred că eram mult mai conservatoare în clipa în care am început emi­siunea Liber pe contrasens, dar puştii m-au relaxat între timp.

– Cum îi ajuţi prin această emisiune, sau îi ajuţi în vreun fel?

– Eu cred că emisiunea prinde bine deopotrivă adolescenţilor şi părinţilor. De altfel, în mod surprinzător, am constatat că la emisiune se uită atât tinerii cât şi părinţii lor. Iar aceasta e o realitate extrem de îmbucurătoare. Chiar şi colege de ale mele din televiziune îmi spun că s-au uitat la emisiunea mea şi au învăţat cum să comunice mai bine în familie. Mulţi părinţi nu ştiu cum să discute cu propriii copii şi ­constată de multe ori că de fapt aceştia sunt cu 20 de paşi înaintea lor. Atât timp cât părinţii nu ţin pasul cu ­tinerii, nu au cum să-i stăpânească.

– În afară de echipa emisiunii, mai există cineva care să îi susţină, sau la care pot veni şi să-şi prezinte problemele?

– Există un forum pe site unde pot vorbi, la diverse emisiuni noi am dat cĂteva numere verzi la care pot apela, au venit ONG-uri, şi-au prezentat programele şi intenţiile. Am discutat chiar cu Georgeta Ghinea că o asemenea emisiune ar trebui să aibă în spate un ONG care să preia problemele acestea şi să încerce să le rezolve. Am avut, de exemplu, chiar acum o săptămână, pe cineva de la Craiova – Asociaţia Tinerilor Români cu Iniţiativă – care are un program ce vizează copiii care au copii, adică se referă la puştoaice care rămân însărcinate. Este foarte grav că statul român la acest moment – dacă eşti norocoasă, fiindcă sunt doar trei centre maternale în ţară – ţine fetiţele mămici în centre pentru îngrijirea mamei şi a copilului doar şase luni după care, fetiţa de 14 ani, cu copilul în braţe, se trezeşte în stradă, aruncată la lup şi nu are nici o soluţie. Majoritatea nu se mai reintegrează în familie, familia le repudiază.

– Este presa românească în colaps intelectual? Eşti mulţumită ce fel de emisiuni de televiziune se fac?

– Despre presa scrisă nu emit păreri fiindcă o cunosc mai puţin, despre televiziuni însă trebuie să spun că nu sunt mulţumită. Înţeleg importul formatelor de afară, dar şi acolo se păstrează un pic de decenţă or, la noi, intrăm cu cizmele în via­ţa omului. Duc lipsa emi­­siunilor gen Vrei să fii miliardar, fiindcă aceste emisiuni se adresau întregii familii şi poate aveai şi ceva de învăţat, în rest avem doar nişte emi­siuni de tip demenţă, nu poţi să te uiţi la aşa ceva. Rămân însă la părerea că deşi televiziunile nu se înghesuie să promoveze în grilele lor de programe emisiuni adresate exclusiv tinerilor, acestea rămân o ţintă importantă, în condiţiile în care un astfel de format poate să-i ghideze, să-i informeze şi să-i educe spre subiecte care îi interesează în mod direct. Mai important decât atât, aceste emisiuni pot fi un demers în pregătirea şi creşterea unui public avizat şi fidel care în ultima vreme a cam dispărut, din păcate.

– Ce te vezi făcând peste ani?

– Tot televiziune, în mod clar, dar mă văd în spatele camerei. Poate cine ştie, într-un context televizual mai sănătos şi mai normal decât ce se întâmplă în acest moment în România.

foto Octavian Tibăr