- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Măriuca Mihăilescu: Liberă pe contrasens (în căutarea unui sens)

Măriuca ne trezea pe toţi foarte devreme. Fie ca eram invitaţi în studioul de la „Prima oră”, fie că eram doar telespectatori fideli. Zâmbind din spatele micului laptop, gesticula arătându-ne oja roşie de pe unghii şi anunţându-ne ştirile zilei. Am vrut să mă răzbun pentru acele dimineţi cu somn întrerupt şi străzi goale, în goana mea spre televiziune, când întotdeauna era „Liber pe contrasens”, şi i-am cerut… un interviu! lată-l!

Se spune că doar copiii si nebunii spun adevărul. Aş extinde un pic media de vârstă şi aş zice că şi adolescenţii fac acelaşi lucru. Nu poţi să-i manipu­lezi. Sunt spe­ciali, mai intere­sanţi decât generaţia mea, de exemplu, dar orientaţi spre cu totul şi cu totul alte lucruri. Şi au o altă mare calitate: sunt extrem de lucizi, dar încă nu sunt cinici.”

I De ce liber? Şi de ce pe contrasens? E un mod de viaţa sau o invenţie a producă­torului emisiunii?

I Cât de liber este astăzi un jurnalist? Mai ales unul de televiziune…

I Până de curând ai trezit telespectatorii de la TVR 1 cu Prima oră. A fost o expe­rienţă interesantă? O regreţi?

I Ce caută o jurnalistă din Iaşi la Bucureşti? O carieră sigură? Succesul? Fericirea?

I Cum te-ai adaptat la „tumultul” Capitalei? Cum sunt bucureştenii faţă de ieşeni?

I Ce aşteaptă de la viaţă o jurnalistă tânără în 2010?

I Unde te refugiezi când vrei să uiţi de serviciu şi de viaţa cotidiană?

I Ce va urma după… contrasens? Din nou în sensul normal sau o nouă emisiune non-conformistă?

I Ce întrebare ţi-a fost adresată cel mai des?

I Ce întrebare nu ţi-a fost adresată nicio­dată deşi ţi-ai fi dorit?

Nu îmi doresc ceva anume. Las lucrurile să se întâmple. Ultimul moment pe care l-am trăit cu bucurie şi care a venit fără să-l fi căutat a fost la Bruxelles: am ascultat ore în [ir muzică clasică la un col] de stradă, în plină noapte. Am sim]it că sunt şi că zâmbesc pe bune.”