Actorul Marius Stănescu este foarte atent la relaţia TATĂ-FIU nu doar pe scena, acolo unde îl interpretează pe celebrul personaj al lui Shakespeare, Hamlet, ci si în viaţa reală.
In viaţa de zi cu zi, Marius Stănescu este tatăl. Actorul are un fiu, Ştefan, de aproape sase ani, care calcă deja pe urmele „interogative” ale tatălui…
Chiar primii paşi pe care i-a făcut în viaţă Ştefan au constituit un mic moment dramatic. „Băiatul meu a început să meargă în picioare chiar de ziua lui onomastică, Sfântul Ştefan. Brusc, a luat-o la fugă prin casă. A fost incredibil! Fugea îngrijorător de repede şi era clar că urmează să cadă. Dar nu i-am spus să se oprească, pentru că era prima fugă din viaţa lui. A căzut în genunchi şi a simţit deodată o nouă senzaţie, dar nu ştia că e durere. Se uita şi ne întreba din priviri ce s-a întâmplat, dar nu m-am arătat afectat şi am început să râd. Ce s-a petrecut după? Ştefan a început să râdă şi el şi s-a ridicat.
Drept urmare, acum, asociază durerea cu râsul”, povesteşte Marius, iar efectul acestei întâmplări s-a văzut câţiva ani mai târziu când, jucându-se cu un copil de vârsta lui, Ştefan a renunţat la prietenia cu el, pentru că tovarăşul de joacă a căzut şi a început să plângă doar pentru că s-a julit la genunchi. „Totul contează, ca să intri cu ochii deschişi în viaţă. Dacă el vrea să se facă şofer de tractor, îl ajut să se facă şofer de tractor!”, afirmă actorul, care încearcă să-i vorbească deschis fiului său – evident, pe înţelesul lui – despre viaţă şi moarte. „Nu ai voie să minţi pe nimeni, cu atât mai mult propriul copil, chiar atunci când apar întrebări despre viaţă, despre moarte.”
Şi chiar despre teatru, un loc pe care Ştefan îl priveşte cu toată inocenţa lui. „L-am luat odată cu mine la repetiţii, la Hamletmachine (piesă jucată de Marius Stănescu la Teatrul Odeon), şi o colegă a început să se joace cu el. Când a chemat-o pe scenă, i-a zis lui Ştefan că o să lipsească un pic, dar până se întoarce ea, să se uite la repetiţii. S-a uitat Ştefan, atent la muzică, la lumini, dar la un moment dat am observat că a intrat în panică, aşa, uşor. Am văzut că se uita în jurul lui, pe jos. Apoi a dispărut şi a revenit după câteva clipe cu papucii colegei mele, pe care ea îi lăsase în culise.
Repeta desculţă, aşa era scena.El a văzut-o în picioarele goale şi i-a dus papucii să se încalţe. A intrat pe scenă şi i-a dus papucii”, îşi aduce aminte Marius Stănescu despre această scenă de umor tandru, având credinţa că lucrul cel mai important este să ne păstrăm integru eul nostru, cel căruia îi spunem copilul din noi. „Dacă l-ai deranjat pe ăla, nu-i bine. Copilul din noi e întotdeauna vulnerabil. Care este în fond atuul unui copil? Acela că se joacă, se bucură de viaţă. Copilul din mine arată probabil aşa cum arată băieţelul meu, Ştefan”, mai spune interpretul lui Hamlet.
Marius Stănescu alături de Răzvan Mazilu, în spectacolul „Dorian Gray”, in regia lui Dragos Galgotiu
