Méganul momentului

July 1st, 2009, Mugurel Margarit-Enescu

După ce în trecut i s-a reproşat design-ul avangardist, anul acesta i se reproşează formele mult prea cuminţi. Adevărul este că a treia variantă de Mégane arată mult mai bine în realitate decât în poze, iar Flacăra l-a testat pentru a vedea dacă se ridică la nivelul aşteptărilor. Iar aşteptările sunt mari. Maşina aceasta era în 2007 liderul clasei în România şi pe locul doi la importuri după fratele mai mic Clio. Tot atunci, se vindea în aproape 12.000 de unităţi. În 2008, la final de carieră cifrele s-au redus la aproximativ 6.000, dar Mégane s-a menţinut în top 10 (conform statisticilor APIA).

Anul 2009 nu este unul foarte bun pentru automobile, dar compacta franceză are rezervat un rol important în relansarea vânzărilor Renault în RomĂnia şi se bucură atât de reclamă, cât şi de atenţia media.

Modelul testat a fost Renault Mégane 1.5 dCi Dynamique care reprezintă un Mégane diesel în echiparea de mijloc. Deasupra acesteia nu se mai găseşte decât Privilège care îţi oferă un interior deschis la culoare. Din păcate, echiparea Privilège nu poate fi achiziţionată decât în combinaţie cu motorul diesel de 1,9 litri.

Motorul nostru a fost tot un diesel, dar unul mai mic, ce dezvoltă 105 CP.

Design-ul exterior este complet diferit faţă de generaţia precedentă. În timp ce unii constructori preferă evoluţiile de la un model la altul, este clar că Renault are altă părere. Noul Mégane, în varianta cu cinci portiere, este fluid, liniştit şi înclinat spre un aer conservator. Rămâne o maşină cu care să te distingi în mulţime, dar vom vedea şi cum va evolua competiţia în următorii 5-6 ani.

La interior, şoferul este întâmpinat de o poziţie de conducere care poate satisface pe oricine. Reglajul scaunului pe înălţime se face pe o plajă generoasă, suportul lateral este perfect, iar volanul se poate regla atât în înălţime cât şi în profunzime.

Accesul în maşină şi pornirea motorului se fac cu cardul în buzunar, iar acest amănunt, deşi nu mai e demult o exclusivitate, rămâne un factor de plăcere. La fel de plăcută este şi execuţia interiorului. Design-ul împrumută de la Laguna şi materialele folosite sunt de bună calitate. La fel şi îmbinările. Singurul reproş ce poate fi adus se leagă de spaţiile de depozitare şi de ergonomia acestora. Aici se putea mai bine şi mai mult.

Spaţiul pentru pasagerii din spate este unul comparabil cu cel al concurenţei şi nu surprinde cu nimic. În schimb, portbagajul este foarte bun cu cei 400 litri disponibili.

Indicatoarele de bord sunt o combinaţie reuşită între analogic şi digital cu accent pus pe viteza automobilului. Aceasta este redată cu cifre atât de mari încât nu mai există nici o şansă să scapi de gura celor care insistă să mergi mai încet… Comenzile din habitaclu sunt uşor de atins şi folosit, iar în spatele volanului se găseşte o telecomandă multifuncţională pentru instalaţia audio şi telefon. Meniurile sunt intuitive în ciuda faptului că la prima vedere radio-cd-ul cu mp3 e plin de butoane micuţe. Ajunge să spun că am reuşit să-mi conectez telefonul la instalaţia audio fără aportul manualului, ceea ce până acum nu mai reuşisem în alte automobile. În unele n-am reuşit nici cu manualul… Şi dacă tot a venit vorba de instalaţia audio Arkamys, merită menţionată calitatea bună, dar şi conectivitatea asigurată prin mufă aux, USB şi chiar Bluetooth (pentru muzica din telefon).

La drum, noul Mégane este o maşină plăcută care filtrează bine micile denivelări şi are totodată o ţinută suficient de fermă pentru abordarea virajelor în viteză. Direcţia, blamată de unii pentru lipsa de feedback, nu are cusur atunci când foloseşti maşina în regim normal şi chiar şi atunci când mai depăşeşti măsura în viraje. Pentru mai multă siguranţă puteţi opta însă pentru ESP disponibil la 252 de euro (fără TVA).

Motorul de doar 1,5 litri demonstrează cu uşurinţă cei 105 CP de care este capabil şi maşina reprezintă un pachet foarte bine echilibrat. Există forţă destulă pentru depăşiri şi vă puteţi desfăşura foarte lejer până spre 140 km/h. Mai departe de atât, ritmul creşterii în viteză este încetinit, dar maşina se plafonează abia la 190 km/h.

Prima sută de kilometri cu startul de pe loc se atinge în 10,9 secunde. Comportamentul motorului este tipic unui turbo-diesel de dimensiuni reduse: docil până în aproximativ 2.000 de ture (când intervine turbina) şi puternic după aceea. Necesită obişnuinţă pentru a evita bruscările, iar Renault ar fi putut să acorde o atenţie mai mare izolaţiei fonice. Zgomotul nu este foarte puternic, dar în zilele noastre se poate mai bine.

În varianta 1.5 dCi Dynamique, noul Mégane este o ofertă tentantă. La 15.500 de euro (cu TVA) primeşti o maşină bine realizată, frumoasă şi foarte bine echipată: geamuri electrice cu impuls, proiectoare de ceaţă, radio CD cu MP3, tetiere active, 8 airbaguri, senzori de lumină şi de ploaie, tempomat şi limitator de viteză, jante de 16 inch din aliaj, card „mâini libere“ etc. Colac peste pupăză, Mégane are 5 stele şi cel mai bun coeficient de siguranţă acordat de EuroNCAP până acum.

Dar îşi merită el statutul de vedetă şi poate redeveni liderul vânzărilor?

În mare măsură da. Are de partea lui preţul, design-ul, reţeaua de concesionari şi, foarte important, calitatea. Ce-i lipseşte? Ei bine, în România îi lipsesc motorizările moderne. Şi când spun asta mă refer în principal la motorul pe benzină TCe de 1,4 litri şi 130 CP. Cel mai probabil, acesta nu a intrat în gamă datorită preţurilor foarte mici practicate la noi, dar este păcat că nici măcar cei dispuşi să cheltuiască în plus nu se pot bucura de un motor de ultimă generaţie.