Memoriile unui Rolling Stones

Keith Richards nu este probabil un scriitor foarte bun, dar este, fără îndoială, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. Experienţa sa îndelungată de chitarist al formaţiei „Rolling Stones” i-a oferit mate­rial pentru a scrie, împreună cu James Fox, „VIAŢA”, o carte care nu este numai foarte interesantă, dar este si bestsellerul absolut al anului 2010.

Bun venit, aşadar, în viaţa formaţiei Rolling Stones. Pe parcursul a nu mai puţin de 550 de pagini, ai ocazia să nu mai fii un muritor de rând, ci să respiri alături de Keith Richards aerul marilor turnee şi al mega-concertelor, aerul insulelor paradisiace şi al reşedinţelor de lux şi ai ocazia să trăieşti o viaţă nebună-ne- bună, alături de sex-simboluri, droguri şi muzică.

Keith Richards, chitarist de geniu si, mai nou, scriitor.

Keith Richards s-a născut pe 18 decembrie 1943 într-un orăşel de lângă Londra. Copilăria sa reprezintă partea cea mai plictisitoare a romanului. Nimic nu se întâmpla în cenuşiul orăşel Dartford si nimic nu lăsa să se întrevadă o carieră de mare muzician. Familia lui Keith era mai degrabă săracă. Deşi Keith era şi a rămas foarte ataşat de mama sa, Doris, aceasta i-a omorât hamsterul şi pisica. Oricât de mamă mi-ar fi fost, eu personal n-aş mai fi vă- zut-o vreodată cu ochi buni. După ce a devenit celebru, Keith i-a cumpărat o casă. Oricum, nicidecum de familie bună, Keith a copilărit alături de copii care au devenit nimeni. Printre ei, însă, Mick Jagger. Nimic altceva de spus decât că băiatului îi plăcea să asculte muzică la radio şi pe bunicul său cântând la chitară. De-abia odată ce a început şcoala lucrurile au devenit mai interesante. Iar la şcoală nu mergea bine. Keith a fost dat afară dar primit, din feri­cire, la şcoala de artă. Deşi era vorba de artă plastică, mulţi dintre elevi erau pasionaţi de muzică. Keith învaţă să cânte la chitară. Termină liceul de artă şi se pune problema să-şi găsească de lucru. Keith s-a dus la un interviu la care a fost întrebat dacă, pe lângă desen, ştie să facă o cafea. A aruncat la coş mapa cu desene pe care o adusese şi a ieşit. Atunci şi-a dat seama că nu vrea să se ală­ture societăţii în termenii pe care îi impun ceilalţi. Si tot atunci s-a decis să devină muzician. Alături de Mick Jagger şi de alţi trei prieteni au întemeiat formaţia Rolling Stones. Nu au avut succes de la început şi reuşeau numai să cânte pe gratis sau pe foarte puţin în cluburi mici. Dar Keith cânta neîntrerupt la chi­tară. Zi şi noapte, ne spune el. Cu mult efort, Rolling Stones au înregistrat un prim disc. Dar marele succes nu a venit până în 1965.

în 1965, „Satisfaction” a adus formaţia „Rolling Stones” in atentia intregii lumi.

Rolling Stones interpretaula început numai melodii com­puse de alţii, dar în curând au început să-si compună propriile cântece. Keith Richards era de obicei cel care compunea melodia de bază, apoi Mick Jagger adăuga ver­suri. Richards ne spune că a visat practic Satisfaction. S-a trezit cu melodia în cap si a compus cântecul dimineaţa. În 1965, Satisfaction avea să propulseze formaţia Rolling Stones în atenţia publicului internaţional. Au urmat mega- concertele si restul este istorie.

Se spune despre LIFE că este o carte despre droguri si sex. Sunt, într-adevăr, foarte multe povestiri despre dro­guri. Keith Richards a devenit, la scurt timp după celebritate, un junky înveterat. Heroina era parte integrantă a vieţii sale. Ne spune că lua numai heroină si cocaină de cea mai bună calitate si poate de aceea nu-i făceau rău. Keith Richards ne spune că heroina îl făcea mai tenace si cu o pu­tere de concentrare mai mare. Îl ajuta să compună cântece si să fie prolific. Partea mai proastă era că, datorită obi­ceiului său, Keith Richards era continuu urmărit de poliţie, fiind arestat de câteva ori. Richards ne spune că, odată, a reperat în jurul casei sale poliţisti cu binocluri ascunsi în copaci.

Personal, LIFE nu mi s-a părut o carte despre sex. Richards povesteste despre câteva relaţii foarte serioase pe care le-a avut, de exemplu, cu mama primilor săi copii, Anita Pallenberg, sau cu soţia sa Patti si nu face nicidecum din povestirile sale literatură erotico-sexuală. Dar sexul este într-un fel inclus. Pe când Keith avea o relaţie foarte sta­bilă cu Anita Pallenberg, cu ocazia numeroaselor sale turnee intra în relaţii sexuale cu diverse fane. Ne spune toate acestea cu naturaleţe, ca si cum ar fi fost cât se poate de normale. Dar cred că asta înseamnă să fii rocker.

,Life”, supranumită si „Memoriile unui Rolling Stones”, conduce detaşat topul vânzărilor de carte de pe amazon.com.

Richards ne spune, de-a lungul unor lungi fragmente, că el este practic sufletul for­maţiei Rolling Stones, pe când Mick Jagger este numai un îngâmfat vocalist. Si Keith Richards este destul de convingător. Aduce ca exem­plu faptul că Mick Jagger a vrut să se lanseze într-o cari­eră solo, care nu i-a reusit. În acelasi timp, Richards ne spune că el si Jagger sunt ca doi fraţi. Se iubesc, dar trebuie să se certe uneori. Nu putem decât să-l credem, căci for­maţia încă există si este cele­bră după câteva decenii.

Keith Richards are aproape 70 de ani, dar ne spune că nu se gândeste să iasă la pensie. În finalul cărţii îl simţim însă mai linistit. Petrece mult timp cu familia sa, mai ales la casa din statul american Connecticut, unde are o bibliotecă imensă, în care îl vedem fotografiat în carte. Nu mai ia droguri dar, în schimb, este pasionat de liter­atură. Ca dovadă că scrie cărţi. Si-a scris deocamdată memo­riile, dar cred că putem deja spera la un roman. Cât despre LIFE, este o carte pe care o recomand cu căldură tuturor. De câte ori ai ocazia să citesti memoriile unui Rolling Stones?

Taguri: Almanah Flacara 2012 Tweet

Wednesday, August 24th, 2011 at 5:30 pm, ALMANAH FLACARA, RSS feed