- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Mihai Gâdea ia atitudine prin Antena 2

„Politicienilor cărora trebuie să li se dea peste bot, le vom da peste bot!”

Mihai Gâdea, omul care realizează Sinteza alei, alături de Ion Cristoiu, la Antena 3, este directorul noului post Antena 2 care îşi va face intrarea în scenă la începutul lunii martie a.c. Venit din Realitatea TVşi trecut prin Antena 1 şi Antena 3, la 30 de ani, Gâdea promite o televiziune altfel, dedicată totalmente talk-show-ului, un canal tv al cărui slogan va fi: la atitudine!, Spune tot! Noul post se vrea o voce care prezintă fragmente de viaţă reală dintr-o Românie mai puţin cunoscută.

„Televiziunile, din păcate, trăiesc într-o lume a lor. Cele de nişă sunt interesate doar de lumea care există între Casa Presei şi Palatul Parlamentului, cele generaliste au învăţat să facă un anume tip de divertisment care le iese, dar atât. Televiziunilor din România le lipseşte creativitatea, fantezia, le lipsesc, în egală măsură, standardele.”

50+1

Apelul celor cincizeci de intelectuali „anonimi” a prins lumea pe picior greşit. E clar că politicienii nu se aşteptau. Dar, primul lucru de remarcat, apelul e construc­tiv. Nu e, adică, îndreptat împotriva cuiva. Nu e anti-Tăriceanu. Ci e, doar, pro-Bă- sescu. Avea nevoie Băsescu de aşa ceva? Şi din partea cui? Tocmai din partea inte­lectualilor „de care el nici n-auzise”? Avea Băsescu nevoie de semnătura lui Căr- tărescu pe apel? Adevăru-i că lui Traian Băsescu i s-a rupt de intelectuali. El, chiar, nefiind unul dintre ei. Asta chiar dacă a absolvit o instituţie de învăţământ superior, aşa cum era clişeul pe vremuri. Mai mult, pot face securiştii parte din intelectualitate? Păi, eu, unul, nu cred. Nu cred, deoarece intelectualitatea presupune şi moralitate, nu numai informaţie. Că ai o diplomă, mda, asta nu presupune expres că înţelegi lu­crurile. Uneori, da, alteori, cam nu. Intelectualitatea presupune accesul la o lume a ideilor, dar şi a unei conduite. La lumea de curăţenii spirituale, la care visează, deopotrivă, geometrul dar şi filosoful. Poate politicianul mai puţin… Poate că politi­cianul visează numai la fondurile europene. Şi aici se aduce în discuţie şi calitatea şi structura clasei politice pe ansamblu. Faptul că apelul vine de la intelectuali vizează şi o nemulţumire a acestora faţă de clasa politică. în pofida faptului că a fost expri­mată mai direct ori mai voalat, ea există. E reală. Are şi de ce. Intelectualii au văzut, în bună măsură, lumea politică, totuşi, ca fiind o lume periculoasă. Lumea derapa­jelor. Clivajelor morale. Exceselor. După epoca de aur, precum şi după epocile PSD, intelectualul a luat distanţă şi meflenţă vizavi de posibila sa implicare în politică. Ati­tudine greşită, după gândul meu, căci nu poţi fi om complet fără să te implici în ce­tate. Aici asistăm la vini multiple. în primul rând, a fost o prosteală toată amânarea conflictelor după aderarea la UE. Na, că acum s-au deschis toate cutiile Pandorei! Doi: a fost o tâmpenie şi simularea reformei în justiţie. Acum, când, iacă, trebuie să o facem – sau, mă rog, să o continuăm pe bune, avem mari probleme în a urni căruţa în Pariament. Trei: să stăm să vedem de ce se bucură Băsescu de susţinerea in­telectualilor? Păi, ne spune chiar apelul: 1. a declarat război corupţiei – şi este dacă nu singurul, oricum, printre puţinii; 2. a cerut desecretizarea arhivelor Securităţii; 3. a acceptat să pronunţe condamnarea comunismului, într-un cadru public. Alăturarea lui Traian Băsescu de Monica Macovei nu va face altceva decât să-i proiecteze pe amândoi pe cai albi în vederile Uniunii Europene. Fără să vrea, fără să ştie şi, ce-i mai rău pentru ei, fără să o ia în calcul, politicienii români de tipul „frână” se condamnă la a o aşeza pe Monica Macovei pe un soclu aproape intangibil. Contestând-o, ei o ri­dică. O propun. O fac să devină un candidat redutabil. Mâine, Monica Macovei poate candida fără emoţii la oricare demnitate europeană sau chiar la Preşedinţia României. E văzută asemeni judecătoarei Silvia, personajul principal din LA PIOVRA. Are aura celei care luptă împotriva Mafiei şi netrebnicilor. Alăturată lui Băsescu, ea poate deveni, în curând, o alternativă la Cotroceni. Este „noua Mona Muscă”, în sondajele care privesc femei din politica românească. Pe de altă parte, Partidul Naţional Liberal e pândit şi el de o ameninţare tot mai reală: aceea de a fi perceput ca aliat al PSD, datorită unităţii de vederi „anti-Băsescu”. Pericol care ar putea să îl coste atât în son­daje cât şi la urne. Juxtapunerea PNL-ului lângă PSD are tot atâta firesc cât are, în medicină, anomalia „anus contra naturii”. Chiar şi faptul că ne îndreptăm tot mai ferm către un guvern minoritar PNL ar putea să îi coste zdravăn pe liberali. Erorile din această perioadă – şi excesele – vor marca destinul pe ani buni al tuturor forţelor po­litice angrenate în această desfăşurare. Acţiunea de dezbinare pe care o practică PSD, infiltrându-se între PNL şi PD, deşi pe termen scurt pare eficace, pe termen lung nu se va solda fără o notă de plată. Mai ales că PSD-ul îşi joacă o şansă vitală. Ne- realistă, dacă ne uităm pe numele de două parale propuse pentru „guvernul din um­bră”. Aici, PSD ar trebui să aibă grijă să nu fie „ultimul capitol”. în condiţiile în care nu reuşeşte deloc să-şi regăsească identitatea şi să-şi identifice un staff eficace. Cu aceiaşi oameni de paie în frunte, mă tem că electoratul nu va avea ochi pentru ei. Din toată tevatura, întărit va ieşi PD, poate mai mult decât Băsescu. Va lăsa imaginea, chiar dacă mai mult sau mai puţin falsă, a unui partid dinamic, anti-corupţie, clocoti­tor, chiar dacă şi acolo clientelismul politic mai dă, din când în când, în floare. ■