„De Revelion am fost cap de afiş în Târgu Mureş şi Luduş, după care am mai cântat în două restaurante în Cluj Napoca. Pe la 4 dimineaţa am terminat totul şi am fugit cu Ioana să mai petrecem puţinul timp rămas la… viitoarea soacră acasă. Ioana mea e din Cluj… aşa că am fost în vizită pe la mama ei, care ne-a aşteptat acasă cu mâncare caldă. “
– Mihai, de curând te-ai înscris la Facultatea de Fizică. Ce te-a îndemnat să faci această alegere?
– E o treabă mai veche. De prin liceu… Mi-am promis încă de pe atunci că voi face ceva în domeniu. Voiam să fiu om de ştiinţă, cercetător… Îmi plăcea matematica şi fizica. La mate fusesem olimpic. Îmi place acest domeniu. Nu mai e doar un hobby, o pasiune… e deja obsesie.
– Ce dorinţă ţi-ai pus la intrarea în noul an?
– Superstiţia spune că nu trebuie să spui la nimeni dorinţa din acea noapte. Mi-am dorit ce-mi doresc în fiecare an!
– Ai declarat că locul patru la Eurovision cu Tornero te-a făcut bogat. E adevărat? De unde au venit şi mai vin banii?
– Eurovision-ul m-a făcut bogat sufleteşte, m-a făcut un artist mult mai respectat şi mai iubit decât înainte. Banii, fireşte, au venit şi ei. Grosul a venit din străinătate, unde piesa Tornero a fost difuzată în aproape 29 de ţări pe radio şi tv.
– Se poate spune că eşti un muzician apreciat în ţări din Europa, şi mă gândesc la faptul că tot timpul primeşti invitaţii în străinătate, la diferite festivaluri şi jurii de specialitate. Ţi se pare că eşti mai apreciat la ei decât la noi? În ce ţări eşti foarte iubit de public?
– Tot în ţara ta eşti profet. E-adevărat, însă, că sunt ţări care, practic, m-au adoptat. Grecia, Malta, Cipru sau Suedia m-au invitat de nenumărate ori să cânt în concerte sau pe la emisiunile lor tv.
– Ce afaceri ai în acest moment, şi cum merg? Ştiu că îţi ajuţi foarte mult şi familia…
– Am o firmă de taxi, Mihai Taxi, în Constanţa, un salon de înfrumuseţare în Bucureşti şi un supermarket tot în Bucureşti. Părinţii mei nu mai trăiesc, însă fraţii mei au sprijinul meu ori de câte ori au nevoie.
– Ca om de afaceri, cum priveşti show-biz-ul de la noi, mă refer la veniturile cĂştigate, comparativ cu alte ţări din Europa?
– Artiştii de top în România pot câştiga foarte bine. Ceilalţi – mai puţin. Bineînţeles că nu se compară onorariul unui artist român cu cel al unui străin. Dacă un cântăreţ român ia la noi 1.500 de euro la un concert, în Grecia, Rusia, spre exemplu, ar lua cel puţin 30.000 dacă ar avea aceeaşi cotă.
– Fiindcă oamenii nu prea ştiu, spune-ne cu aproximaţie cam cât cîştigă o vedetă dintr-o apariţie televizată.
– În general nici un ban. Din cele aproximativ 100 de emisiuni tv, să zicem, care sunt în România, maximum 5 plătesc invitaţii. E un pic cam nedrept. Dar deja lucrurile încep să se îndrepte.
– De ce ai ales să locuieşti la Constanţa, şi nu în Capitală?
– Mi-am început cariera odată cu formaţia Valahia, în care am cântat timp de cinci ani. Colegii mei erau din Constanţa. Mi-am cumpărat apartament aici. M-am acomodat aici. Nu suport Bucureştiul cel aglomerat, tensionat, nervos!
– Cum merge firma ta de taxiuri care „invadează“ Constanţa, Mihai Taxi?
– Mă bucur că la capitolul taximetrie nu se simte criza financiară. Cine merge constant cu ?taxiul o va face indiferent că-i criză sau nu. Firma mea de taxi a ajuns un brand pe piaţa constăn?ţeană, într-un timp record. În vreme ce alte firme se fac cunoscute abia în 3-4 ani, Mihai Taxi s-a lansat cu mult tam-tam, astfel că avem 15.000–16.000 de clienţi lunar. E mai mult decât bine. În total sunt 74 de maşini.
– Spuneai mai demult că vrei să participi din nou la Eurovision. Te-ai înscris anul acesta în competiţie?
– Nu m-am mai înscris! Am tot dat sfoară în ţară că vreau o piesă super. Am primit 32 de melodii. Nici una n-a depăşit Tornero. Mă voi înscrie când voi avea o piesă cu care cred eu că aş putea câştiga concursul mare.
– Te-ar tenta să urmezi cursurile Conservatorului, aşa cum e acum la modă printre cântăreţi?
– Nici măcar o secundă. Nu te mai ajută la nimic. Eu am studiat pianul de la şapte ani, şi-mi ajunge. În plus, astăzi eticheta de conservatorist mai mult te trage în jos. Show-biz-ul s-a cam schimbat în rău! Trebuie să te adaptezi repede şi să fii în trend.
– Povesteşte-ne despre performanţa ta vocală în octave. O moşteneşti de la cineva?
– Aveam 18 ani. Eram la concursul Aurelian Andreescu în Bucureşti. Directorul festivalului, de altfel şi compozitor, mi-a testat ambitusul să vadă ce melodie ar trebui să cânt eu în concurs. Am mers împreună la un pian. La un moment dat, îl vedeam cum cască ochii… Mai apasă o clapă… eu i-o făceam cu vocea… el urca şi mai mult… încă o clapă… eu… mai sus cu vocea. Am mers până la maximumul meu vocal. Mi-a zis aşa, n-am să uit cât oi trăi: „Băiatule, ţine minte ce-ţi spun: tu eşti un fenomen vocal. Nu există în lume la ora asta, sau eu nu cunosc, un bărbat cu un asemenea ambitus vocal. Tu ştii că ai cinci octave şi o terţă?“ Eu am zis: Nu! Din acel moment… am fugit acasă şi mi-am „strofocat“ vocea ca să o dezvolt în sensul ăsta! Şi de-atunci… am luat… 81 de premii în ţară şi străinătate pentru această voce. Sunt un pic mândru şi mă fălesc cu asta. Vocea o moştenesc de la maică-mea. Cântam mereu prin casă şi făceam concurs cu ea… care ridica mai sus vocea.
– Cum te vezi peste câţiva ani, în plan profesional şi personal?
– Complet realizat. Sunt un tip care ştie ce vrea! Muncesc mult pentru ceea ce-mi doresc. Ambiţia e calitatea mea principală. E o calitate care la mine depăşeşte talentul în sine. Mă văd „mare“. Un artist iubit, apreciat şi respectat în toată lumea. Eventual, cu puţin noroc, o vedetă internaţională!
– Cum îţi petreci de obicei timpul liber?
– Odihnindu-mă! Stau în casă cu Ioana, cu cei doi motani şi cu… cărţile. Citesc tot felul de cărţi de ştiinţă. V-am zis… mă obsedează. Acum am ajuns la nişte compendii de chimie. E greu… dar mor de plăcere să le descifrez singur secretele.
– Ce locuri frumoase ţi-ar plăcea să vizitezi anul acesta?
– Mi-am propus să merg în vacanţă cu Ioana în Egipt şi la Paris. În rest, voi concerta şi o voi lua pe Ioana cu mine în Viena, America şi Beirut.
– Intenţionezi să te căsătoreşti curând cu Ioana?
– Nu ne-am făcut încă planuri. Relaţia noastră e aproape perfectă. Nu ne certăm deloc. Când mă voi căsători… veţi fi primii care află!
