Mike Phillips: „Romanul poliţist umple un vid moral”
March 8th, 2011, George Arion 4 comentarii Tweet„Ca editor, sunt interesat să public romane poliţiste care să ofere informaţii despre societatea din care provin, care să fie în acelaşi timp nişte ferestre spre lumea respectivă, dar şi nişte scrieri interesante şi amuzante. La mijloc se află şi o dorinţă – comună cu dorinţa colegilor şi partenerilor mei – de a oferi cititorului occidental mai multe resurse în încercarea lor de a înţelege cultura unor ţări precum România.”
Ce urmăreşte seria care îl are ca protagonist pe Sam Dean?
- Scopul seriei mele de romane cu Sam Dean l-am precizat, mai mult sau mai puţin, în răspunsurile anterioare. Am început prin explorarea mai multor aspecte ale societăţii britanice din punctul de vedere al unui imigrant. Am vrut să arăt cum se vedea lumea din perspectiva mea.
- Pentru un motiv sau altul, după câteva cărţi, lumea a început să pară mult mai mare şi mai complexă decât mi-am imaginat iniţial. Dar, de fiecare dată când revin la Sam Dean – revin la intenţia mea de bază, luând lucrurile de acolo de unde le-am lăsat în cartea anterioară.
Cum l-au primit cititorii pe acest erou?
-
Primul roman în care a apărut Sam Dean este „Blood Rights” (Dreptul sângelui), ecranizat de BBC şi transmis ca mini-serial în trei episoade, la ore de vârf. Am fost primul autor de culoare – în orice gen literar – care să fie adaptat pentru televizune de către BBC. Bazat pe acest fapt, aş spune că Sam Dean a fost bine primit. Fiecare dintre cărţile în care a apărut are drepturile de ecranizare vândute şi beneficiază de traduceri în mai multe limbi. Deci, în termeni comerciali, am putea spune că Sam este o poveste de succes. Problema a fost cu limitele în care acest succes a fost posibil. S-a întâmplat, de prea multe ori, ca, parcurgându-mi cărţile, cititorii care nu erau de culoare să îşi proiecteze prejudecăţile asupra personajului Sam, văzându-l ca pe un echivalent al poliţistului Chester Himes, care îi ia cu sine într-un tur brutal al mahalalelor de culoare, de exemplu. De asemenea, s-a întâmplat şi invers: pentru unii cititori, Sam a fost o dezamăgire pentru că nu a fost pe măsura prejudecăţilor lor. Sam era mult prea inteligent, mult prea bine înfipt în mediul său şi în politicile locale, pentru a fi tipul de om pe care şi-l imaginau a fi.
Ce explică această înflorire extraordinară a romanului poliţist pe plan mondial?
-
Nu cred că succesul internaţional al romanului poliţist este ieşit din comun. Dimpotrivă, mi se pare foarte logic ca lucrurile să se fi întâmplat aşa cum s-au întâmplat. În primul rând, trebuie să ţinem cont de faptul că poveştile poliţiste tind să fie coerente, uşor de înţeles şi inci- tante. Naraţiunea dă conturul unui mister pe care cititorul trebuie să-l rezolve prin urmărirea poveştii până la final. În acest mod, romanul poliţist îl atrage pe cititor într-un plăcut vârtej al uitării – o îndepărtare instantanee de grijile vieţii de zi cu zi. În al doilea rând, o mare parte a naraţiunii romanelor poliţiste are de-a face cu viaţa oamenilor obişnuiţi, care reprezintă o plajă largă a societăţii, în încercările lor zilnice de a-şi crea o nişă sigură pentru ei şi familiile lor în lumea în care trăiesc. Romanul poliţist prezintă, de asemenea, pasiunile ieşite din comun şi greşelile provocate de acestea, precum şi eforturile pe care oamenii trebuie să le facă pentru a se menţine de partea dreaptă a liniei de demarcaţie impusă de societate, pentru a se menţine de partea dreaptă a graniţei dintre siguranţă şi pericol. În al treilea rând, romanul poliţist creează aproape întotdeauna intrigi şi personaje care sunt uşor de recunoscut de către orice om obişnuit. De asemenea, policierul foloseşte voci, peisaje, medii fizice si sociale pe care oricine le poate recunoaşte. Într-un anume punct, indiferent de calitatea scriiturii şi natura intrigii, cititorul se va recunoaşte într-un aspect sau altul al cărţii.
Constat că aţi meditat îndelung asupra virtuţilor si servitutilor genului. Ar mai fi ceva?
- În al patrulea rând, aş spune că romanul poliţist oferă explicaţii instante pentru misterele de mică amploare care apar în cursul vieţii. Mulţi dintre noi trăim într-un peisaj care, literalmente, ne înnebuneşte. Ne ascundem în apartamentele şi casele noastre ca într-o peşteră, înconjuraţi de evenimente pe care nu numai că nu le putem controla, dar nici măcar nu le putem explica. Uneori, ni se pare că auzim împuşcături în miez de noapte, undeva, departe, iar răspunsul reflex este să ne întoarcem pe partea cealaltă, să ne îngropăm capul în pernă şi să adormim din nou. Cu toate acestea, misterul este ceva care ne deranjează, ceva greu de uitat. Undeva, în mintea noastră, suntem conştienţi că în jurul nostru se întâmplă o mulţime de lucruri despre care nu ştim nimic. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul evenimentelor curente – ştirile. Romanul poliţist ne oferă o legătură directă şi rapidă cu evenimentele neobişnuite şi brutale care se întâmplă în orice cartier şi în orice zonă, în ziua de azi. Dacă deschizi un ziar la întâmplare, eşti asaltat de ştiri despre crime, furturi, violenţă.
- Romanul poliţist oferă explicaţii pentru cele mai ciudate întâmplări şi ne ajută să restaurăm un simţ al controlului personal, dându-ne iluzia cunoaşterii despre această lume ascunsă, misterioasă şi periculoasă.
Frumos spus!
- În ultimul rând, romanul poliţist este parte a unei încercări de a umple un vid moral. În mod tradiţional, policierul a fost întotdeauna structurat în jurul a trei puncte: 1) – un atac asupra unui fel de ordine, 2) – perturbarea ordinii respective şi 3) – restaurarea ordinii sub bagheta unui detectiv. În societatea europeană şi americană de acum o sută de ani, ordinea publică era aproape indivizibilă de cea religioasă, dar, de atunci, s-au schimbat multe. Ordinea socială (a se citi o ordine organizată şi apărată de către stat) nu mai este susţinută în mod automat de moralitate şi religie. Religia nu mai poate fi sigură de rolul de unic arbitru moral al societăţilor noastre secularizate; în plus, chiar şi în societăţile în care factorul spiritual este în continuare important, funcţionarii Bisericii nu mai pot să îşi asigure rolul de arbitru moral. Cu toate acestea, romanul poliţist aduce o platformă accesibilă, unde moralitatea poate fi discutată, iar relaţia schimbătoare cu noţiunile de crimă şi justiţie pot fi explorate continuu. În acest tip de carte, ştim sigur că omorul şi furtul sunt greşite, că manipularea şi oprimarea unor persoane cere investigare şi judecată, că avem dreptul să testăm conceptul de justiţie în contrast cu simţul nostru personal al moralităţii. Ştim, de asemenea, că avem dreptul să definim natura nedreptăţilor în funcţie de efectele pe care le au asupra unor oameni la fel ca noi înşine.
Concurenţa e acerba – există un secret ca să te impui?
- Ce n-aş da să-l cunosc… Totuşi, pot ghici acest secret. Aş putea spune că este vorba de o măsură îndelungată de timp – cititorul trebuie cultivat îndelung prin menţinerea unui anume standard al literaturii prezentate. Un alt secret ar putea fi acela de a-i oferi cititorului un protagonist consistent, uşor de plăcut. Problema adevărată este cum să-i faci pe oameni să te citească – acest aspect având de-a face cu magia specifică marketing-ului, cu disponibilitatea scriitorului de a-şi vizita cititorii, de a-i întâlni faţă în faţă. Dacă oamenii simt că îţi pasă de ei, îţi vor cumpăra cartea. Simplu. Bineînţeles, avem de-a face cu multe pericole legate de prezentarea cărţii şi de reacţia în mass-media. Aceste aspecte pot fi controlate şi, din timp în timp, apare câte un autor care să aibă o poveste personală interesantă, sau care să fie, într-adevăr, charismatic. Dacă există un secret al succesului, mărturisesc faptul că nu-l cunosc.
Citeste urmatoarea pagina: 1 2
Publications (novels and stories)by Mike Phillips:
• The Name You Once Gave Me, HarperCollins, 2006
• A Shadow of Myself, HarperCollins, 2000
• The Dancing Face, HarperCollins, 1998
• An Image To Die For, HarperCollins, 1995
• Point of Darkness, Michael Joseph, 1994
• Boyz ‘n the ‘Hood, Pan, 1991
• Blood Rights, Michael Joseph, 1990
• Smell of The Coast (stories), Akira Press, 1987
http://www.bbc.co.uk/iplayer/episode/b011j8zb/In_for_the_Kill/
Crime writer Mike Phillips investigates the coming of age of black British crime fiction and asks why there is still a reluctance to see the black detective as hero.
MIKE PHILLIPS is author of several crime fiction books featuring black British journalist Sam Dean: Blood Rights (1989), The Late Candidate (1990), Point of Darkness (1994), and An Image to Die For (1995).
He was awarded the Crime Writers’ Association Silver Dagger in 1990.
Other novels include: Fast Road to Nowhere (1994, as Joe Canzius), The Dancing Face (1997), A Shadow of Myself (2000) and The Name You Once Gave Me (2006).
author Mike Phillips on his new book about Romania’s most notorious serial killer: Rimaru – The Butcher of Bucharest
http://www.profusion.org.uk/products/164-mike-phillips-interview-in-enfield-independent.aspx