A citit Hobbitul lui Tolkien de opt ori. A noua oară nu i l-a mai dat bibliotecara. Intrase la bănuieli. Că băiatul prea era fascinat de ideea de a stăpâni şi de a dirija forţele naturii. Dar, ca orice dragoste dintâi, nici aceasta nu a trecut odată cu anii. Mircea Sorin Pogorevici şi-a dorit întotdeauna să devină vrăjitor. Şi cum nu existau şcoli în domeniu, s-a resemnat cu o facultate de chimie industrială. între studenţii căreia şi-a întâlnit şi primul pacient. O colegă cu stări de rău, acute şi repetate, că întotdeauna o lua Salvarea. Până la intervenţia „vrăjitorului” nostru. Care a „văzut”, pur şi simplu, ceea ce nu ieşise la analizele de laborator. Fata era plină de giar- dia. A şi tratat-o, firesc şi sigur pe sine, ca şi când făcea asta de o viaţă. După16anide experienţă clinică, aproape că nu este boală căreia Mircea Pogorevici să nu-i fi stat în faţă. O măsoară atent, ca pe un duşman de temut, apoi, cum-necum, o alungă. Aşa s-a întâmplat, de pildă, cu un ditamai cancerul în fază invazivă. Ceea ce, pentru mulţi dintre noi, chiar seamănă cu o vrajă.
Intrebat despre capacitatea de a citi câmpurile energetice, Mircea Pogorevici susţine că a avut-o dintotdeauna. Doar că nu a fost conştient de ea. In 1990, pe fondul unor cursuri yoga, respectivele calităţi s-au accentuat, parcă anume spre a fi recunoscute: „Nu ştiam ce înseamnă aceste simţuri, am realizat prin comparaţie. Am observat, de pildă, că plantele, animalele şi oamenii au aure diferite. Am studiat fenomenul şi am preluat ceea ce cred eu că este bun din diverse domenii. în timp, mi-au folosit cărţile citite, experienţa alături de câţiva maeştri, dar, mai ales, reacţiile pacienţilor mei”. Chiar dacă a avut un cabinet, cândva, vindecătorul nostru s-a întors la moda veche conform căreia doctorul merge acasă la pacient. Nu cu trăsura, evident. Şi nici cu maşina personală. Că trebuie să fie liniştit, nu stresat de traficul din Capitală sau de chinurile parcării. E client fidel al taxi- metriştilor, aşa crede el că e bine: „Pacienţii se simt mai confortabil în casa lor, sunt mai relaxaţi, au un sentiment de siguranţă. Şi-apoi, pentru o jumătate de oră, cât durează un tratament, de ce să-i pun pe drumuri? Mai ales că nici eu nu am răbdarea de a sta zece ore ţintuit într-un cabinet!”
Am asistat la o consultaţie-tratament şi, dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se vede, am spune că acolo nu s-a întâmplat aproape nimic. Mircea Pogorevici îşi plimbă mâinile pe lângă pacient, închipuind un fel de contur al lui. Insistă în anumite puncte, asupra a ceva ce noi nu vedem. Apoi îşi scutură mâinile, şi le şterge de haine, ca şi când s-ar curăţa de o murdărie. Pentru noi, tot nevăzută. Pentru el, însă, foarte concretă. Respectiv energiile negative, încărcătura de boală a pacientului. Care, la rândul lui, simte nişte unde, un fel de energie, sub formă de furnicături, fierbinţeli, chiar arsuri. Mă rog, fiecare după caz. Nimic spectaculos, aşadar, la nivelul ochiului. Partea miraculoasă tine de alt nivel, se derulează în alt plan. Pe care, întâmplător şi deocamdată, noi nu-1 vedem. De unde şi greutatea de a crede în el. Lucru care nu-1 deranjează deloc pe vindecător: „Pacientul nu trebuie să creadă în ceea ce fac eu, dar e obligatoriu să mă asculte. Altfel, nu putem lucra împreună. în timp, se convinge de efecte şi depăşim această problemă minoră”.
„Pot vedea cât mai are de trăit un om, dar nu spun”
Pentru diagnostic, Mircea Pogorevici nu are nevoie de nici o analiză medicală. Stă de vorbă cu pacientul, îl descoase, de una, de alta, de când, cum… Prin calea aceea, energetică, vede în aura lui ca într-o carte deschisă. Nu-i trebuie mai mult de un minut ca să depisteze bolile şi afecţiunile cele mai ascunse. Pentru că folclorul energetic îl enervează, pur şi simplu, vorbeşte doar în termeni anatomici. Adică nu te ia cu nu ştiu ce deficit de energie, ci îti spune că ai cutare boală la ficat, inimă şi aşa mai departe. Apoi te linişteşte, că orice se poate rezolva, şi începe tratamentul. Cu un regim foarte drastic: „Trebuie respectat întocmai, timp de o lună, cât durează tratamentul. Asta nu se negociază. Regimul îmi oferă terenul pe care să lucrez, este un fel de detoxifiere, dacă vreţi. Pacientul are voie să mănânce doar cereale şi crudităţi, cu diferente de la un caz la altul. Fără alcool, cafea, tutun. La sete, un pahar de apă plată sau minerală. în rest, suc de rădăcinoase. O jumătate de litru de lichide pe zi este suficient. Eu nu sunt adeptul teoriei cu multe lichide, este doar o modă. Pe fondul acestei diete, lucrez în serii de 12 şedinţe, câte trei pe săptămână. Pentru o vindecare completă, sunt necesare minimum două serii, cu pauză de câteva săptămâni între ele. Apoi, pentru întreţinere, recomand două tratamente pe an, primăvara şi toamna”. în timpul şedinţelor, pacientul stă în picioare sau culcat şi trebuie să fie îmbrăcat în haine de bumbac, pentru că astfel se absoarbe mai bine energia. După şedinţă este obligatoriu un repaus de cel puţin un sfert de oră, la orizontală, fără televizor, copil sau căţel, „ca să se aşeze tratamentul”. O şedinţă costă în jur de 500 de mii de lei vechi.
Clavecinistii francezi si Iacii rearanjează câmpurile emoţionale si intelectuale ale omului
Mircea Pogorevici nu rămâne niciodată în „pană” de energie, încărcarea energetică e spontană. Pentru epuizare psihică, însă, are nevoie de „ajutoare”. Dintre ele, preferă muzica clasică. Mai exact, arta claveciniştilor francezi şi Bach: „Percep vraja sunetelor nu doar emoţional, ci şi văzând cum acţionează ele asupra oamenilor şi a mediului. Această muzică rearanjează câmpurile emoţionale şi intelectuale ale omului”.
„Imi merg bine toate”, spune vindecătorul, întrebat despre afecţiunile pe care le tratează. în peste 90% dintre cazuri, boala dispare ca şi când n-ar fi fost. „Rebuturile” ţin mai degrabă de abandonarea regimului sau de orgoliul oamenilor în fata unui fenomen greu de explicat. Una dintre cele mai mari sportive ale României, de pildă, nu a dus tratamentul până la capăt pentru că nu înţelegea de ce trebuie să mănânce doar grâu, orez şi rădăcinoase. De vreme ce are foarte mulţi pacienţi, de nici nu mai face fată, câte opt- zece pe zi, programaţi cu luni înainte, Mircea Pogorevici îşi permite luxul de-a avea boli „preferate”: ginecologice, glandulare, de sterilitate, guşă, noduli cancerigeni etc. Nu se bagă la cancere avansate sau cu multe chimioterapii, pentru că acolo nu e sigur de reuşită. în rest, poate trata aproape orice. Are şi capacităţi de previziune, dar, de regulă, se fereşte de ele: „Pot vedea şi cât mai are de trăit un om, dar n-o spun, nu vreau să influenţez pe nimeni. Am avut în tratament un copil cu handicap şi le-am zis părinţilor să mai facă unul. Copilul a murit în câteva luni. E mai bine să-mi protejez pacienţii, în legătură cu amănuntele de destin sunt foarte rezervat”. Deşi, uneori, chiar destinul unor oameni parcă se schimbă sub mâinile lui. Nu demult, a tratat o doamnă de 44 de ani, cu un fibrom uterin foarte mare. Trebuia să se opereze, dar ezita. După trei luni de „energie”, nu numai că s-a vindecat, dar a făcut şi un copil, la 45 de ani.
Simona Chiş a ajuns pe mâinile vindecătorului nostru la insistentele soţului ei. Care, culmea, nu credea nici in ruptul capului in astfel de terapii. Până când a trecut prin ele. Se simţea foarte rău, avea ficatul stenozat, colonul iritabil, balonările din ce in ce mai accentuate. Una dintre clientele domnului arhitect, ştiind toate acestea, dar mai ales rezervele lui fată de vindecători, i 1-a adus într-o zi, pur şi simplu, la birou, pe Mircea Pogorevici. Omul, cu bun simt, nu 1-a dat afară. Au stat de vorbă, au stabilit ce se dă şi ce se cere, ba chiar au bătut palma. Pentru arhitect s-a dovedit a fi o „afacere” foarte profitabilă. După două săptămâni de regim şi tratament s-a simţit alt om. Mai mult, şi-a refăcut analizele, la Spitalul Militar. Au ieşit „curate”, ca şi când cineva i-ar fi şters toate afecţiunile. Şi- atunci a convins-o şi pe Simona: „Eu făcusem o operaţie la genunchi, aveam ligamente slabe şi o întindere dureroasă. Apoi tasare de vertebre, la coloană, uter fibro- matos şi noduli la sâni. Mi le-a tratat pe toate, la pachet, ca să zic aşa. La prima şedinţă, am simţit că mi se ridică părul şi nişte furnicături în zona braţelor şi a mijlocului. Apoi, aceste senzaţii s-au estompat. Tot în primele zile, eram foarte frustrată din cauza regimului. Mă înfuriam din orice, eram depresivă. După nici o săptămână, însă, am început să mă simt foarte bine. Am simţit o eliberare interioară, ca şi când până atunci organele mele ar fi fost strânse într-o pungă şi ea s-a desfăcut, inima, ficatul şi toate celelalte devenind, dintr-o dată, libere. Eram plină de energie, dar foame mi-a fost tot timpul. Nu mai puteam să suport orezul şi grâul fierte, până şi mirosul lor mă deranja. Sucurile de legume, în schimb, îmi plăceau. Şi, oricum, ce mănânci contează mai puţin când vrei să te vindeci. După fiecare şedinţă trebuia să stau cu ochii închişi, mă simţeam ca ieşind dintr-o transă, aveam o stare de sfârşeală, dar de bine. O oră nu aveam voie să umblu cu apă, ca să nu se ducă energiile. Acum mă simt excelent, chiar a meritat efortul. Nu mă mai doare nici coloana, în condiţiile în care, înainte, mă rostogoleam ca să mă dau jos din pat”.
Vreme de câţiva ani, Mircea Pogorevici a predat cursuri de presopunctură şi aromoterapie la un centru de sănătate din Bucureşti. în virtutea acestei experienţe, ne recomandă să ne tratăm singuri afecţiunile uşoare, cu uleiuri aromatice:
pentru gripe, răceli, viroze – ulei de eucalipt pe cale internă, trei picături în puţină apă, de trei ori pe zi;
pentru insomnii şi depresii- ulei de lavandă, trei picături băute seara sau masaj;
„As fi în stare să mănânc doar păpădie, toată viata, numai să tiu sănătoasă ;i săi cresc copiii”
• pentru probleme sexuale (afrodiziace) – ulei de scorţişoară şi flori de portocal, vaporizat în vase de aromoterapie
Când ai 28 de ani şi un copil care de-abia a învăţat să-ţi spună „ma-ma”, un cancer de col uterin, în fază invazivă, ti se pare de-a dreptul un sadism al destinului. Aflată în această situaţie, Ana Paraschiv, director general la o publicaţie pentru românii din străinătate, a apelat la Mircea Pogorevici: „Eram dezamăgită de medicina clasică, am făcut zeci de analize, la tot atâtea spitale, am avut şi o intervenţie chirurgicală, care mi-a făcut şi mai rău. Cancerul a invadat şi celulele sănătoase, aveam dureri înfiorătoare în toată zona abdominală. Eram disperată. Domnul Pogorevici m-a consultat, calm şi delicat, mi-a spus că e bine, că putem repara. Nu-mi venea să cred, o spun, cu jenă, l-am suspectat că face teorii pe seama mea. Am început regimul şi tratamentul imediat. Şi tot imediat m-am simţit mai bine, plină de energie, optimistă, chiar. M-am vindecat, ba, mai mult, am mai făcut un copil. Nu ştiam cum să-i mulţumesc pentru că mi-a salvat viata. Şi dumnealui, cu o modestie copleşitoare, mi-a spus că mulţumirile sunt pentru Dumnezeu. Că El a vrut să trăiesc şi de aceea mi-a trimis pe cineva, să mă ajute. Bineînţeles că i-am rămas clientă fidelă. De cinci ani, repet tratamentul, pentru întreţinere, primăvara şi toamna. între noi chiar s-a creat o relaţie specială, mă sună, aşa, ca din întâmplare, ori de câte ori am o problemă. îi respect şi indicaţiile alimentare, mi-am făcut din asta un mod de viată. Nu mai mănânc carne, beau multe sucuri de legume. Când sunt în străinătate e ceva mai greu, dar mă descurc. După ce-am trecut prin asta, aş fi în stare să mănânc doar păpădie, toată viata, numai să fiu sănătoasă şi să-mi cresc copiii”.
