Monica Dascălu: „Sportul şi dragostea mă ţin în formă”

Dacă urmăriţi ele hmipână vineri Ştirile de la ora 17.00 de pe PROTV, rai se poate să nu o cunoaşteţipe Momea Dascăli i. Iar clacă rai, oştiţi măcar ele la PRO TV Internaţional fiindcă o întâl­niţi zi de zi la Ştirile de la ora 13.00 sau în emisiunea Week-end cu Moniea Dascălii. Nu se poate să o rataţi! Frumoasa ardeleancă e prezentă peste tot şi are în fiecare zi ceva de spus.

Pe pagina oficială a PRO TV, biografia Monicăi Dascălu e scurtă: s-a născut pe 30 martie 1978, la Târgu Mureş, a terminat Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială, la 19 ani a început să lucreze pen­tru PRO 7YTârgu Mureş, iar după o perioadă scurtă, a venit la PRO TV, în Bucureşti. Nu crede în zodii. Dincolo de aceste câteva rân­duri seci se află Monica Dascălu, femeia în carne şi oase, cu sentimente, gânduri şi un stil aparte care o fac să se distingă în multi­tudinea de prezentatori de ştiri ai PRO TVşi nu numai. Deşi prezintă o emisiune de ştiri hard – Ştirile de la ora 17.00 – informaţii despre o Românie în care se întâmplă lucruri greu de digerat pentru un om cu scaun la cap, poveşti terifiante sau în tot cazul triste, Monica Dascălu îndulceşte amarul ştirilor prin prezenţa şi felul său de a fi. „Ştirile de la ora 17.00 reflectă o realitate care există din păcate în România. Poţi regăsi în Ştirile de la ora 17.00 chiar şi un exemplu educa­tiv. Oamenii văd că se întâmplă ceva negativ în viaţa altora şi pot să înveţe să nu facă asta. Sau de multe ori se întâmplă ceva rău, o instituţie sau un poliţist nu ia atitudine faţă de un anumit lucru, prin intermediul ştirilor de la ora 17.00 autorităţile se sesizează. Se prinde criminalul, se închid hoţii. E jurnalul unei realităţi care există, nu putem să o dăm sub preş şi să spunem că nu există violenţă, copii ai străzii etc. Există!”, crede Monica Dascălu despre emisiunea informativă pe care o prezintă.

La PRO TV Bucureşti, Monica Dascălu a venit în aceaşi perioadă cu Elena Lasconi, Cristian Tabără sau Ioana Moldovan. „Am fost aşa o gaşcă de ardeleni care a venit atunci la Bucureşti şi s-a integrat foarte bine aici, nici nu am simţit diferenţa. Lumea spune că oamenii sunt într-un fel în Ardeal şi altfel aici. Persoanele pe care le-am întâlnit la Bucureşti am avut norocul să fie exact ca în Ardeal”, povesteşte Monica. „Suntem ca o familie acum. în general, mă înţeleg bine cu toată lumea, dar mai ales cu cei pe care îi întâlnesc în intervalul orarîn care lucrez. în speţă Amalia Enache, Raluca Arvat sau Andreea Esca. Faptul că suntem de atâţia ani aici înseamnă că suntem ca o familie”, declară Monica. în PRO TV Internaţional a intrat pe post de mai bine de doi ani, iar emi­siunea ei despre românii din Israel a făcut furori, în special în rândul românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării. Atât de mult a prins emisiunea, încât, pe pagina sa de site, Monica s-a trezit zilnic cu sute de mesaje călduroase, plus cereri repetate în căsătorie. „Era un domn, nu mai ştiu exact dacă era din Italia sau din Israel care-mi tri­mitea constant mesaje de genul: Monica, vrei să fii soţia mea? Am primit des mesaje că X sau Y ar dori să mă întâlnească sau că le place rochia mea etc. Alţii îmi trimiteau mesaje obiective, despre ce vedete ar vrea să vadă, vorbeau despre necazuri personale ş.a.m.d. Publicul român din afara graniţelor ţării e mult mai apropiat şi mult mai cald. Cât am stat în Israel anul trecut în noiembrie şi am făcut emisiunea, primeam frecvent flori. Oamenii voiau să mă atingă, erau înnebuniţi de tot ceea ce înseamnă România.” Week-end cu Monica Dascălu e aşadar o abordare cu tentă de divertisment. „Sunt extrem de norocoasă să fac atât ştiri, cât şi să dau o tentă socială, umană asupra realităţii prin interviurile şi informaţiile de la Pro TV Internaţional. Să prezint ceea ce se întâmplă frumos în lume acolo unde sunt români, care sunt festivalurile ori concertele, petreceri, lansările de carte în ţările unde există o comunitate românească”, susţine Monica.

O zi de muncă pentru Monica Dascălu începe la ora 11.00. Atunci ajunge în redacţie, şi se informează despre tot ceea ce se întâmplă în ziua respectivă. „Se sta­bilesc subiectele, se merge la machiaj, apoi urmează orele de pregătire de dinaintea jurnalului, cu o pauză de două ore, iar apoi jurnalul de ora 17.00 care-mi ocupă timpul până la ora 19.00. După aceea fac sport şi merg acasă.” Monica se menţine în formă prin alergat şi înot, nu trece o zi fără sport. Puţinul timp liber îl petrece alături de iubit sau cu prietenii.

„Nu mă atrage lumea mondenă. Nu mă consider vedetă, ci doar per­soană publică, iar din acest punct de vedere sunt uşor atipică, prefer ca timpul scurt pe care îl am la dis­poziţie să-l petrec liniştită cu prietenul meu.”

Nu o întrebaţi pe Monica despre per­soana dragă, care îi stă alături. Nu speraţi să vă spună amănunte din viaţa ei person­ală. Acestea sunt toate tabuuri pentru mass- media. Se va mulţumi să vă răspundă doar atât: „Pot să vă spun că sunt iubită şi iubesc. E cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui om. Persoana cu care sunt nu e o persoană publică şi nu doreşte sub nici o formă să intre în lumea mondenă. Cred că sunt cea mai norocoasă femeie din lumea asta. Ne e foarte bine aşa cum sun­tem. Avem mai mult decât şi-ar putea dori orice cuplu. Şi eu şi el. De ziua mea am fost într-o vacanţă cu nişte prieteni apropiaţi şi mergând pe străzi sau intrând în muzee, mă gândeam: Doamne, totul e prea frumos de câtva timp bun! Ştii, există legea compen­saţiei, dacă totul merge de foarte, foarte mult timp bine, te aştepţi apoi să se întâm­ple ceva. Sper să ne fie bine aşa!” Cu toate că nu-i place să dea definiţii sau să cata­logheze, Monica este de părere că „Dragoste adevărată e atunci când sădeşti şi primeşti. Primesc mai mult decât aş putea să îmi imaginez vreodată. Suntem două per­sonalităţi foarte puternice. El fiind avocat are exerciţiul discursului şi al argumentării foarte bine dezvoltate, eu, la fel, sunt o persoană foarte încăpăţânată atunci când cred că am dreptate. Dar, avem norocul să nu ne lovim decât foarte, foarte rar. Când mă supăr, dacă am argumente lupt. Dacă nu le am, stau, interiorizez, încerc să-mi rezolv cu mine însumi conflictul, după care îl expun când am argumente. Şi asta, în general, nu doar în ceea ce priveşte relaţia de cuplu. Nu sunt absurdă.”

Provenind dintr-o familie în care i-au fost inspirate valorile familiei şi ale tradiţiei, Monica Dascălu ştie să gătească încă din adolescenţă. „Ştiu să fac de la mămăliguţă sau tort ardelenesc la gulaş. Tot ceea ce vrei. Cea mai mare bucurie a mea e să aştept persoana dragă cu ceva bun pe masă. Mâncărurile mele preferate sunt salatele cu tot felul de combinaţii, supa de pui cu tăiţei de casă şi cu smântână şi pătrunjel, clătitele cu caramel, vanilie şi cio­colată. Nu-mi fac probleme cu silueta. Alergatul, înotul şi dragostea mă ţin în formă”, susţine mai în glumă, mai în serios, Monica Dascălu.

<

Dacă o întrebi ce film îi place se va feri să dea un nume motivând că nu face clasi­ficări deoarece în fiecare film, carte sau melodie încearcă să descopere lucruri interesante. Şi totuşi! Filmul care i-a plăcut foarte mult şi pe care l-a văzut de curând este science-fiction-ul Sunshine. „îmi plac SF-urile care ne aproprie mai tare de viitor, în care găseşti lucruri din trecut, din prezent, dar şi dintre cele proiectate în viitor.” Ascultă muzică pop, rock, de orice fel, dar o admiră pe Madonna, U2, Sting şi Celine Dion. „Madonna îmi place foarte mult şi mi se pare că întruneşte toate calităţile unui artist complet, abordează stiluri de muzică diferite. E artistul care nu are vârstă nici în ceea ce priveşte fizicul, nici în ceea ce priveşte talentul. îmi plac artiştii care rămân de-a lungul timpului.” în privinţa literaturii, prezentatoarea ştirilor de la ora 17.00 abor­dează toate domeniile: SF, religie, sociolo­gie, sănătate, psihologie. „Cu cât aria de domenii e mai largă, cu atât înţelegi mai bine ceea ce se întâmplă. Citesc cam ceea ce mă reprezintă, de exemplu Mircea Cărtărescu -îmi plac poeziile lui, volumul De ce iubim femeile, are abordări interesante. De asemenea, îmi mai plac Mircea Eliade, Gabriel Liiceanu şi Octavian Paler. Poeziile lui Paler sunt absolut superbe, iar la Liiceanu abordările sale obiective despre realitate mi se par geniale”, susţine Monica Dascălu.

Deşi nu este o victimă a bijuteriilor, Monica Dascălu poartă cu plăcere bijuteriile care au o anumită semnificaţie şi vin din partea cuiva drag. La capitolul vestimentar preferă vestimentaţia semnată Valentino, întrucât colecţia Valentino este caracterizată de feminitate şi eleganţă, sunt haine uşor de purtat, iar feminitatea o reprezintă. Monica adoră să se îmbrace în alb şi negru, uneori gri. „Eu sunt pentru stilul clasic şi încerc să găsesc în modă tendinţe în tot ceea ce mă reprezintă pe mine. Când mă îmbrac în roz mi se pare că e ceva ciudat, că lumea se uită la mine, că sar în evidenţă. Negrul şi albul sunt clasice şi nu ies în evidenţă. Din adolescenţă provin preferinţele mele vesti­mentare, din vremea când purtam discuţii interminabile cu mama mea, care îmi cumpăra haine roz, albastre, mov şi mie nu-mi plăceau. Am fost din această pers­pectivă o adolescentă atipică”, crede Monica. La capitolul parfumuri, Monica Dascălu are o întreagă colecţie. „De mică am fost obsedată de mirosuri. încercam să descopăr parfumul ideal, care să mă repre­zinte pe mine. în orice călătorie întreprind, oriunde merg şi văd un parfum nou, îl iau. Adesea, după ce l-am luat, îmi dau seama că nu mi se potriveşte. Asta e! Uite aşa am o colecţie întreagă de parfumuri. Ultimul par­fum pe care l-am achiziţionat, dar despre care cred că mă reprezintă, e Mont Blanc. Un parfum clasic care nu iese în evidenţă. Ador mirosurile parfumate, de primăvară- vară. Idealul meu la parfumuri este să se inventeze un parfum care să imite florile aproape perfect. îmi plac foarte mult florile de magnolie, de vanilie, sunt discrete şi foarte plăcute.” în materie de şofat, cu tot traficul din Bucureşti, Monica Dascălu nu ezită să vină la PRO TV cu maşina perso­nală, un Hiunday-coupe, de culoare neagră, „îmi place foarte mult să conduc, mă eliberează. Când sunt la volan mă simt liberă, conduc şi ascult muzică foarte tare. Am o maşină sport neagră, pentru oraş, dar când ies pe şoselele din afara Bucureştiului sunt adepta maşinilor sigure. La drum lung, eu şi prietenul meu folosim o maşină de teren. Siguranţa înainte de orice! însă, cinci- zece minute până la PRO TV e O.K. şi o maşină sport. Chiar dacă în traficul din Bucureşti e dificil, eu mă bucur de şofat.”