Se apropie o nouă  Olimpiadă. Emoţii pentru sportivii noştri,  pentru  românii  de  pretutindeni. După   36  de  ani  de  la  Jocurile Olimpice  de  la  Montreal, încă  ne  aducem aminte cu  bucurie de isprava Nadiei Comăneci, gimnasta care  a luat nota 10. Un prilej de remember cu marea noastră sportivă…

 

❙     Începe o nouă Olimpiadă. Cum vă implicaţi în acest eveniment?

– În primul rând, sunt  alături de fetele din lotul român de gimnastică şi am speranţe mari legate de evoluţia lor la Londra. Mi s-a cerut să particip la o serie de evenimente organizate în preajma Jocurilor  Olimpice, ceea ce mă bucură şi mă onorează, în acelaşi timp.  O să încerc să mă bucur de toată atmosfera acestui mare eveniment sportiv şi cultural şi să mă  implic  în funcţie  de cât îmi permite programul.

 

❙     În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal,  Nadia Comăneci rescria  istoria sportului mondial. Ce sentimente aveţi faţă  de acest moment, după 36 de ani?

– Pe moment nu am realizat ce am reuşit să obţin,  însă  cu  timpul a  devenit un  moment unic  nu  numai în viaţa  mea,  ci şi din  istoria gimnasticii mondiale. Am simţit că am realizat un  exerciţiu bun,  însă  acel 1 de  pe  tabela  de marcaj  l-am interpretat, iniţial,  drept o eroare tehnică. Peste puţine clipe mi-am dat seama  că mi-a fost acordată nota 10. M-am bucurat, deoarece acea notă „perfectă” a fost încununarea a ore lungi  de muncă şi un motiv  de mândrie  pentru familia  mea.  Mult  mai  târziu am reuşit  să mă bucur de rezultatele mele, primul mare   moment  fiind   revenirea  în  România, când mii de oameni ne aşteptau la aeroport…

 

❙     Spuneaţi într-un interviu că, înainte de Jocurile Olimpice din ’76, nu aveaţi mari speranţe, vă gândeaţi că o să aveţi o prestaţie modestă în competiţie. Cum a influenţat acea stare evoluţia dv. cu totul şi cu totul remarcabilă?

– Este normal pentru orice sportiv să aibă emoţii   înaintea unei   competiţii, însă efortul depus la antrenamente te determină să faci cel mai bun exerciţiu pe care îl poţi realiza.  Înainte  de  a  pleca  la  Olimpiadă ştiam  că  ne-am antrenat foarte bine, tot lotul era bine pregătit, speram să obţin  rezultate bune.  Nu  era vorba de prestaţie modestă, speram să urc pe podiumul  olimpic,   dar  nu  puteam să  ştiu  că  voi obţine  acele rezultate remarcabile. Îmi doream să fiu cea mai bună  Nadia posibilă!

 

❙     Spuneţi-ne, vă rog, câteva cuvinte despre această participare a României la Jocurile Olimpice. Ce şanse are ţara noastră faţă de celelalte ţări participante?

– Avem  şansa  noastră! Am  fost  recent  la Izvorani, unde  se  antrenează  fetele,  şi  am văzut că erau foarte motivate şi că îşi doresc  să facă o figură  bună.  Europenele au demonstrat că echipa  a crescut  foarte  mult  în valoare şi în acest   moment  putem  spera   să  urcăm  pe podium atât  la  individual cât  şi  pe  echipe. Desigur, Statele  Unite  sunt  o superputere în gimnastica  actuală, însă  lupta este  deschisă pentru medalii. Nu  trebuie să  uităm de  alte două ţări, Rusia,  care a fost foarte  aproape de noi la Europene, şi China, însă am încredere în fete că o să ne facă mândri că suntem români.

 

❙     Nu este nici un secret că performanţa este legată  de  strategie. Cât  de  mult influenţează politica educaţională calitatea pregătirii sportivilor români?

– Ar trebui promovat mai mult  sportul, în rândul tinerilor. O parte  dintre cei care practică un anumit sport,  pot deveni sportivi de performanţă şi pot reprezenta România la competiţiile naţionale şi internaţionale. În ceea ce priveşte gimnastica, din păcate,  la noi există doar  câteva sute de gimnaste, în timp ce în State există o bază de selecţie de câteva milioane de copii. De asemenea, trebuie susţinute cluburile şi şcolile sportive, astfel  încât  fiecare  oraş,  cel puţin, să aibă un loc în care copiii, tinerii,  adulţii să vină să practice sport  de plăcere.

 

 

❙     Ce ar trebui făcut ca gimnastica feminină românească să ajungă  acolo  unde a fost odată?

– Talent avem, antrenori avem, trebuie doar să  existe  o susţinere continuă, nu  numai din partea autorităţilor, ci şi  din  partea societăţii civile. Şi companiile pot să se implice  în sprijinirea  performanţei. De asemenea, este  nevoie de multă muncă, ambiţie şi perseverenţă pentru a urca pe cele mai înalte trepte ale podiumului.

❙     Generaţiile de  azi  fac  tot mai  puţină mişcare, e preferată alimentaţia de tip fast-food, oamenii stau mult în faţa computerelor. Ce-i de făcut?

–  Ar  trebui să  fie  promovată mai  mult adoptarea unui stil de viaţă sănătos care implică mişcare multă şi o alimentaţie cumpătată. Cred  că  este  importantă educaţia primită în familie şi la şcoală, de aceea atât părinţii, cât şi formatorii ar trebui să fie modele de comportament  pentru copiii lor şi să le insufle  principii sănătoase, de la vârste  fragede. Societatea  evoluează şi trebuie să găsim permanent acel echilibru  necesar  între  activităţile şi acţiunile care ne fac să avem un organism puternic şi sănătos şi, în aceeaşi  măsură, să utilizăm şi noile descoperiri tehnologice.

 

❙     Aţi lansat recent un program care îşi propune să contribuie la dezvoltarea fizică şi intelectuală a  copiilor, aveţi o  clinică unde se oferă consultanţă şi servicii medicale gratuite copiilor orfani şi celor din familii nevoiaşe, aveţi o fundaţie. Faceţi mai multe decât un ministru, românii au încredere în dv… V-aţi gândit vreodată că aţi putea realiza mai multe dacă aţi ocupa această funcţie?

– Fac ceea ce simt. Îmi doresc foarte mult să le ofer românilor proiecte care să îi ajute să se dezvolte, să  le insuflu principii sănătoase şi, mai  ales,  să-i  sprijin  în  creşterea copiilor  lor prin oferirea de programe sportive şi educaţionale  care  să  completeze educaţia primită  în şcoli şi grădiniţe. Nu  cred  că am  nevoie  de o funcţie  politică  pentru a ajuta oamenii, ci doar de dorinţa şi de înţelegerea nevoilor şi necesităţilor lor. Îi încurajez pe toţi să-şi sprijine, chiar şi cu puţin, pe cei care sunt într-o perioadă dificilă a vieţii lor, deoarece ajutorul o să se întoarcă înapoi  înzecit.

 

❙     După ce aţi pus capăt carierei sportive, aţi devenit poate  cel mai de seamă reprezentant al României pe întreg mapamondul. Care sunt  cele mai importante mesaje  pe care le transmiteţi lumii despre ţara în care v-aţi născut?

– România este  o  ţară  frumoasă, care  le oferă  străinilor ocazia  să  vadă   peisaje  unice care se schimbă odată cu tipurile de relief. De asemenea, românii sunt  un popor cald, latin şi foarte  primitor. Românii sunt  inteligenţi, existând   foarte   mulţi   români  care   studiază  şi lucrează în cadrul unor universităţi şi companii importante din America şi alte ţări. De asemenea,  artiştii  români sunt  recunoscuţi în  afară pentru talentul lor. Să nu mai vorbim de succesele sportivilor care ne reprezintă…

 

❙     Aţi participat la atâtea olimpiade, atât ca sportiv, cât şi în calitate de spectator. Cum au evoluat aceste evenimente de-a lungul timpului? Din punct  de vedere al performanţelor, din punct de vedere uman…

– Cred  că ştiinţa  a avut  un cuvânt de spus în ceea ce priveşte performanţa sportivilor, însă dintotdeauna talentul, ambiţia şi munca au fost ingredientele  principale  în  obţinerea  performanţei şi crearea  unei  cariere  durabile. De-a lungul anilor  s-au depăşit recorduri peste recorduri, s-au introdus noi sporturi şi publicul a  devenit din  ce în  ce mai  mare.  Cred  că  a rămas unul dintre evenimentele cele mai aşteptate pe tot globul  şi nu există persoană care nu găseşte  interes  în vreo disciplină sportivă.

 

❙     Şi o ultimă întrebare: sunteţi aşteptată cu nerăbdare la Londra, o staţie de metrou a împrumutat numele dv. Cu ce sentimente mergeţi la Jocurile Olimpice?

– Merg cu mari emoţii şi aşteptări în ceea ce priveşte evoluţia sportivilor români. Mă bucur că mă voi putea întâlni cu vechi prieteni şi voi simţi  pulsul evenimentului direct  de la sursă. Îmi doresc  foarte mult ca sportivii români să se întoarcă cu  multe   medalii şi  să-şi  reprezinte ţara  la maximumul potenţialului lor. Mă simt onorată pentru gestul  organizatorilor de a numi o staţie de metrou cu numele meu şi sunt sigură că va fi o ediţie memorabilă a Jocurilor Olimpice.

Taguri: nr. 6 / iunie 2012 Tweet

Monday, June 4th, 2012 at 11:36 pm, DOSAR, RSS feed