Oriunde v-aţi afla, dacă nu sunteţi în raza unui aparat de  aer  condiţionat,  cu siguranţă suferiţi  de  arşiţă, transpiraţi  abundent  şi vă  zborşiţi  în gând  sau  cu voce  tare  la ăia  – denumire  generică reprezentând guverne, companii multinaţionale, armate,  persoane fizice  sau  juridice, oameni  politici sau  cercetători – care au stricat vremea, de nu mai e ca pe timpuri, cu patru anotimpuri dulci, cu treceri  line de la iarnă  la primăvară, apoi la vară,  toamnă şi din nou iarnă.

S-a pierdut atât confortul, cât şi romantismul celor patru anotimpuri.  Dacă  societatea s-a  înrăit,  preţurile au sărit în  aer,  crizele de  tot  felul  ne  bântuie,  dacă viteza  de circulaţie  a informaţiei  a crescut exploziv, dacă nimic nu mai e ca pe vremuri, nici clima nu a rămas mai prejos: acum ne luptăm cu extremele! Ierni grele cu furtuni de zăpadă, primăveri scurte  şi presărate cu inundaţii, veri luuungi şi absolut secetoase, cât despre toamne,  nici pomeneală. Iar spectrul încălzirii globale, de care  unii totuşi  se îndoiesc, planează asupra  noastră zi de  zi, privind spre  termometrele ce nu prea vor să coboare  sub 30 de grade Celsius  de ceva vreme.

Încotro ne îndreptăm oare? Aşadar, am  încercat să aflăm cum  e pe la noi, de jos din lunca  nisipoasă a Dunării, până sus  la vârful Omu, şi ne-am mai  oprit  pe drum  şi la INMH… La ce concluzie am ajuns? Vă invităm  să citiţi.

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2012 Tweet

Monday, August 20th, 2012 at 9:04 am, DOSAR, RSS feed