Oriunde v-aţi afla, dacă nu sunteţi în raza unui aparat de aer condiţionat, cu siguranţă suferiţi de arşiţă, transpiraţi abundent şi vă zborşiţi în gând sau cu voce tare la ăia – denumire generică reprezentând guverne, companii multinaţionale, armate, persoane fizice sau juridice, oameni politici sau cercetători – care au stricat vremea, de nu mai e ca pe timpuri, cu patru anotimpuri dulci, cu treceri line de la iarnă la primăvară, apoi la vară, toamnă şi din nou iarnă.
S-a pierdut atât confortul, cât şi romantismul celor patru anotimpuri. Dacă societatea s-a înrăit, preţurile au sărit în aer, crizele de tot felul ne bântuie, dacă viteza de circulaţie a informaţiei a crescut exploziv, dacă nimic nu mai e ca pe vremuri, nici clima nu a rămas mai prejos: acum ne luptăm cu extremele! Ierni grele cu furtuni de zăpadă, primăveri scurte şi presărate cu inundaţii, veri luuungi şi absolut secetoase, cât despre toamne, nici pomeneală. Iar spectrul încălzirii globale, de care unii totuşi se îndoiesc, planează asupra noastră zi de zi, privind spre termometrele ce nu prea vor să coboare sub 30 de grade Celsius de ceva vreme.
Încotro ne îndreptăm oare? Aşadar, am încercat să aflăm cum e pe la noi, de jos din lunca nisipoasă a Dunării, până sus la vârful Omu, şi ne-am mai oprit pe drum şi la INMH… La ce concluzie am ajuns? Vă invităm să citiţi.