„Mai tare e cetatea în care cetăţenii se apără cu învăţătura, cu ştiinţa. Cartea este şi dânsa armă puternică. La lumina şi învăţătura cărţii se deşteaptă conştiinţa naţională, iară deşteptăciunea conştiinţei naţionale este singura cetate care n-o răpune duşmanul.”
Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia“ din Galaţi, a organizat „Noaptea în bibliotecă“ la deschiderea noii stagiuni a Salonului Literar „Axis Libri.
Sâmbătă, 6 octombrie, 2012. După câteva zile gri și reci, avem parte de o zi senină și însorită. Vara nu se poate decide să plece, toamna nu se poate hotărî să vină. Dimineaţa ne prinde pe drumul către Galaţi, unde scriitorul și publicistul George Arion este invitat să-și lanseze cartea Cele mai frumoase 100 de interviuri. Ne așteaptă Noaptea în bibliotecă și deschiderea noii stagiuni a Salonului Literar Axis Libri, manifestări cultural-artistice organizate de Biblioteca Judeţeană V.A. Urechia. Nu ne facem speranţe prea mari. Am participat la destule evenimente unde scriitorii sunt în același timp și spectatori. Ei pun întrebările și tot ei răspund, râd amar și visează la timpuri mai bune, eventual cu ceva cititori. Rămânem surprinși când parcăm în faţa bibliotecii gătite de sărbătoare. Curtea e plină de vizitatori pierduţi printre standurile cu cărţi. Adolescenţi, tineri, familii cu copii. Nu ne îmbătăm cu apă rece, gândindu-ne că probabil au nimerit acolo din pură întâmplare. Directorul bibliotecii, domnul Ilie Zanfir, ne iese în întâmpinare. Privește în jur cu mândrie, oprindu-se din când în când să stea de vorbă cu oamenii. Îi cunoaște pe toţi după nume. Observ cum fiecăruia în parte i se luminează faţa când îi dau bineţe. Se apleacă spre copii și le șoptește la ureche, indicându-le o carte, făcându-i să râdă în hohote. Pare un titirez plin de energie care împrăștie în jur o senzaţie aurie, probabil molipsitoare. Mă trezesc că zâmbesc fără motiv.
Intrăm în bibliotecă și privesc cu surprindere peste umăr când realizez că lumea ne urmează. Suntem invitaţi în sala de lectură Mihai Eminescu. Încăperea se umple treptat până la refuz. Oamenii se simt în largul lor, este clar că nu se află aici pentru prima oară. Parcă ar fi în vizită la casa bunicii, dornici să mai asculte povestiri pline de tâlc. Domnul Zanfir ia cuvântul, prezentându-i pe cei doi autori invitaţi: tecuceanul George Arion și gălăţeanul Grid Modorcea, care lansează volumul Pluta apărut la editura Axis Libri a Bibliotecii V.A. Urechia. Se discută despre Cele mai frumoase 100 de interviuri, cartea domnului Arion, care ne povestește că interviurile dintre coperte, doar o parte dintre cele 500 adunate de-a lungul timpului, au fost publicate în special în revista Flacăra, încă din 1974, precum și în O istorie a societăţii românești contemporane în interviuri, apărută la Editura Fundaţiei Premiile Flacăra. Cele 100 de dialoguri cu scriitori, artiști plastici, muzicieni, oameni de teatru, de știinţă și de afaceri, slujitori ai Bisericii, politicieni și jurnaliști conturează o imagine complexă, plină de dinamism și credibilă, a societăţii românești din ultimele decenii. Criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu afirma despre demersul jurnalistic al lui George Arion: „O lume în interviuri. Pleci urechea și o auzi vorbind. Cu talent și răbdare, cu acea fărâmă de eroism fără de care n-ar fi existat, în vechiul regim, și uneori nici în cel contemporan, literatură sau gazetărie adevărată, George Arion i-a transcris șoaptele și ţipetele, entuziasmele și disperările, lașităţile și curajul, ceea ce nu ţinea neapărat să spună și ceea ce nu putea să tacă. Pe scurt, istoria. În care reporterul intră odată cu lumea lui.”
Criticul și scriitorul gălăţean Theodor Parapiru, invitat de onoare și moderator al evenimentelor literare de la Galaţi, declară că volumul „ar trebui să reprezinte o lectură obligatorie pentru orice istoric cu pretenţii.” Mă impresionează recenzia pertinentă scrisă de bibliotecara Ioana Chicu. „Fin cunoscător al regulilor jurnalistice care guvernează interviul, George Arion reuşește să descopere aspecte mai puţin cunoscute ale interlocutorilor săi, abordarea sa fiind una atipică, el părând că îşi ia libertăţi de nepermis atunci când ai în faţa ta o personalitate din domeniul ştiinţific, politic sau cultural, dar această libertate provine tocmai dintr-o documentare minuţioasă asupra interlocutorului şi a domeniului în care acesta activează, el reuşind să speculeze orice informaţie pentru a dirija conversaţia într-o direcţie din care să reiasă răspunsuri surprinzătoare, dar şi, în egală măsură, căutate şi aşteptate; de cele mai multe ori, interviurile încep într-un mod surprinzător, aproape abrupt, excluzând formulele consacrate de început, atât de des utilizate în interviuri. Nu încep nici cu „stimată doamnă” ori „stimate domn profesor, inginer, academician”, lăsându-te pe tine, cititorul, aproape nedumerit, întrebându-te cum de şi-a permis aşa ceva. Toate aceste dialoguri configurează o istorie a societăţii româneşti atât înainte de 1990, cât şi după această dată, redând preocupările, aşteptările, dorinţele, realizările celor intervievaţi, ale celor care reprezintă nişte valori autentice ale lumii contemporane româneşti, iar George Arion este cel care intermediază acest proces, fiind un exemplu de gazetărie autentică.”
La finalul evenimentului invitaţii sunt anunţaţi că începe Ora cinefililor, unde vor intra în lumea filmelor poliţiste. Enigmele se explică în zori, 1987, în regia lui Aurel Miheleş și după un scenariu de George Arion, este un film realizat după romanul Atac în bibliotecă, de același George Arion, tradus de curând în limba engleză și publicat în Marea Britanie. Distribuţia: Florin Călinescu (Andrei Mladin), Matei Alexandru, Magda Catone, Aurel Cioranu. Detectiv fără voie este un film serial TV, în regia lui Silviu Jicman, după un scenariu de George Arion.
Ieșim în curte și suntem întâmpinaţi de un tablou incredibil: cupluri de adolescenţi îmbrăcaţi în costume de epocă valsează sub clar de lună pe Valurile Dunării. Încep să-mi doresc să mă ciupesc pentru a mă trezi din acest vis mult prea frumos pentru a fi adevărat. Mă întreb dacă nu cumva am nimerit într-o lume paralelă cu a noastră. Îl zăresc pe domnul Zanfir plimbându-se printre invitaţi și profit de ocazie pentru a-l încolţi între doi copaci iluminaţi feeric.
❙ Mi-aţi promis un interviu și la cât văd că sunteţi de ocupat, nu pot rata șansa asta nesperată. Vreau să-mi vorbiţi puţin despre instituţia pe care o conduceţi.
– Biblioteca Judeţeană V.A. Urechia a fost constituită prin Decret regal semnat de Carol I, rege al României. Fondatorul ei, Vasile Alexandrescu Urechia, academician, scriitor, istoric, pedagog, publicist, deputat și senator în forul legislativ al ţării timp de peste 34 de ani, a contribuit la înfiinţarea altor instituţii fundamentale pentru cultura română, cum ar fi Ateneul Român, Universitatea, Academia Română, Muzeul de Antichităţi și Teatrul Naţional. A fost primul român menţionat pentru candidatură la Premiul Nobel în 1901. Ei, și domnul Urechia a luat mult lăudabila hotărâre de a dărui oraşului Galaţi bogata sa bibliotecă de peste 6.000 de volume.
❙ Din câte știu, aveţi în patrimoniu piese și documente unice în România.
– Da, așa este. Printre cele mai valoroase piese de care dispunem se numără unele tipărituri din jurul anului 1600, cărţi româneşti vechi de uz bisericesc, cărţi străine cu informaţii despre Dacia şi teritoriile româneşti, manuscrise şi dedicaţii autografe ale unor personalităţi din ţară şi din străinătate, printre care patru laureaţi ai premiului Nobel, hărţi vechi, atlase, albume, ex-libris-uri, fotografii, cărţi poştale, periodice vechi, foi volante și stampe. Colecţia daco-romanică, adusă de V.A. Urechia la Galaţi, cea mai însemnată din România, conţine peste 320 de titluri, produse ale tiparului de până la 1700 şi peste 300 de titluri din producţia editorială a anilor 1701-1800. Colecţiile speciale ale Bibliotecii conservă incunabule și elzevire datând din faza incipientă a tiparului.
❙ Am observat că aţi format o adevărată familie la bibliotecă. Oamenii vin în număr mare și o fac cu drag. Atmosfera mi se pare aproape ireală. Părerea mea este că nucleul sunteţi dumneavoastră, totul pornește de la dragostea și dăruirea unui singur om.
Râde și ridică din umeri cu modestie.
– Nu, nici vorbă de așa ceva. Doar că am avut norocul să dau peste un colectiv profesionist. Am niște oameni extraordinari, fără ei n-aș putea realiza nimic. Ei sunt adevăratul nucleu. Eu nu sunt decât scânteia care aprinde focul.
❙ Organizaţi un salon literar săptămânal, aveţi o revistă culturală, o editură și chiar un târg de carte. Povestiţi-mi puţin despre toate aceste activităţi.
– Salonul literar Axis Libri îşi propune ca în fiecare zi de joi a săptămânii, la ora 17:00, să realizeze lansări de carte ale scriitorilor din Galaţi, din ţară şi din diaspora română, dezbateri literare, recitaluri de muzică şi poezie, expoziţii și minispectacole. Promovăm cartea, lectura, încercăm să punem în valoare potenţialul artistic din arealul Dunării de Jos. Revista Axis Libri s-a lansat în 2008, în luna noiembrie, și are deja opt apariţii în limba română şi alternativ, începând cu numărul doi, în franceză şi engleză. Sperăm să devină un punct de întâlnire al scriitoriilor consacraţi cu cei care îşi încearcă norocul în lumea literelor. Cultura română are nevoie de acest spirit. Târgul Naţional de Carte Axis Libri, realizat cu ajutorul celor mai importante instituţii ale administraţiei locale, face din sărbătoarea Ziua Dunării şi o sărbătoare a cărţii, atingând încă de la prima ediţie dimensiunea de Festival al Cărţii prin anvergura şi diversitatea activităţilor desfăşurate. Editura Axis Libri îşi propune să pună în valoare şi să susţină activitatea salonului literar şi al târgului de carte cu acelaşi nume.
❙ Cine este omul Ilie Zanfir?
– În primul rând, un pasionat al cărţii şi al culturii, un veşnic îndrăgostit de opera marelui nostru poet naţional Mihai Eminescu. Îmi place să fiu înconjurat de oameni competenţi şi iubitori de carte. Actualul context al activităţii mele profesionale îmi oferă oportunitatea de a fi şi mai aproape de oameni şi de a oferi comunităţii locale acces la servicii de bibliotecă de calitate. Cultura, în variatele ei forme de manifestare, a intrat mereu în aria preocupărilor mele, ceea ce a dus la o apropiere faţă de lumea scriitorilor şi artiştilor, în special a celor gălăţeni.
❙ Mai avem vreo șansă în ceea ce privește industria cărţii în România?
– Da! Sunt absolut convins de asta. Numai prin cultură ne putem renaște ca popor. Este singura șansă care ne-a mai rămas. Tinerii înţeleg asta, aţi văzut cât de mulţi vin la bibliotecă. Eu trag nădejde că generaţiile tinere vor redescoperi marea plăcere a cititului și dragostea pentru cultură.
❙ Ce vă propuneţi pe viitor?
– Veșnicia cuvântului și tăria adevărului. Urmând îndemnul lăsat de mentorul nostru: „Să fiţi apărătorii bibliotecii şi să reclamaţi conservarea şi înmulţirea ei”, demersurile noastre culturale s-au extins și pe plan internaţional, creându-se o platformă de interacţiune între diaspora culturală şi ştiinţifică română de peste hotare şi comunitatea de acest tip din România. În vederea promovării patrimoniului istoric şi cultural naţional am deschis cinci filiale în străinătate, la Cahul, Chişinău, Giurgiuleşti, Reni şi Ismail, toate dotate cu donaţii de carte din partea bibliotecii noastre.
❙ Ce doriţi să lăsaţi în urmă?
– Visul meu nu foarte secret este o bibliotecă metropolitană modernă, un templu al informaţiei şi al culturii pe măsura apetenţei de cultură din oraşul nostru. Această nouă bibliotecă ar pune la dispoziţie, pe lângă serviciile moderne cu care i-am obişnuit pe utilizatorii noştri, zone expoziţionale, o librărie, un anticariat, precum şi spaţii adecvate pentru scriitorii şi jurnaliştii gălăţeni în care aceştia să se poată întâlni în mod curent. În concluzie, un centru de cultură cu care gălăţenii să se poată mândri.