ambien makes me eat buy ambien online how to freebase ambien

ambien 40 weeks pregnant cheap ambien ambien drug conflicts

manisa soma vefa hastanesi buy soma online soma würfel günstig kaufen

how does 5mg valium feel buy valium online buy valium vietnam

how much ativan will get me high ativan lorazepam ativan prolonged use

what happens when you mix xanax and seroquel xanax alprazolam can u take xanax on empty stomach

tramadol 50mg dosage per day tramadol no prescription mixing concerta and tramadol

tramadol dosis comprimidos tramadol 50 mg what is tramadol is it addictive

taking xanax lexapro together buy xanax xanax migraine headaches

how long does it take for xanax to take full effect buy xanax no prescription can water flush out xanax

ZOOM

Veronica Guşă De Drăgan: O mână de fier într-o mănuşă de catifea

January 20th, 2008, com 4 comentarii

Palma de Mallorca, Bucureşti, Timişoara, Lugoj, Cluj, Milano… Iată locurile în care m-am întâlnit cu doamna Daniela Veronica Guşă De Drăgan. Am stat de vorbă ceasuri întregi. De fiecare dată i-am propus să-mi acorde un interviu. Nu acordase pĂnă atunci nici unul. Dar au trecut săptămâni şi luni de zile până când a acceptat să poarte cu mine un dialog destinat să vadă lumina tiparului. Un dialog dominat de discreţia, eleganţa şi bunul simţ care îi guvernează viaţa. Valori mult mai de preţ în ochii săi decât uriaşa avere pe care o administrează. Am fost deseori în preajma unor femei cu bani. Însă rareori am cunoscut un om ca doamna Daniela Veronica Guşă De Drăgan, capabilă să se poarte atât de firesc faţă de ceilalţi, indiferent ce loc ocupă în ierarhia socială.


– Stimată doamnă Daniela Veronica Guşă De Drăgan, din 2003 conduceţi, în calitate de Preşedinte Executiv, firmele Grupului ButanGas. Dar, pentru început, n-aş vrea să discutăm despre afaceri. Unde aţi văzut lumina zilei? Cum a fost copilăria dumneavoastră?

– M-am născut la Turda, în 1973. Am crescut într-o familie de militar, într-o atmosferă de ordine şi disciplină, în care se punea bază pe valori şi principii foarte clare. Am fost foarte ataşată de tatăl meu, petrecând mult timp alături de el. M-a ajutat să îmi formez personalitatea, caracterul, modul de gândire, m-a învăţat ce înseamnă voinţa, cum să iau decizii în viaţă şi să fiu independentă.

– La ce visaţi în tinereţe?

– N-am prea avut timp să visez.

– Mai aveţi şi alte studii în afara Facultăţii de Drept?

– În completarea studiilor juridice, muncind alături de soţul şi mentorul meu de la vârsta de 21 de ani, pot spune că am învăţat de la el cât aş fi invăţat în multe universităţi. Consider că procesul de instruire este unul permanent, îmi place să învăţ şi să aplic ceea ce învăţ în orice domeniu.

– Aveţi un destin spectaculos…

– Nu ştiu dacă se poate spune asta, dar sunt adepta credinţei că nu ne putem controla destinul. Având inspiraţia momentului, putem doar să facem cele mai bune alegeri pentru noi – în momentele în care acestea se impun.

– Şi totuşi, sunteţi de o formidabilă discreţie. De ce?

– Discreţia este una dintre calităţile omului de bun simţ. Nu am simţit niciodată nevoia să pun la vedere realizările sau insuccesele vieţii personale. O consider o pierdere de timp şi de energie. Nu mă consider extraordinar de discretă, ci normală.

– Cum l-aţi întâlnit pe domnul Josif Constantin Drăgan?

– Tatăl meu intrase în posesia unui manuscris ce aparţinea lui Josif Constantin Drăgan. Înainte de a muri, m-a rugat să fac în aşa fel încât acesta să ajungă la domnul profesor. Am solicitat o întrevedere care mi-a fost acceptată chiar în ziua în care se împlineau 40 de zile de la moartea tatălui meu. I-am înmânat manuscrisul, îndeplinind astfel dorinţa tatălui meu. M-a întrebat ce vreau în schimb şi i-am răspuns că nu vreau nimic. Surprins, mi-a spus că sunt prima persoană din viaţa lui care i-a oferit ceva fără să-i ceară nimic în schimb.

– Ce v-a determinat să vă căsătoriţi cu un om mult mai în vârstă decât dv? Aţi dorit să spulberaţi o prejudecată?

– Nu am văzut niciodată diferenţa de vârstă. M-a fascinat personalitatea lui, modul elegant de a se comporta şi m-a făcut să mă simt cea mai importantă femeie din viaţa lui.

– Să trecem acum la afaceri. Care au fost începuturile Grupului ButanGas?

– Începuturile grupului sunt strâns legate de persoana fondatorului său, Josif Constantin Drăgan, şi de viziunea sa de a găsi în Gazul Petrolier Lichefiat (GPL) o sursă de energie relativ nouă pentru perioada anilor ’40, cu un potenţial de creştere ridicat datorat mai ales costurilor reduse şi uşurinţei în folosire. Succesul obţinut în Italia începând cu anul 1948 l-a convins pe Josif Constantin Drăgan să facă investiţii şi în alte ţări din Europa şi nu numai. Astfel au luat naştere diverse societăţi, mai întâi în Grecia şi Maroc (1953), apoi în Germania (1955), societăţi care au constituit nucleul celui ce urma să devină, mai târziu, Grupul ButanGas – Drăgan.

– Şi astfel s-a ajuns la sloganul Ovunque andate, ButanGas trovate. Ce reprezintă astăzi ButanGas în piaţa în care activează?

– Astăzi, Grupul ButanGas – Drăgan este unul dintre liderii europeni în domeniul distribuţiei GPL-ului. Grupul ButanGas reprezintă un răspuns concret la noile provocări energetice şi ecologice cărora trebuie să le facă faţă toată lumea. Filosofia grupului ButanGas se bazează pe necesitatea de a furniza energie curată, nepoluantă, uşor de utilizat, total sigură, la preţuri accesibile care respectă în totalitate mediul înconjurător.

– Cum aţi preluat conducerea Grupului ButanGas?

– În urmă cu cinci ani Preşedintele Fondator, Josif Constantin Drăgan, mi-a încredinţat conducerea executivă a Grupului ButanGas. Cei treisprezece ani de când îmi este mentor şi profesor îmi dau forţa de a continua această misiune.

– Ce vă propuneţi pentru anii următori?

– Experienţa acumulată în decursul a 60 de ani de existenţă face ca ButanGas să îşi propună să devină, până în anul 2010, cel mai eficient şi mai ecologic distribuitor de GPL din Europa şi un investitor important în surse de energie alternativă.

– Ce alte domenii de activitate acoperă Grupul Drăgan?

– Grupul Drăgan deţine cea mai mare tipografie de ziar din ţară, un post de radio şi unul de televiziune, două ziare, o clinică medicală şi o galerie de artă. De asemenea, derulează activităţi de transport naval, are mai multe investiţii imobiliare în curs, iar prin Fundaţia Europeană Drăgan şi Fundaţia General Ştefan Guşă desfăşoară proiecte culturale şi acţiuni umanitare.

– În ultimii ani, familia Drăgan a fost atacată de mai multe ori în presă. N-aţi reacţionat în nici un fel. De ce?

– Consider că este o pierdere de timp să răspunzi la lucruri nefondate. Trebuie să ştii căror acţiuni e necesar să le acorzi prioritate.

– Păreţi fragilă şi timidă, sunteţi amabilă cu cei din jur. Nu aveţi deloc alura unui conducător dictatorial. Şi totuşi, dovediţi fermitate în hotărârile pe care le luaţi.

– O mână de fier într-o mănuşă de catifea. Când Josif Constantin Drăgan mi-a încredinţat conducerea Grupului ButanGas, mi-a dat totul: încredere, curaj, forţă, motivaţie şi, nu în ultimul rând, certitudinea continuităţii.

– Nu e o povară prea grea conducerea Grupului ButanGas?

– Este o responsabilitate pe care mi-am asumat-o, şi atâta timp cât cred în ceea ce fac, nimic nu este o povară.

– Mi-aţi spus că aţi învăţat multe de la profesorul Drăgan, care nu vă este doar soţ, ci şi mentor. Numiţi, vă rog, câteva dintre învăţămintele pe care vi le-a dat.

– Corectitudinea, răbdarea, legalitatea, echilibrul, luarea deciziilor, modul în care se stabilesc priorităţile în viaţă, nevoia de viziune în afaceri şi, nu în ultimul rând, m-a învăţat că este extrem de important să cred întotdeauna în ceea ce fac.

– Dispariţia prematură a generalului Guşă, care s-a opus chemării trupelor sovietice în Decembrie ’89 rămâne, în continuare, neelucidată. În cartea pe care i-aţi dedicat-o nu consemnaţi acest lucru. E un sâmbure de adevăr în povestea iradierii sale?

– Da. Pot spune cu certitudine că moartea generalului Guşă nu a venit de la Dumnezeu, ci de la oameni.

– Cine vă sunt colaboratorii cei mai apropiaţi? E adevărat că unii dintre ei au activat în armată?

– Îmi place să colaborez cu oameni de valoare, devotaţi şi competenţi. Oamenii cei mai apropiaţi sunt oameni în care cred, sunt oameni care au lucrat mulţi ani în organizaţie, oameni cu care am clădit, oameni cu care am pornit pe drumul pe care mi l-am asumat. Cred că majoritatea bărbaţilor cu care lucrez au făcut armata, deci, putem spune că fiecare a activat ca militar.

– Ce veţi continua din ce a construit domnul Drăgan şi ce nu?

– Totul va continua: toate ideile, toate proiectele vor fi realizate. Este o obligaţie asumată.

– Vă implicaţi în acţiuni cu scop umanitar?

– Da. Prin Fundaţia Europeană Drăgan, Fundaţia General Ştefan Guşă şi ButanGas am dezvoltat o serie de proiecte cu scop umanitar, iar responsabilitatea socială este un domeniu care ne preocupă.

– Cum vi se pare mediul de afaceri din România?

– După lovitura de stat din ’89 s-au creat oportunităţi de afaceri, dar moralitatea şi corectitudinea în business lasă de dorit.

– Politica vă pasionează?

– Nu mă pasionează.

– Puneţi mult preţ pe familie. Sunteţi o mamă extrem de iubitoare. Cei trei copii pe care îi aveţi se bucură de o atenţie deosebită. Cum îi pregătiţi pentru viitor? Ce speraţi să devină?

– Consider că educaţia lor este cea mai mare investiţie. Sper să devină nişte oameni cu principii sănătoase şi vreau ca fiecare dintre ei să-şi urmeze vocaţia.

– Sunteţi o femeie enigmatică sau doar aşa mi se pare mie?

– Poate că da, poate că nu…

– Aţi străbătut întreaga lume. Aveţi nostalgia locurilor unde aţi copilărit?

– Da, am nostalgia locurilor copilăriei mele.

– Unde vă place să staţi cel mai mult?

– Călătoresc foarte des şi pentru perioade lungi de timp, dar cel mai mult îmi place în România.

– Cine vă cunoaşte cel mai bine?

– Eu mă cunosc cel mai bine.

– Cum vă relaxaţi? Aveţi vreun hobby?

– Mă relaxează momentele în care stau cu familia mea, iar pasiunile mele sunt filatelia, muzica, fotografia, scrisul şi numismatica.

– Aveţi prieteni? Sau bogăţia vă însingurează?

– Am puţini prieteni. Dar asta n-are legătură cu bogăţia.

– Sunteţi vegetariană?

– Da. Îmi place să mănânc sănătos.

– Ce vă întăreşte în momentele grele?

– Încrederea în forţele proprii, că pot să fac faţă oricărui obstacol, că pot să trec mai departe. Din orice eveniment neplăcut pe care l-am trăit am avut de învăţat.

– Ce întâmplare v-a marcat cel mai mult?

– Moartea tatălui meu, cu care am stat până în ultima clipă. A fost o lecţie importantă. A trebuit să văd cum se moare şi a trebuit să învăţ cum să trăiesc.

foto arhiva Daniela Veronica Guşă De Drăgan


Taguri:

Comentarii

  1. Stefan says:

    O femeie puternica si cu care nu pot sa nu fiu de acord. Imi place foarte mult atitudinea in fata barfelor din ziare. Cat despre parerile altora ce sa mai spun? Nu poti intelege ceea ce nu ai trait. Fruntea sus stimata Doamna. Acesta e drumul cel bun.

  2. Mircea says:

    Interesant interviul. Totusi, nu cred ca sunt cele mai bune solutii, in unele cazuri. Faptul ca nu se raspunde la articolele din presa, nu este tocmai bun. De acord, Iosif Constantin Dragan, a avut o viata tumultoasa, intr-o epoca istorica agitata. Sunt multe probleme in biografia lui ramase incerte. Tacerea in fata presei, parea o solutie. Dar doamna Dragan, nu are astfel de probleme. De ce ar conduce firma ca pe o fortareata, cu fosti militari sau barbati care au facut armata, cu taceri ce pot fi interpretate ca acceptare a vinovatiei? De altfel, si Dzerjinski isi sfatuia elevii sa nu raspunda la “atacuri”-le presei. Macar o data pe an, trebuie organizata o conferinta de presa, cu masa, bal, antren… Si la inceput, dat un comunicat oficial al firmei. Care sa cuprinda si raspunsurile pentru intrebarile spinoase ridicate de presa, de-a lungul anului.
    Nu cunosc aspectele legale ale particulei nobiliare “de”. Poate fi corecta -juridic-. Dar miroase a parvenitism. In epocile in care Dragan era activ si construia, semna simplu :”ICDragan”. (Iar particula se lega de localitatea sau regiunea in care nobilul isi avea mosia. Nu de nume personal.)
    In rest, toate bune, daca doamna Dragan nu ar uita ca intelectualii din Romania sunt foarte prost platiti si nu au acces la tipar din cauza barierei economice. O activitate de sponsorizare sistematica a cartilor (in special de istorie) nu ar strica. Nici ca imagine, nici ca activitate personala…Mai ales daca se apleaca asupra autorilor neacceptati de oficiali…
    “Sarbatori fericite!”

  3. Buna ziua.Multa sanatate ,fericire si Dumnezeu sa va aiba in paza.Datorita situatiei grele cu carte ne confruntam,am fost nevoita sa apelez la buna vointa dvoastra,Ma numesc Strimbu Liliana sunt din Copsa Mica ,str Laborator ,Bloc 26 apt 6,jud Sibiu. Sunt o mama de 53 ani ,pensionata pe caz de boala [Cardiopatie ischemica ,hipertensiune arteriala,operata la coloana,osteoporoza,fractura dubla la piciorul stang ].In anul 2001am luat spre crestere 4 frati bonlavi cu tbc .anemici,plini de mizerie din cauza mamei lor care-i abandonase,si i-a lasat singuri.Pe atunci aveau varste cuprinse intre 8luni,3ani,6ani si 9ani.Acesti copii erau foarte bonlavi dar cu ajutorul lui Dumnezeu au fost salvati la timp.Cei mici din aceasta cauza ,si acum la ora actuala sufera ..Am fost cu cei mici la multe spitale si in 2009le-a depistat boala de care sufera si acum din cauza neglijentei mamei lor,de care nu i-a pasat de acesti copii nevinovati.Cei mici nu cresc,nu se dezvola
    sunt slabi.Au diagnosticul -Deficit statural sever prin deficit deGH,Hipotofie ponderala,Anemie carentiala Hipoconadism ,SDR Hiperkinetic.Ei fac un trat foarte scump [4500 lei lunar].Ptr acest trat ei au nevoe de o alimentatie foarte buna si de un regim de viata special.De la stat primes [126 lei aloc de stat ,184 lei plas ptr 2 copii si pensia mea de boala de 364 lei.] Acum ca toti 4 incep scoala avem nevoe de alimente,imbracaminte ptr ei ,incaltaminte si rechizite .Din acest motiv am indraznit sa apelam la bunavointa unor oameni cu suflet mare ,ptr a va ruga daca puteti sa ne ajutati cu cat puteti ptr a trimite copiii la scoala.Va rog din toata inima sa ne ajutati ptr a putea sa mergem mai departe .Eu fac tot posibilul ca acesti copii sa aiba o viata buna si fac eforturi supraomenesti ca sa aiba conditii de viata bune.Stam intr-o camera de 30 metri fara baie,fara gaz [ni l-a taiat ]fara caldura ,dar mergem mai departe .Imi este frica ca din cauza
    necazurilor sa nu mai ajung sa-mi vad copiii mari .Ma rog la Bunul Dumnezeu sa-mi dea putere sa merg mai departe si sa gasesc o persoana care sa ne ajute sa depasim aceste probleme mari cu care ne confruntam .In speranta ca veti primi acest mesaj care este scris cu lacrimi in ochi de o mama cu o mare greutate pe umeri si-mi veti da un raspuns favorabil..Va las un nr de cont RO82CECEC001946250353311 si un nr de tel 0746494199.Va multumesc .Cu stima si profund respect Strimbu Liliana si cei 4 copii .Loredana,Simona,Stefan si Sebastian

  4. Andreea says:

    interesant .consideri?

Comenteaza