Informatorii au fost aproape tot timpul blamaţi indiferent de mediul în care au trăit. De cele mai multe ori, numele lor a fost ţinut secret de câte un anchetator zelos. Cu toate acestea, există cazuri celebre în care şefi ai mafiei au acceptat ingrata poziţie de „ajutor” al anchetatorilor. De la exemple cunoscute precum cel al lui „don Tomaso Buscheta”, groparul mafioţilor sicilieni de la mijlocul anilor ’80, şi până la infractorii mai cunoscuţi din România nu este decât un pas.
Casele conspirative şi zecile de poliţişti care se ocupă de un informator aflat în programul de protecţie a martorilor sunt subiecte de filme sau file din dosarele întocmite de anchetatorii din alte ţări. în România lucrurile se mişcă mult mai greu.
In afară de o casă galbenă, care sare în ochi oricui se plimbă cu maşina în jurul Academiei de Poliţie, „colaboraţioniştii” autohtoni nu prea au unde să fie ascunşi. Actele normative care reglementează drepturile martorilor sub acoperire sunt o utopie.
Posibilităţile de translocare a unei familii în România sunt extrem de mici, iar fondurile poliţiei pentru astfel de situaţii sunt aproape inexistente. In aceste condiţii, oamenii legii se descurcă aşa cum pot. în cele mai multe cazuri, tehnica „închisului de ochi” este cea mai adecvată pentru a transforma un glorios infractor în umil „informator”.
Majoritatea liderilor lumii interlope din România au fost suspectaţi de anumite legături cu poliţia, serviciile secrete sau procuratura.
Emblematic pentru informatorii din cele patru zări este cetăţeanul Titişor Ion. începuturile carierei sale de „colaborator” se regăsesc într-o încheiere de şedinţă a Tribunalului Bucureşti de la finele anilor ’80. Atunci, personajul care avea să fie cunoscut sub numele de Fane Spoitoru fusese transformat peste noapte din inculpat în martor, un martor al acuzării; „declaraţiile inculpatului sunt infirmate de declaraţiile martorului Titişor Ion”, se spune în respectivul document care atestă faptul că Spoitoru îi înfierase pe foştii complici, spre deliciul anchetatorilor.
Peste ani şi ani, legăturile „fiorosului” lider al lumii interlope cu organele de anchetă se pare că au continuat. Aşa se face că Nuţu Cămătaru a arătat de mai multe ori cu degetul spre Fane Spoitoru când a vrut să îl indice pe cel care l-a turnat: „Spoitoru este un turnător. în puşcărie dădea informaţii la SIPA”, a declarat, de mai multe ori, răspicat, fostul lider al familiei care a dominat Bucureştiul din 2000 până în 2004.
Declaraţiile sale par să aibă noimă, mai ales că în momentul în care autorităţile habar nu aveau cum să îl aresteze pe Miron Cozma (fost coleg de celulă şi fin al lui Titişor) s-a folosit o poveste susţinută doar de declaraţiile naşului Spoitoru.
In decembrie 2004, Cozma fusese eliberat prin celebrul decret de graţiere al lui Ion lliescu. Preşedintele de atunci revocase decretul, dar pentru reţinerea lui Cozma era nevoie de un mandat. Cineva a inventat atunci o poveste cu o recuperare pe care fostul lider al minerilor a pus-o la cale împreună cu Nuţu Cămătaru din celula sa de la Rahova pe care o împărţea cu Ion Titişor. Singurul audiat în acest caz – Ion Titişor.
Sandu şi Marian llie, cunoscuţi ca fraţii Gemeni, au terorizat şi dominat o bună bucată de vreme lumea interlopă din Bucureşti. De la trafic de stupefiante până la taxe de protecţie şi furturi mărunte, toate infracţiunile au purtat într-o anumită perioadă girul celor doi fraţi.
Cu toate că erau respectaţi peste tot în lumea interlopă, cele două personaje au avut tot timpul un stigmat destul de greu de dus – acela de informatori.
Implicaţi în celebrul dosar Portbagajul, năşiţi de unul dintre cei mai feroce mafioţi ruşi, luri Radulov, fraţii Gemeni au dominat lumea interlopă bucureşteană vreme de mai mulţi ani. Principali suspecţi ai unor asasinate la comandă, cei doi au scăpat de fiecare dată pentru că au avut o relaţie acolo unde trebuia. Deşi atât Sandu, cât şi Marian, susţineau că relaţiile lor erau plătite cu bani, gurile rele lăsau de înţeles că informaţiile ar fi fost cele care i-ar fi determinat pe poliţişti să fie indulgenţi cu cei doi mafioţi.
Pe rând, nişte infractori kurzi, Mihai Bucurenciu, luri Radulov, Ahmet Mmetin au ajuns să aibă probleme cu poliţia. Singurul punct comun al acestora era reprezentat de legăturile pe care le aveau cu Sandu şi Marian Geamănu.
Suspiciunile cu privire la cooperarea celor doi fraţi cu poliţia au apărut de mai multe ori, atât în perioada cât ei erau închişi cât şi în perioadele în care ei erau liberi.
Marian Geamănu a declarat la un moment dat că şefii poliţiei le-au cerut să ajute autorităţile în timpul mineriadei din 1999: „Voiau să ne strângem mai mulţi şi să aşteptăm autocarele cu mineri la intrarea în Bucureşti”, declara Marian llie, fără să explice de unde atâta prietenie cu poliţia.
De altfel, Marian Geamănu a fost implicat într-o tranzacţie eşuată cu stupefiante. Afacerea era controlată de UM 0215 (actualmente Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din MAI). Ţinta era atunci prinderea traficantului Saşa Dogmatov. Povestea este susţinută şi de o înregistrare a unor alte servicii secrete a telefonului avocatei Lidia Peter. Aceasta susţinea într-o convorbire cu un magistrat al Curţii de Apel Bucureşti că fraţii Gemeni sunt oamenii serviciului secret al internelor. Zvonurile au fost confirmate şi de faptul că în anul 2000, Marian llie, urmărit internaţional timp de două luni, a ales să se predea la UM 0215.
Obiceiurile proaste ale infractorului au continuat şi în penitenciar, când se pare că el a fost „transferat” de la UM 0962 la SIPA (serviciul de informaţii al
Ministerului Justiţiei). în 2002, o reţea de traficanţi de stupefiante este prinsă de autorităţi. Infractorii introduceau droguri în penitenciarul Jilava. Atunci, Petrişor „Cristofor” Duduianu declara răspicat: „Sandu Geamănu este sifonul numărul unu!” făcând referire la faptul că Alexandru llie turnase autorităţilor toată reţeaua de traficanţi.
Claudiu Muşat a controlat vreme îndelungată afacerile ilegale din Regie. Aproape tot ce se petrecea în zecile de discoteci din complexul studenţesc trebuia să aibă girul lui Muşat. Acesta a fost implicat şi în dosarul Portbagajul. Acuzat de furtul banilor lui Mihai Bucurenciu, Muşat a fost arestat la aproape patru ani de la producerea faptei.
Acest lucru se pare că nu l-a impresionat prea tare pe sportiv care a făcut repede pact cu autorităţile. La nici un an de la arestare, Claudiu Muşat a oferit o declaraţie după dictare pentru a ajuta procurorii să aresteze un fost lider al lumii interlope – Coco Anghel.
Fără o declaraţie incriminatoare, anchetatorii nu puteau pune mâna pe fostul mafiot. Retras din afaceri, Coco Anghel nu mai comitea fapte penale şi era greu să fie băgat la închisoare. în aceste condiţii s-a apelat la serviciile lui Muşat care a scris după dictare. La scurt timp mascaţii au intrat în casa lui Coco şi l-au arestat în cadrul unei acţiuni în care a căzut victimă şi Gheorghe Mustaţă, fostul şef al galeriei de la Steaua. <
Genică Boerică a fost şef de aprozar înainte de 1989. El a ajuns însă repede să monopolizeze afacerile cu alcool din sudul ţării. De asemenea, ajutat de anumite persoane din anturajul securităţii, Boerică devenit să fie capul unei reţele infracţionale arabe care a creat prejudicii de 2.500 de miliarde de lei vechi statului român prin returnări ilegale de TVA.
După ce PSD a pierdut alegerile din 2004, Boerică a fost arestat. Nici cei mai optimişti membri ai familiei sale nu sperau ca el să obţină eliberarea. Mafiotul s-a lăsat repede convertit.
La o şedinţă de judecată la care a întârziat, Boerică a ajuns extrem de vesel. întrebat de judecător care este motivul bucuriei, Genică a spus: „Voi fi eliberat. Patru ore am scris declaraţii la DNA. Despre Năstase. Ferească sfântul să se nimerească cineva la mine în declaraţie”.
Intr-adevăr, la scurt timp, Boerică era eliberat şi inclus în programul de protecţie a martorilor.
