O poveste de 100 de ani

Nu    ştiu când  a  început  relaţia  mea  cu Flacăra. Probabil prin anii ‘70  când o găseam pe măsuţa de cafea de lângă televizor. Era  o dihanie alb-negru ce se numea Rubin şi cred că era cam sovietic. La  măsuţa de cafea (încă nu apăruse nechezolul şi nu trebuia să faci distincţia între naturală şi… cu înlocuitori!) se strângeau la câteva zile câteva doamne respectabile, buni ca  mea,  o  mătuşă, o  prietenă şi  o  vecină. Ghiceau în zaţul de cafea, abordând problemele cu un aer foarte ştiinţific şi mai citeau presa. Un cotidian – parcă România liber` şi reviste – nu erau prea multe, doar de Flacăra îmi amintesc. Dar eram prea mic pentru a o citi. Au trecut mulţi ani până când mânat de interese editoriale am călcat în Casa Presei (i se tăiase Libere deja şi ne feream să-i zicem Casa Scânteii!) şi am intrat în bârlogul lui George  Arion, un birou uriaş  încărcat de istorie, cum ar zice o  frază şablon. Acolo  am văzut pentru prima  dată… Colecţia! Tomuri  grele având cotoarele inscripţionate cu cifre care reprezintă ani. Mi-au căzut atunci ochii pe Anul I… Adică? Unu de când?

Şi   iar au trecut câţiva ani… Vreo trei doar, până când deja cooptat în echipa înflăcărată am început săpăturile pentru centenar. Şi  priviţi ce am găsit!

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2011 Tweet

Thursday, November 3rd, 2011 at 8:09 am, DOSAR, RSS feed