„Nottara” este unul dintre cele mai cunoscute teatre bucureştene, pe scena sa trecând mulţi dintre marii actori români. Dintre teatrele din Capitală a rămas singurul neconsolidat, după cum ne-au declarat angajaţii instituţiei. De câte ori reapar zvonuri des­pre un cutremur în România, ochii se îndreaptă spre „Nottara”…

Teatrul se află într-un imobil clasificat cu risc seismic de gradul întâi şi are bulină roşie. Practic, la un cutremur mai mare, Nottara este în pericol să se prăbuşească. Nimeni nu a făcut însă nimic concret pentru remedierea situaţiei, cu toate că au existat mai multe demersuri pen­tru asta, aşa încât blocul se află în aceeaşi stare de după cutremurul din ’77, când a fost recon- solidată o grindă din sala de spectacol. Responsabilă cu repararea clădirii este primă­ria, dar lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere…

Marinela Ţepuş, de la Nottara, ne-a declarat că primăria e în litigiu cu proprietarii blocului în care se află teatrul, exact din acest motiv: pri­măria încearcă să reconsolideze, dar locatarii se opun! Straniu, nu? Aşa pare. Cu alte cuvinte, locatarii de pe Magheru 20, deşi stau într-un bloc gata să se prăbuşească, sunt împietriţi în inerţie, le este bine aşa. Doamna Ţepuş eluci­dează o parte din mister. „Nimeni nu este de acord să semneze pentru reconsolidarea clădi­rii. De ce? Proprietarii şi-au închiriat aparta­mentele şi s-au mutat în altă parte.” Cu alte cuvinte, nu mă interesează reconsolidarea – care ar dura oricum câţiva ani şi ar îngheţa posibilitatea unui câştig frumuşel -, dar închi­riez şi mă fac că plouă.

Legislativ, nu se poate face nimic. Prin lege, dacă locatarii nu sunt de acord cu reconsolida­rea clădirii, autorităţile au mâinile legate, şi cu asta basta!

Dacă te plimbi prin Nottara, vei vedea urmele infiltrării ploii în pereţi şi tavan mai peste tot. Inclusiv în sala de spectacol. Caldă, primitoare şi cochetă, principala sală a teatrului a fost renovată anul trecut. După prima ploaie, un sfert din tavan s-a înnegrit.

Nici magazia unde se află arhiva secretaria­tului literar n-a scăpat de intemperii. Docu­mentele şi fotografiile unor mari spectacole au fost distruse. Angajaţii teatrului s-au obişnuit că stau într-un bloc cu bulină roşie. Pentru ei, nu siguranţa împotriva cutremurului este pro­blema, ci funcţionarea corespunzătoare a infrastructurii imobilului, cum ar fi instalaţiile, din cauza cărora se produc tot felul de neplă­ceri. Am fost curios să ştiu dacă s-a întâmplat vreodată ca un angajat să-şi dea demisia de la Nottara, aflând că munceşte într-un bloc cu bulină roşie. „Niciodată.” Dar spectatorii? „De câte ori apare vreo ştire despre iminenţa unui cutremur, am constatat un lucru. Se instalează o panică şi, o scurtă perioadă, nu mai avem atât de mulţi spectatori. Dar apoi lumea revine la teatru, ca de fiecare dată” – ne-a mai spus doamna Ţepuş.

Arhiva teatrului, supusă degradării. Amintirile despre marile spectacole au fost şterse de ploaie.

Una dintre actriţele emblemă ale Teatrului Nottara este Ruxandra Sireteanu. Artista lo­cuieşte în acelaşi bloc cu bulină roşie de foarte mult timp, la scara dinspre Jules Michelet. Iniţial, o parte din clădirea, transformată în tea­tru de tatăl regizorului Liviu Ciulei, a fost ame­najată cu locuinţe pentru actorii Teatrului Nottara. Acolo au locuit şi părinţii doamnei Sireteanu – tatăl ei a fost actor -, dar a venit vremea şi părinţii s-au dus. Acolo a locuit împreună cu soţul ei, dar soţul s-a dus şi el. Acum, pe Ruxandra Sireteanu o bate gândul să se mute. Tot din cauza nesiguranţei imobilului. De fapt, ea este singura dintre locatari care a fost de acord cu reconsolidarea clădirii. Dar nu poate fi împotriva curentului şi pare tot mai hotărâtă să plece. „Soţul meu m-a protejat foar­te mult. Este unul dintre motivele pentru care nu am plecat de aici. Apartamentul meu este la etajul patru, chiar deasupra teatrului, practic este un avantaj să fiu atât de aproape de locul de muncă. Cum s-ar spune, sar în papuci şi de aici în teatru.”

Spre deosebire de cele aflate de la Marinela Ţepuş, Ruxandra Sireteanu crede mai degrabă că vinovăţia pentru soarta clădirii aparţine autorităţilor. „Primăria ar trebui să găsească soluţiile pentru rezolvarea acestei situaţii.” Care situaţie devine tot mai încâlcită, pe măsu­ră ce aflăm mai multe, dar şi alt punct de vede­re asupra relaţiei dintre locatari şi primărie. Din punctul de vedere al doamnei Sireteanu, primăria are o obligaţie, ca instituţie. Pe de altă parte, tot din spusele dumneaei, înţelegem că soarta clădirii de pe Magheru se află chiar în mâna locatarilor. „Pensionarii de la M 20 nu sunt de acord cu reconsolidarea pentru că le este frică să nu îi mute de acolo.” „Ei s-au obişnuit”. „Cred că blocul lor este solid.” Aşadar, există o stare ce face aproape imposi­bilă refacerea imobilului.

Actriţa Ruxandra Sireteanu locuieşte de-o viaţă în blocul cu bulină roşie de la „Nottara”.

Mi-am adus aminte de vorbele Marinelei Ţepuş, că s-au obişnuit cu ideea unui cutre­mur, că o eventuală catastrofă ar doborî la pământ jumătate din Magheru, că există alte „spaime” mai mici şi mai vizibile. Am între­bat-o pe Ruxandra Sireteanu dacă îi este frică de cutremur. „Da, mă gândesc deseori. În fie­care seară când merg la culcare spun Tatăl nos­tru şi mă rog să fim feriţi de cutremur. Am mereu lângă pat o sticlă cu apă şi fluier.” Un fluier? „Da, în caz că… Ştii, să fiu auzită.”

Am încercat să înţeleg de ce întârzie să se mute. Imobilul în care locuieşte este unul clasi­ficat la clasa de risc seismic de gradul întâi. Orice s-ar spune, pericolul de a te prăbuşi într-o astfel de clădire este mai mare decât în alta, cu o structură mai nouă, mai bună. Sigur, şi panica e rea. Şi totuşi… „Am un apartament bine conceput, cu spaţiile bine poziţionate, cu dressing, o terasă mare de 40 de metri pătraţi, am tot ce îmi trebuie.”

Şi mai este ceva acolo, poate nespus. Amintirea anilor petrecuţi alături de cei dragi. Amintirea a ceea ce a fost, adică aproape totul. Cu tot riscul…

Taguri: nr. 4 / aprilie 2011 Tweet

Monday, April 11th, 2011 at 7:44 pm, DOSAR, RSS feed