„Mi-a plăcut întotdeauna să fiu în mijlocul evenimentelor importante, să fiu aproape de viaţa reală, să trăiesc alături de oameni bucuriile şi necazurile lor. Viaţa într-o redacţie de ştiri este o provocare permanentă, tot timpul te aşteaptă ceva nou, nu ai cum să te plictiseşti.“

– Oana Andoni, eşti o persoană activă? Faci mult sport, de obicei? Ai crescut în spiritul acesta?

– Încă din copilărie mi-a plăcut sportul. Atunci am descoperit că întrecerile sportive îţi dezvoltă simţul competiţiei, dar te ajută şi să legi prietenii de durată. Primul sport pe care l-am practicat – din păcate, pentru puţin timp – a fost tenisul de câmp. Nu fac atât de mult sport pe cât aş vrea, dar încerc măcar de două-trei ori pe săptămână să fac mişcare. Îmi place să înot, să alerg, să călăresc sau să stau, pur şi simplu, în mijlocul naturii. Când fac sport, sunt optimistă, am un tonus bun şi mai multă poftă de viaţă. Un corp sănătos, plin de energie, este un templu pentru o minte sănătoasă, limpede. Cu atât mai mult pentru un om de ştiri, care trebuie să fie activ, cu bateriile mereu încărcate.

– Acum câţiva ani, cei care făceau jogging erau priviţi ciudat pe stradă sau chiar în parc. Lumea se întreba „la ce bun?“, „de ce să-ţi expui grăsimile alergând?“ etc. Crezi că s-a mai schimbat atitudinea asta? E văzut sportul ca o necesitate? În cazul tău cum a fost?

– Cu siguranţă, atitudinea oamenilor s-a mai schimbat. E ceva normal ca într-o ţară civilizată să vezi oamenii făcând sport, alergând prin parcuri. Cred că sportul trebuie să facă parte din viaţa fiecăruia dintre noi, poţi să-i dedici câteva ore sau câteva minute pe zi. Eu m-am obişnuit cu un astfel de program, care mă face să mă simt întotdeauna în formă.

– Mergi des la picnicuri? (Mă leg aici de un set superb de fotografii, care te înfăţişează parcă aşteptând pe cineva, la un picnic.) Pe cine aştepţi? Sau… cu cine mergi la picnic? Tu şi Cătălin, soţul tău, aveţi obiceiul acesta, să ieşiţi la iarbă verde?

– Obişnuiesc să merg la picnic împreună cu familia, când e vreme frumoasă. Ne place să ne bucurăm ochii cu fiecare colţ de natură, să profităm de aerul curat şi de razele blânde ale soarelui.

– Sunteţi căsătoriţi de câţiva ani, nu vreţi să „lărgiţi“ familia?

– În viaţa mea toate au venit firesc şi la momentul potrivit. La fel va fi şi cu viitorul bebe.

– Dacă ar fi să scrii o ştire despre Oana Andoni, cum ar suna aceasta?

– Oana Andoni – fascinată de frumuseţea lacurilor din România, aflate la poalele munţilor, o destinaţie ideală în orice anotimp.

– Din punct de vedere al omului de ştiri, cum ţi s-a părut reflectată moartea lui Michael Jackson? Ai fost vreodată fanul vreunei vedete?

– Ceremonia de comemorare de la Los Angeles a doborât toate recordurile de audienţă din lume. Moartea megastarului a zdruncinat întreaga planetă. Michael Jackson a fost un subiect care a ocupat în această perioadă o felie importantă şi din Ştirile PRO TV. Am avut un trimis special la Los Angeles (Carmen Avram), care, alături de operatorul de imagine, a reuşit să obţină interviuri în exclusivitate (cu Joe Jackson – tatăl artistului, cu un fost bodyguard şi cu sosia oficială a lui Michael) şi au realizat reportaje extrem de interesante. Audienţele Ştirilor PRO TV au fost pe măsură, am fost lideri de audienţă, iar site-ul stirileprotv.ro a avut accesări record. Precum cei mai mulţi dintre noi, am fost şi eu în liceu fan Michael Jackson şi recunosc că, şi acum, îmi plac multe melodii ale lui.

– Urmează să mergi în vacanţă sau ai fost? Unde?

– Vacanţa este momentul în care îmi încarc bateriile pentru perioada următoare, când mă bucur pe deplin de tot ce este mai frumos pe lume şi în viaţa mea, când acumulez amintiri frumoase şi energie pozitivă. Având în vedere că anul acesta am avut deja o vacanţă în iarnă, ne propunem să plecăm în concediu la începutul toamnei. În februarie, am fost o săptămână în Republica Dominicană. Am dorit să-mi serbez ziua de naştere (tocmai fiindcă sunt născută iarna) undeva la căldură, la soare, şi bineînţeles la ocean. Aşa că am petrecut-o alături de doi delfini. Am înotat cu ei, ne-am împrietenit şi am făcut fotografii împreună. Nimic nu se compară cu senzaţia pe care o ai în preajma acestor minunate fiinţe, emană o stare de bine. Pur şi simplu, eşti fericit! E o experienţă inegalabilă. Întreaga vacanţă a fost dominată de o atmosferă de veselie generală, toată lumea cânta şi dansa. Nu ai cum să nu te molipseşti de  bucuria localnicilor.

– Ce sunt ştirile pentru tine? Dacă nu ar fi fost televiziunea, ce crezi că ai fi putut să devii?

– De mică, televiziunea mi se părea o lume fascinantă. Şi acum simt la fel… Cred că acesta este motivul pentru care îmi place enorm ceea ce fac şi nu mă văd în altă parte. Televiziunea mi-a îmbunătăţit capacitatea de comunicare, m-a adus în faţa provocărilor şi m-a determinat să-mi depăşesc limitele. PRO TV este locul unde am făcut primii paşi, am învăţat, am evoluat, şi unde mă simt împlinită. Mi-am dorit să lucrez într-o echipă de profesionişti, alături de cei mai buni. Visul meu s-a împlinit şi nu pot decât să fiu fericită, pentru că fac ceea ce-mi place cel mai mult. Îmi este greu să mă imaginez în altă parte. Dacă ar fi fost să aleg un alt drum… probabil, mi-ar fi plăcut să fac expediţii în jurul lumii.

– Tu şi Iulia Vântur aţi venit din Iaşi. V-aţi împrietenit mai repede datorită acestui lucru? Aţi descoperit că aveţi mai multe în comun decât v-aţi aşteptat?

– Am avut o relaţie bună atât la Iaşi, cât şi în Bucureşti. Transferul nostru în Capitală nu a schimbat această legătură, poate a consolidat-o.

– Care sunt locurile din Iaşi de care eşti foarte legată, care îţi trezesc amintiri puternice?

–  Anii de liceu au fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea, şi îmi aduc amintesc cu drag de Liceul Naţional. Parcul Copou este un alt loc plin de amintiri plăcute. Obişnuiam să merg acolo des cu familia. Grădina bunicii, unde am făcut o mulţime de pozne şi unde ascultam sub copacii încărcaţi de flori poveştile ei cu tâlc, în timp ce savuram o dulceaţă de trandafiri.

– Cum a fost să spui poveşti copiilor şi cum ascultai tu poveşti când erai mică?

– Mi-a făcut mare plăcere să citesc Poveşti de Pici pe site-ul protv.ro, am citit povestea cu multă bucurie şi emoţie. Cei mici sunt cel mai pretenţios public. Nu e uşor să te integrezi în grupul lor, dacă nu eşti sincer te simt imediat. Eu am ascultat toată copilăria o mulţime de poveşti, fie la pick-up, fie citite cu multă dragoste de mama (ea are un dar înnăscut pentru asta). Şi tot datorită poveştilor, eram nerăbdătoare să merg cât mai repede la şcoală, pentru a reuşi să le descopăr singură.

– Ce muzică asculţi şi ce loc ocupă cititul în viaţa ta?

– În ceea ce priveşte muzica, trebuie să recunosc faptul că nu sunt adepta unui singur stil, mi-am mai schimbat gusturile de-a lungul vremii. Ascult cu plăcere tot ceea ce apare nou, însă îmi place şi muzica veche bună. De cĂţiva ani, am descoperit în timpul vacanţelor noastre în Asia muzica lor fermecătoare, iar din Singapore am cumpărat multe cd-uri cu muzică de spa, extrem de relaxantă. Nu mă satur să o ascult, şi de fiecare dată îşi face efectul.

– Recomandă-ne doi autori de neratat şi spune-ne de ce ţi-au plăcut.

– Aş recomanda nu doi autori, ci două cărţi care cred eu că merită citite: Micul prinţ (Antoine de Saint Exupery) este o carte pe cât de simplă, pe atât de profundă, e o lecţie de sinceritate, iubire, prietenie şi imaginaţie, pe care o recitesc cu drag de fiecare dată, pentru că mă ajută să rămân copil, şi Biblia, care nu trebuie să lipsească din nici o bibliotecă.

foto arhiva

Taguri: nr. 10 / octombrie 2009 Tweet

Thursday, October 15th, 2009 at 3:29 am, PEOPLE, RSS feed