tramadol buy Montgomery buy tramadol online tramadol make you sweat

when is the best time to take phentermine phentermine 37.5mg is it against the law to buy phentermine online

ambiente moderno especiales ambien 10mg can you crush ambien cr

soma baari pori order soma como se soma por cento

does ativan cause amnesia buy ativan ativan intensol stability

how to ask my doctor for ambien buy ambien online ambience mall gurgaon movies tickets

diazepam Richmond buy valium online valium swansea

retin a micro price buy retin-a online retin-a vitamin c

provigil nuvigil same buy modafinil online provigil generic news

what happens when you drink alcohol with xanax xanax alprazolam xanax bars out of system

ZOOM

Obezitate = diabet

October 5th, 2012, com Comenteaza

Avem  circa  800.000   de  diabetici  în  România.  Dintre  aceştia, 650.000  sunt  înscrişi la Casa Naţională de  Sănătate. Restul îşi plătesc singuri medicaţia. Specialiştii români în diabetologie cred, însă, că numărul persoanelor suferinde de diabet  este mult  mai mare şi va creşte în următorii ani.

La Institutul de Diabet N.C. Paulescu, holurile   sunt   pline   cu   pacienţi  aşteptându-şi cuminţi rândul la cabinetele medicilor diabetologi.  Nu  sunt  doar  persoane în  vârstă, ci şi tineri,   chiar  copii.  Unii  urmează o  anumită medicaţie şi  dietă,   alţii  sunt   dependenţi de insulină. Venind spre  institut, pentru întâlnirea cu profesorul Constantin Ionescu-Târgovişte, am  remarcat pe stradă copii  durdulii cu mămicile de mână.  Prea durdulii pentru vârsta lor. În societatea de astăzi,  mămicile nu-şi  mai  bucură odraslele doar  cu o jucărie sau  o ciocolată  mică.  Nu.  Acum,  pentru că ai fost cuminte, îţi ia mămica ceva bun  de la un restaurant fast-food la modă,  unde toţi  copiii îşi petrec  ziua de naştere şi capătă jucării, dacă mami   cumpără meniul x ori y. Şi atunci  de ce să ne mai  mirăm că numai în ultimul an  s-a dublat numărul copiilor  diagnosticaţi cu diabet de tip II, specific vârstei  adulte?

Obezitatea şi diabetul sunt  două probleme de  sănătate care  merg  adesea mână-n mână. Totuşi,  doar  30% dintre persoanele obeze  fac diabet.  De ce? Fiindcă,  în diabet,  adesea, riscul apariţiei acestei boli este dictat  genetic. „Studii recente  de  genetică  au  identificat 70 de  gene care se asociază diabetului zaharat. O persoană nu moşteneşte toate cele 70 de gene, poate însă moşteni 10, 15 sau 20 dintre ele, ceea ce determină  o predispoziţie către o posibilă îmbolnăvire de diabet.  Deşi genele nu au o contribuţie majoră  în apariţia diabetului, asociate  cu obezitatea, dublează sau chiar triplează riscul apariţiei acestei  afecţiuni”, explică  profesorul Constantin  Ionescu-Târgovişte, preşedintele Asociaţiei  Medicale  Române. Diabetul zaharat are două forme  majore  de manifestare: diabetul  zaharat tipul   I, insulino-dependent, care afectează  10%  dintre  bolnavii suferinzi  de această  maladie şi care necesită  insulino-terapie pe tot parcursul vieţii bolnavului, şi diabet zaharat de tip II, cel care reprezintă 90% dintre cazurile de diabet,  care necesită  mişcare, diete şi medicaţie orală.  O parte  dintre bolnavii cu diabet de tip II – 20%, ajung, în timp, la terapia cu insulină. „Obezitatea este  factorul cel mai important în declanşarea acestei boli. Singurul element de prevenţie este reducerea greutăţii. Problema este  că, odată câştigul ponderal instalat,  organismul îşi resetează toate  sistemele de reglare şi încearcă  să-şi menţină noua  stare supraponderală, astfel  încât  cel care  va lupta să-şi combată obezitatea se va lovi de o rezistenţă  acerbă  din  partea organismului. Iată  de ce mii de diete nu dau  rezultate, iar pe termen lung abia 10% dintre diete au efectul scontat.

Nu ştiu cât de amplu e fenomenul, dar am observat că dietele din propria iniţiativă a individului – omul  decide  singur că vrea  să ţină dietă,  nu  i-o impune un  doctor – au,  adesea, mai mare  succes, decât  cele impuse în cabinetul medicului. Pentru pacienţii cu diabet aflat în  faza  de  debut, mişcarea, apoi  dieta  reduc adesea glicemia,  nefiind obligatorie medicaţia în primul an. Eu le sugerez pacienţilor să facă mişcare ca şi cum ar avea de prins trenul! Deci nu plimbare agale  prin  parcuri, ci mişcare alertă, de trei ori pe zi. Le spun că mişcarea reprezintă medalia de aur, dieta cea de argint, iar medicaţia medalia de bronz.  Oamenii trebuie să se străduiască să obţină  aurul, apoi argintul. Mai mult  de jumătate dintre pacienţii cu diabet în fază de debut, făcând  mişcare, aplicând o dietă în concordanţă cu masa  lor corporală, activitatea  lor zilnică  şi bolile  asociate  pe  care  le au, reuşesc  în primul an chiar  să evite  medicaţia. Stresul contribuie la apariţia diabetului zaharat mai devreme, dar  boala exista deja în organismul  pacientului”, susţine profesorul Ionescu-Târgovişte.

Diabetul poate apărea şi pe fond de stres, dar stresul, ca şi în cazul altor boli, doar declanşează un diabet latent.  O supărare mare poate  să crească glicemia şi să bulverseze mecanismele biochimice ale organismului.“ – prof. Constantin Ionescu-Târgovişte

 

În diabet,  de regulă, celula  pancreatică nu mai este capabilă să producă insulină suficientă, hormonul implicat în metabolizarea zaharurilor din organism. De aici, mărirea concentraţiei de glucoză din  sânge  şi, deci, instalarea  diabetul zaharat. Creşterea în greutate a unei persoane înseamnă o nevoie  mai mare  de insulină, pe care pancreasul, conceput pentru o masă  corporală normală, nu  o poate  produce. De  aici  apare un  stres  asupra pancreasului, care,  în  timp,   duce   la  deteriorarea celulelor pancreatice şi a diabetului zaharat. „Din  păcate, omenirea are un mare duşman: societatea de consum care încearcă  să impulsioneze consumul cu orice preţ. Şi ce este mai la îndemână să consumi? Hrana produsă ieftin de industria alimentară. Rentabilitatea acestei industrii este ascunsă în cutii, cutiuţe şi pacheţele care sunt făcute să dureze în timp, introducând în conţinutul lor  coloranţi, conservanţi, aromatizanţi etc.  Pe  scurt,  zeci  de  categorii de  substanţe chimice al căror efect pe termen lung nu-l ştim cu exactitate, dar îl bănuim implicat în patologia diabetică, sindromul metabolic, bolile cardiovasculare şi în apariţia cancerelor. Numărul mare de cancere şi boli diabetice înregistrate în ultimii  50 de ani se datorează chimizării excesive   a   alimentelor.   Este   ca   la   picătura chinezeazcă, pic, pic, pic în acelaşi loc, până  la urmă apare gaură chiar  şi într-o  stâncă  dură. Nu   mai   vorbesc   despre  băuturile  carbogazoase, care conţin zaharuri lichide într-o formă extrem de concentrată, aport caloric fără valoare şi nociv pentru organism.

Ceea ce este şi mai îngrijorător îl reprezintă faptul că obezitatea şi diabetul – care,  de  regulă, apărea la vârsta adultă, după ce oamenii se  căsătoreau,  aveau  copii   şi  începeau  să câştige în greutate, de aceea se şi numea diabet de maturitate – acum  apare la vârste  din ce în ce mai mici, chiar la copii, care ajung să devină insulino-dependenţi sau să facă diabet de tip II, specific maturităţii. În SUA se ştia din anii ’70 că obezitatea, din cauza producţiei de alimente ieftine şi pe scară industrială, va ajunge  la cote alarmante. Predicţia s-a adeverit. 65% din populaţia   SUA  este  obeză  şi  supraponderală şi doar  35% din  populaţie se înscrie  în limitele normale de greutate. S-a mai făcut o greşeală! A   existat    euforia   fortifierii    artificiale  a alimentelor cu  vitamine, săruri minerale etc. fără  să se ia în calcul  că fortifierea nu  trebuie făcută  pentru toată  populaţia, ci doar  pentru indivizii care  prezentau tulburări de  nutriţie. După SUA, a urmat Europa de Vest, iar acum fenomenul priveşte şi Europa de Est, China  şi chiar  India,  Africa  şi  America de  Sud,  chiar dacă pentru ultimele trei problema alimentaţiei nu a fost în totalitate rezolvată. Să vă mai dau exemplul Chinei:  în anii  ’70, când  am  fost  în această  ţară,  chinezii  consumau foarte  multe legume, câte un bol de orez, erau  foarte  supli, dar  sănătoşi, cazurile de diabet zaharat în rândurile  populaţiei  erau   undeva  la  0,5%.  În prezent, în China  procentul celor  cu diabet a crescut  la 5%, asta în doar  15-20 de ani de dezvoltare economică. Acest  procent spune ceva despre  calitatea alimentelor consumate de omul  modern şi efectele nocive  ale acestui  stil de  hrănire.  Organizaţia  Naţiunilor  Unite   a ajuns  să  treacă  obezitatea şi diabetul pe  lista ameninţărilor globale,  alături de arma  atomică sau  cea chimică.  Ce pot  să facă specialiştii în diabetologie? Acum se încearcă  să se detecteze diabetul cu zece  ani  înainte de  a se declanşa efectiv, adică de a începe  să aibă glicemia  crescută.  Diabetul, fiind  o  boală  perfidă, nu  dă semne  vizibile  că s-a  instalat. Se fac diverse cercetări pe baza  cărora  să se stabilească anumite măsurători care ar putea indica medicului şi, în final, pacientului că datorită nivelului crescut al x, y şi z marker din organismul dv. în viitor sunteţi susceptibil să faceţi diabet, iată de ce trebuie luate  măsuri  pentru  scăderea greutăţii.  Spunându-i omului concret  ce nu  este  în regulă, l-am putea impulsiona să fie mai atent  la felul în  care  mănâncă. Asta  se încearcă  să  se realizeze  ca măsură preventivă a diabetului, dar repet,  eforturile specialiştilor se lovesc  de industrializarea alimentară excesivă  a lumii  în care trăim”, avertizează profesorul Constantin Ionescu-Târgovişte.

Taguri:

Comenteaza