Un terapeut tratează neconvenţional mai multe afecţiuni, printre care cancerul, boala de rinichi, reumatismul, discopatia
Pe strada Tudor Vladimirescu, din Galaţi, e o casă, la numărul 234, obişnuită. Nu se întâmplă fenomene paranormale deasupra ei, nu curg tunete, nu o loveşte trăsnetul, mai mult sau mai puţin din senin. Acolo îşi primeşte pacienţii, într-un spaţiu închiriat, un terapeut. E, cum îi spune el, „cabinetul”. Aşa şi arată cele două camere, unite printr-un holişor. Una e camera de primire, adică sala de aşteptare, cealaltă, faţă în faţă cu prima, e cabinetul de lucru. Omul, Dumitru Căuş, şi-a făcut faima ca „ăla care dispersează norii”. Îi trebuie, pentru asta, 3-5 minute. Un post de televiziune local chiar l-a filmat în timpul acţiunii. Dar nu e asta singura lui calitate, ci, mai mult, el tratează câteva afecţiuni importante.
„Convertirea“
Dumitru Căuş relatează cum a ajuns să îşi dea seama că este „neobişnuit”: „În 1995 mi s-a întâmplat fenomenul, pentru prima dată. Mi-am făcut patul afară. Era cald, foarte cald. Apoi, trei zile mi-a fost rău. Am făcut analize. Nici un diagnostic, doar mi-era rău şi rău.” După aceea, şi-a dat seama că s-a petrecut cu el o „transformare”. A început, ulterior, să studieze forţa gândului. El este, de altfel, şi posesorul unei diplome, este psiholog, ceea ce îi permite şi să îşi trateze clienţii. Sigur că, în calitate de specialist „psiho”, îşi foloseşte şi puterea de sugestie, de persuasiune. Dar şi-a „descoperit” şi propriile instrumente de lucru: „Mi-am construit nişte ace speciale.” Acele (deşi nu este vorba despre nişte ace propriu-zise, ci de nişte cilindri „bonţi” la capete, din metal), care conduc un fluid bioenergetic. Dintre terapeuţii de astăzi, Dumitru Căuş afirmă că „respectă cel mai mult pe maseuri. Este câte unul care e în stare să te scoale din morţi”. Despre cancer, boală pe care o tratează cu succes, Căuş susţine că e o boală cu „periodicitate” de şase ani, care, uneori, poate să revină. El poate să trateze având rezultate favorabile mai cu seamă persoanele care nu au făcut chimioterapie. Una dintre întâlnirile importante ale terapeutului a fost cea cu Alexandru Mironov, căruia a apucat să îi facă, pe viu, o demonstraţie a calităţilor sale.
Norilor de zăpadă nu le poate face nimic, au o densitate prea mare
Ca să se vădească, parcă, şi că întâmplarea are un rol determinant, în viaţa noastră cotidiană, într-o zi, mergând la Brăila cu trenul şi apoi întorcându-se, Dumitru Căuş a nimerit într-un compartiment, cu un călător care a urcat de la Brăila. Din vorbă în vorbă, Căuş i-a arătat norii pe geamul vagonului şi i-a spus despre posibilitatea lui de a dispersa norii. Interlocutorul său l-a pus să desfiinţeze un nor în formare. Necunoscutul avea o relaţie specială cu Institutul de Meteorologie. Dumitru a ajuns la institut şi a încercat să îi convingă pe cei din staff-ul meteorologilor de capacităţile sale neobişnuite. Ei au râs, însă, şi nu au arătat nici o dispoziţie de a lua în serios o asemenea reprezentaţie. „Făceau mişto”, îşi aminteşte omul nostru. Căuş recunoaşte că nu poate desfiinţa norii de iarnă, cei „de zăpadă”. „Au o densitate prea mare”, spune el. Dar, începând de primăvara, din mai, poate acţiona asupra norilor care apar pe cer.
Dumitru Căuş are 55 de ani. Bolile pe care le tratează cu succes sunt, mai ales, reumatologice. Dar şi de sistem circulatoriu. Boli ale organelor interne. Hepatita de tip C. Ulcerul varicos. Boli ale sistemului respiratoriu. Şi altele, mai multe. Una dintre condiţiile tratamentului fast este, după cum spune terapeutul din Galaţi, ca să nu se apropie de bolnavul de cancer. „Cancerul este boala cea mai dificilă. Este o boală dementă, descreierată, agresivă, care vrea să distrugă organismul pe care se aşază. În general, celelalte boli nu procedează la fel. Boala e o entitate. Ea vine să ne locuiască şi să se simtă bine acolo, să se instaleze şi să o ducă bine, să fie fericită în noua ei locuinţă. Numai cancerul este o boală nebună, care îşi ucide gazda.”
„Instalarea unei boli o văd ca un nor“
„La celelalte boli, de exemplu, discopatie lombară sau hernie de disc, am rezultate bune, nu trebuie să te mai operezi”, îşi anunţă el pacienţilor veştile bune. Tot aşa, herniilor inghinale nu le poate face nimic, trebuie operate. La o prostată, însă, mai poţi lucra. Se pare că e mai „receptivă”. Mai „de treabă”. Instalarea unei boli el o vede ca un nor. „Vine de undeva”, zice el. Iar scheletul unei boli este întotdeauna energetic. Acele mele „ard”, aşa obişnuieşte să spună. Ard premisele bolii. Bolile din noi sunt numai din cauza noastră, aşa gândeşte psihologul gălăţean. La început, se formează o „pietricică”. Un dereglaj. Debutul bolii coincide cu un blocaj al circuitului energetic. Şi ele, bolile, se croşetează pe suport etic. Prostata, de pildă, în 80% din cazuri, este datorată încălcării unei porunci: „să nu preacurveşti”. Aceeaşi încălcare se pedepseşte, în multe cazuri, la femei, cu cancerul la sân. Aşa că, dacă poţi să respecţi cele zece porunci, asta-i o profilaxie dintre cele eficace. Bolile interne, îndeosebi cele ale sistemului digestiv, se datorează lipsei de cumpătare.
Domnu’ doctor, m-am îmbolnăvit!…
Psihologul Dumitru Căuş şi-a deschis şi un cabinet în Bucureşti. Acesta îl silea să vină de două-trei ori pe săptămână în Bucureşti. Dar nu l-a ţinut mult timp. A observat că bolnavii vin şi la Galaţi, unde are acum cabinetul, aşa cum veneau şi la Bucureşti. „Ce pacienţi aveam acolo am şi aici” – a constatat el. Înainte de a se dedica terapiei, „omul cu norii” a mai făcut două meserii. Una a fost de solist vocal pentru muzică populară (are şi un CD cu înregistrări). Aşa şi arată, ca un ţăran voinic, cu palme ca nişte lopeţi, mâini mari, spate zdravăn, de cărător cu cârca, parcă, de sarcini, sarici şi nuiele. Un ţăran care, însă, a făcut canto. Între 1973 şi 1982 a cântat cu/în Rapsodia Dunării. Apoi a lucrat în sport, asta până la „convertire”, până în 1994. Tariful diagnosticului la cabinet este de 30 RON, iar tratamentul unei singure afecţiuni 50 RON per şedinţă. Programul de lucru este între 7.30 şi 11.00 dimineaţa, iar la el e bine să te prezinţi cu o programare prealabilă. Eu şi corpul omenesc îl văd ca un nor, zice „meteorologul bolilor noastre”. „Că oamenii vin la mine“, zice el, şi spun: «Domnu’ doctor, m-am îmbolnăvit!». „Vezi“, zice el, „omul chiar recunoaşte singur. Acest «m-am» spune totul. Eu singur pe mine m-am. Ce? Îmbolnăvit. Păi vezi, singur îţi dai seama, le zic.“
„Nu vreau să umblu cu ursul, să opresc ploile şi s-o fac pe Dumnezeu“
Peste toate astea, Dumitru Căuş mai are şi darul povestirii. Tot ce-ţi spune sună frumos, se leagă de altceva, vine de undeva, bate spre ceva anume. Dar, bineînţeles că eu, Toma necredinciosul, vreau şi să văd. Mă întind pe canapea, desculţă şi cu faţa în sus. Pentru un diagnostic al stării de sănătate. Că tot mi-am făcut analizele, recent, la medicul de familie. Aşa că pot compara. Prin tălpi, apăsând cu degetele mari de la ambele mâini, terapeutul nostru îmi „vede” toate hibele, mai vechi sau mai noi. N-o să le înşir, ocupă spaţiu prea mult. Vă spun doar că sunt aceleaşi depistate şi de medicina de laborator. După investigaţii serioase, recoltare de sânge şi toate cele. „Şi cum faceţi? Vedeţi, aşa, prin mine?” Râde, ca şi la celelalte întrebări care sună ciudat: „Mă concentrez, pur şi simplu, şi-mi spun, în gând, că vreau să văd ficatul, de pildă. Şi chiar îl văd, cu toate ale lui, bune sau rele.” „Şi când e de rău, cum vindecaţi, ce faceţi?” „Pun mâinile de o parte şi de alta a zonei afectate, fixez ţinta, apoi transmit un fascicul energetic, care se află în mine tot timpul, nu trebuie să fac eforturi pentru a-l crea. Ca să-l dirijez mai bine, folosesc acele despre care v-am vorbit. Pacientul simte că-l arde, că-l doare foarte tare, ceea ce înseamnă că acolo se întâmplă ceva. Apoi, afecţiunea dispare, după una sau mai multe şedinţe, în funcţie de cât de gravă este situaţia.”
Ce mi-a plăcut foarte mult la vindecătorul nostru este faptul că el pare cel puţin la fel de uimit de capacităţile sale ca şi noi: „Nu vreau să umblu cu ursul, să opresc ploile şi s-o fac pe Dumnezeu. Dar aş vrea să înţeleg ce este cu acest fascicul, care e natura lui. De asta am apelat şi la Institutul de Meteorologie. M-am gândit că ei au laboratoare specializate şi că pot identifica şi analiza aceste unde. Ca să putem vorbi despre ele ştiinţific. Să le copiem şi să facem aparate, dacă fenomenul e de natură fizică. De vreme ce nimeni nu este interesat, rămân cu explicaţia mea şi tratez bolnavi. Cred că Dumnezeu, în mila lui, a zis că-i dă lu’ Căuş acest har şi o face el ceva cu asta!”
„Ia mai taci tu, că aici se lucrează pe bază de concentrare psihică!“
Pentru bolnavii care se deplasează greu, Dumitru Căuş încalcă regula cabinetului: „Chiar dacă nu-mi place, că oamenii au paturi joase şi eu trebuie să stau în genunchi ca să-i tratez. O să vedeţi, nu-i prea comod.” Am văzut, are dreptate. A stat în genunchi, câteva ore, într-o casă de pe strada Andronache, din Bucureşti. După ce s-a trezit cu noaptea în cap, duminica, să prindă primul tren din Galaţi. Pacienta principală, Nadia Florea, cadru didactic în învăţământul superior, i-a făcut şi o ditamai surpriza. L-a aşteptat cu un „bonus” de încă vreo patru pacienţi. Aşa că ne apucăm de treabă. Terapeutul se spală pe mâini şi cere un pahar fără picior, cu spirt, ca să-şi dichisească acele. Nadia se mişcă foarte chinuit, are partea dreaptă, de la mijloc în jos, amorţită de tot. De-abia a ieşit din spital, cu diagnostic de hernie de disc. I s-a propus o intervenţie chirurgicală fără garanţii prea mari. Nu a acceptat, crede mai mult în metodele domnului Căuş. A mai vindecat-o o dată, în urmă cu nişte ani, de discopatie lombară. Aşa că iat-o, acum, dezbrăcată până la brâu, sub puterile vindecătorului. O ia pe bucăţi. Şold, coapsă, genunchi, gambă, degete. Acele sunt puse în nişte puncte anume. Pacienta ne descrie ceea ce simte. O durere scurtă, care dă în arsură. Zona de lucru se înroşeşte vizibil. O altă pacientă se uită ca la urs şi îşi dă cu presupusul. Gazda o pune la punct: „Ia mai taci tu, că aici se lucrează pe bază de concentrare psihică!” Şedinţa a durat cam o jumătate de oră. Când s-a ridicat de pe canapea, Nadia era alt om. Nu-i venea să creadă. Se mişca normal, îşi simţea picioarele şi degetele, durerea se risipise ca un nor.
„Ultimul doctor mi-a zis că mă aşteaptă… pământul”
Pentru că este din breasla noastră, a ziariştilor, adică, domnul C.C. doreşte să-şi protejeze identitatea. În schimb, se declară de-a dreptul încântat de „serviciile” vindecătorului din Galaţi: „Am avut o circulaţie venoasă deficitară care, cu toţi doctorii şi medicamentele de rigoare, a dat în ulcer varicos. Partea proastă este că era la gleznă, într-o zonă neoperabilă. Ultimul doctor care m-a văzut mi-a zis că sunt în faza a şasea de ulcer varicos şi că după asta urmează… pământul. Eram disperat. Un nepot, care s-a tratat la domnul Căuş, mi l-a recomandat ca pe ultima salvare. Am încercat, că oricum nu mai aveam ce pierde. După vreo cinci luni de tratament, ulcerul s-a închis şi de atunci sunt bine. Energia dumnealui este chiar specială. Prima dată când mi-a pus un deget pe picior a fost ca o arsură. N-am putut s-o suport. Mi-a făcut şi o demonstraţie de risipire a norilor. E spectaculos, dacă nu vezi, nu prea poţi crede. De obicei, noi credem doar ceea ce băgăm în gură. Păcat că autorităţile nu încearcă măcar să-l studieze. Este un fenomen!”
Domnul Eugen Iordache a fost director de bibliotecă. Acum este pensionar. S-a pricopsit, fără să ştie cum anume, cu o hepatită cronică de tip C. Transmisibilă prin sânge şi greu de vindecat, după cum se ştie. Regimul sever şi medicamentele nu au dat rezultate grozave. Din vorbă în vorbă, a auzit de tratamentele domnului Căuş: „Am zis că hai să o încerc şi pe asta. M-a tratat cu energia dânsului, dirijată printr-un fel de ace, eu le zic andrele. După tratament mă simţeam mult mai bine. Dar mi-am refăcut şi analizele, bineînţeles. Încărcarea virală HCV, aflată înainte la 2.500 de unităţi, a scăzut până la 700. Nu mă întrebaţi cum, că nici eu nu înţeleg. Ştiu doar că energia asta, sau ce o fi, chiar face miracole.”
foto Octavian Tibăr