xanax taken with tramadol buy xanax can xanax be taken with buspirone

risks of taking xanax order xanax online is xanax 0.5 mg addictive

how much are xanax pills on the street buy xanax xanax sprite and jolly ranchers

valium for cancer patients valium diazepam valium mecanisme d'action

can i take ambien with amoxicillin buy ambien online side effects of getting off ambien

smoking while taking xanax buy xanax ativan strength compared to xanax

tramadol 1 pill a day cheap tramadol online tramadol hcl-acetaminophen zen

provigil tinnitus provigil modafinil generic provigil for sale

where to order xanax online xanax 0.5mg mixing xanax and mucinex

get valium Knoxville buy valium online valium zetpil

DOSAR

OZN-uri la aeroport

May 5th, 2011, com Un comentariu

Cazul „Kogălniceanu ’90” este unul dintre cele mai credibile episoade din serialul „OZN de România”. Zecile de martori oculari de pe aeroport au descris apariţia unei formaţii de obiecte zburătoare, cu toate detaliile pe care numai nişte profesionişti ai aerului le puteau sesiza şi evalua.

În seara de 22 martie 1990, în timp ce se dezechipau după un zbor mixt, piloţii unităţii de aviaţie militară de pe aeroportul Kogălniceanu au fost chemaţi urgent afară. Era trecut de ora 9, cerul senin, „sticlă”, vizibilita­tea perfectă, ca o scenografie minuţios desena­tă pentru un spectacol cu totul nepământean. La propriu. Protagonişti: obiecte zburătoare neidentificate.

Dan Aioanei, care la vremea aceea pilota un Mig 29, povesteşte: „Unitatea noastră executase zbor mixt, adică zbor de zi cu zbor de noapte, de la orele 15 la 21. Cu noi se afla col. Strejea Platon, inspector de zbor în cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare, delegat să asiste şi să participe la zborurile noastre, în acea săptămână. Tehnicienii se ocupau de avioane, pregătindu-le pentru staţionarea pe timp de noapte, câţiva piloţi stăteau afară pe o băncuţă, iar noi ne aflam în sală, discutând pla­nul pentru următorul zbor, programat peste două zile. Alarma a fost dată de maiorul Botezatu Florin, care ne-a scos pe toţi afară, ca să vedem „minunea”. Dinspre Medgidia se apropia o formaţie de 7, 8 sau 9 obiecte zbură­toare. Arătau ca nişte tuburi de neon lungi de câţiva km fiecare şi erau astfel poziţionate unul faţă de altul, încât formau un „V”. De la dis­tanţă, diametrul tuburilor părea cam de 15-20 cm, deci în realitate avea 2-3 m. Viteza de deplasare trebuie să fi fost cel puţin supersoni­că şi, fireşte, zburau foarte sus, la o altitudine de peste 3.000 m. Dar putea să fie şi de peste 10.000 m. Ne-a fost greu chiar şi nouă, familia­rizaţi cu cerul, să estimăm, pentru că, fiind senin, lipseau reperele noastre cele mai exacte, şi anume norii. Ca piloţi, cunoaştem bine ce formă, consistenţă, dinamică au norii, în funcţie de altitudinea la care se află.

Martor şi el la eveniment, Paul Oţelea, care zbura pe atunci pe un Mig 23, îşi aminteşte de sunetul pe care îl producea „escadrila” de OZN-uri: „Era un zgomot care semăna foarte bine cu fâşâitul unui stol de păsări, aflat în zbor pe deasupra pădurii, noaptea. L-am recunos­cut, îl ştiam din copilărie, când cutreieram pădurile”. Dl Oţelea a prins doar câteva zeci de secunde din „show”, pentru că se afla în „celu­la de alarmă”, în serviciul de luptă permanent. Suficient însă cât să descrie obiectele zburătoa­re ca un tren cu vagoane, un singur obiect fracţionat, cu distanţe între secţiuni, scăldate într-o lumină alb-argintie, puternică dar mată, fără a difuza în jur. Sau, cum spune dl Aioanei, „n-au lăsat nici o dâră în urmă, nici de lumină, nici de condensare, parcă erau tăiate cu bri­ciul”.

Dosarele X” de la Aeroportul „Kogălniceanu” nu au fost desecretizate nici acum.

Cât a durat trecerea? Preţ de câteva minute, după care „tuburile” au dispărut la orizont, undeva spre est de Tulcea. Prima reacţie „după” a fost verificarea pe radar. Stupoare, însă, nici un radar nu înregistrase nimic, nici măcar radarul Thomson, de la Bucureşti, care putea să „vadă” orice mişcare pe cerul ţării, oriunde ar fi aceea. Col. Strejea a anunţat ime­diat Comandamentul, dar a primit un răspuns năucitor, toată relatarea fiind pusă pe seama unui presupus delir bahic. A doua zi, însă, au apărut reprezentanţi ai structurilor ierarhice superioare şi toţi martorii oculari au fost puşi să dea rapoarte scrise despre tot ceea ce au văzut şi auzit. Din dispoziţia ministrului! Asta pentru că, între timp, OZN-urile fuseseră sem­nalate şi la Capul Midia, şi de grănicerii români şi ucraineni. Dl Mureşan, fost pilot, în prezent primarul comunei Kogălniceanu, îmi spune că toate rapoartele şi documentele adunate în dosarul fenomenului „Kogălniceanu 1990″ n-au fost date niciodată publicităţii. Dl Oţelea adaugă că un mare mister planează şi asupra lipsei „bang-ului sonic”, a undei de şoc, care ar fi trebuit, după legile fizicii noastre, să se audă şi să se simtă, la viteza „hipersonică” a OZN-urilor, estimată de martorii oculari.

Taguri:

Comenteaza